Blogul are pagină Facebook

După aproape doi anişori, am hotărât să fac blogului o pagină Facebook. Mai ales pentru cei care petrec mai mult timp pe Facebook şi vor să urmărească activitatea blogului şi acolo.

http://www.facebook.com/blogulet05?ref=hl

YOU ARE DIFFERENT!

Everybody who read my blog is different. Good different. 

Teenage life, the worst period [36]

Când am deschis ochii am zărit în fața mea un... WOW!

Fără să realizez am adormit, iar trezirea a fost una plăcută. Am zărit în faţa mea o vilă uriaşă şi o curte mare cu o piscină uriaşă. Adevărul e, că nu asta a fost cel care m-a impresionate, ci idea că dacă mergeam 30 de m, iar picăturile apei sărate din mare îmi mângâiau picioarele. 

Am coborât din maşină rapid şi am alergat spre mal. M-am aruncat în genunchi. Simţeam cum valurile se lovesc uşor de genunchii mei catifelaţi. Matyas speriat se aruncă lângă mine şi mă prinde de mijloc.

- Spune-mi că nu visez. Vreau să am marea mereu în preajma mea. Să aud zgomotul mării în toiul nopţii liniştite, să simt mirosul apei sărate cum îmi inundă nările şi să calc în fiecare dimineaţă pe nisipul arzător. - spun eu uitându-mă ca un copil nerăbădtor

Mă piţigă uşor şi se joacă cu şuviţele părului meu. Mă sărută apoi pe gât.

- Nu visezi! Eşti aici şi vei rămâne aici. Cu mine. Nu vreau să te las să pleci niciodată iubita mea. 

Îl iau în braţe şi adaug un: Te iubesc!

- Şi eu te iubesc! Mai presus de orice. Vin-o să îţi arat vila. Sper că îţi va plăcea. Am făcut câteva modificări după gustul tău. Vin-o!

Intrăm în vilă şi ceea ce vedeam era suprinzător. Era simplu, dar elegant. Totul era minunat, dar dormitorul a fost cel care m-a impresionat cu adevărat. Un pat uriaş şi în loc de perete: sticlă! Pentru a vedea marea zi şi noapte, şi un balcon mare cu vederea spre larg. 

- Îmi place la nebunie!!! - spun eu sărând în sus ca o fetiţă

- E o plăcere să aud asta. Uite, ea e menajera. - îmi prezintă o femeie destul de scundă, cam de 45 de ani. Părea o femeie amabilă şi zâmbitoare.

- Bună! Sunt Aylin. Sunt din România şi îmi pare bine să vă cunosc. - spun eu îmbrăţişând-o 

Îmi plăcea să fiu prietenoasă cu toată lumea.

- Ohh! Ce fată drăguţă, Matyas! Mă numesc Ana Navarro. Am 44 de ani şi sunt de aici, din Madrid. Lucrez la familia lui Matyas de 15 ani. Îl cunosc pe Matyas încă de când era copil şi mi-a făcut o plăcere extraordinară să îl văd crescând. Deasemenea, îmi pare bine frumoas-o! 

- Ana, pregăteşte-ne ceva bun să mâncăm. Până atunci voi duce bagajele în cameră. Iubit-o, aşteaptă-mă în cameră. 

- După ce termin de gătit vă aranjez eu lucrurile. - exclamă Ana foarte amabilă

- Bine Matyas. Vă mulţumesc amândurora. Sunteţi foarte amabili! - zâmbesc eu urcând spre cameră

Am urcat în cameră şi mi-am deschis lap-topul. Aveam multe mesaje de la prieteni din România. Până i-am răspuns la fiecare pe rând a sosit şi Matyas aducându-mi hainele, accesoriile, revistele, bijuteriile, mulţimea de pantofi şi a.m.d. ..

- Iubitule! Vizităm azi oraşul? Mi-ar place nespus de mult. E doar ora 12:00. Hai să nu pierdem timpul. 

- Scump-o.. ar fi bine să te odihneşti azi. Nu cred că ţi-ai revenit complet după ce ai fost între viaţă şi moarte. În ultimul timp ai cam uitat de sănătatea ta, iar eu nu vreau să îţi fie rău. - îmi aruncă o privire indiferentă

Dintr-o dată parcă s-ar fi schimbat ceva. Oare s-a întâmplat ceva în timp ce a adus bagajele?

- Aham, okey. Cum doreşti. Apropo... s-a întâmplat ceva? Sau tu îţi schimbi starea de spirit cum trec minutele? Mă scuzi dacă sunt nesimţită şi te jingesc punându-ţi această întrebare. 

- M-a căutat Teresa. 

- Cine e Teresa?

Mă aşez lângă el pe canapea şi mă întreb cine mai e şi Teresa.

- O fostă iubită, o cicălitoare care a aflat că m-am reîntors în Madrid. E enervantă. Chiar şi după ce ne-am despărţit m-a căutat non-stop. Hmm.. e insuportabilă.

- Înţeleg. Las-o. Face parte din domeniul trecutului. Cred că e gata mâncarea. Vin-o să coborâm.

- Bine. Mă schimb şi vin.

Îmi provoca o milă insuportabilă starea lui care se schimba din cauza fostelor. Odată era trist din cauza lor, apoi era nervos. 

...

- E foarte bună mâncarea! - îi spun eu lui Ana în timp ce savurez mâncarea, iar ea îmi toarnă suc de fructe de mare

-Mă bucur că vă place domnişoara Aylin! 

- Da, cum spune şi Aylin. E gustoasă! - spune Matyas

După ce am terminat de mâncat, ne-am retras în living. La un moment dat apare o fată. Era o fată destul de frumoasă. Avea părul mediu, blond, puţin ondulat şi nişte ochi verzi superbi. Puţin fardată, într-un pas cu moda. 

- Bună! - spune ea sărându-mi în braţe

I'm not perfect so fuck you!

Am ajuns la o concluzie. Poţi să te străduieşti cât de mult vrei tu, niciodată n-ai să fi "cel mai bun" pentru nimeni. Un defect mic poate strica tot. Chiar dacă aceea persoană te iubeşte, nu te va vedea niciodată perfect. Oricât ar durea asta e realitatea. Fără nici o panaramă. Noi, cu toţii fiecare avem un defect. Poate unul mare; poate unul mic.. cine ştie. Se spune că dacă o persoană te iubeşte cu adevărat e în stare să îţi accepte şi cel mai mare defect. Dar nu e aşa! Oamenii nu vor fi în stare NICIODATĂ să îţi accepte defectele. Mereu vor încerca să ne schimbe..

Next..

I Just Need you Now

I'm alone and I need you now.. 

Is just a feeling.

Surioara mea micuță!

E o minune să ai o soră. E o minune să ai o surioară care e lângă tine zi și noapte.

Chiar dacă e mai mică decât eu cu șapte ani, o iubesc și o apcreciez. Când ne batem, ne cicălim și ne torturăm, o facem din ceea mai mai mare dragoste! E persoana care va fi acolo și peste douăzeci de ani, mă va ține de mână. Voi avea grijă mereu de ea. E persoana a cărui exemplu sunt eu. E micuța mea și va fi mereu! Nu o să împart niciodată cu nimeni.

Teenage life, the worst period [35]

Se apropie de mine și parcă degetele lui îmi trasau pe spate forme imaginare, formele unei dragoste a celei mai grele perioade din viața noastă... perioada adolescenților.

- Refuz absolut să te las să te culci cu mine, Domnule Matyas!

- De ce, drăguț-o? - mi-a luat mâinile și le-a dus la buzele mele

- Ești arogant! Crezi că poți să ai orice fată? De asta m-ai părăsit prima dată?

- Te lupți cu tine și nu pricep de ce! Am impresia că reciți unele fraze pe care le-ai memorat.

- Sau mai bine lasă.. dacă ție ți se pare că recit unele fraze, atunci chiar ar trebuii să lăsăm lucrurile așa. Amintește-ți de ce s-a întâmplat acum câteva ore. Pentru mine chiar a contat, la naiba!

S-a apropiat de mine când am început să lăcrimez. Se uita în ochii mei și ne pierdeam amândoi.

Îmi explora buzele ușor și tandru, îmi săruta fața, apoi gâtul și pieptul.. rochița de mătase aluneca ușor în jos și se lovea de podeaua prăfuită.

Am făcut dragoste toată noaptea.

Raza aurie a soarelui îmi masa ușor ploapele. Deschid ochii și văd patul gol. M-am speriat gândindu-mă că m-a lăsat singură plecând undeva, dar m-am liniștit când l-am văzut ieșind din baie cu un halat alb și pufos.

- Bună dimineața soare, ești atât de frumoasă!  - se apropie de mine și mă sărută ușor pe frunte 

- Hmm.. Bună dimineața iubitule! 

- Ești gata pentru a ne muta? - zâmbetul lui suav mă impresiona atât de mult

- Astăzi? - întreb eu șocată

- Dessigur! Vin-o să ne luăm lucrurile. Vila e pregătită deja. Menajera a făcut curat și a aerisit. Totul e perfect pentru a ne muta. Abia aștept să locuiesc cu o femeie ca tine. 

- Sunt fericită să aud asta! Eu îmi doresc să locuiesc cu tine toată viața. - spun eu încântată

- Deasemenea. Du-te fă un duș. Eu voi împacheta până atunci.

Nu am vrut să exagerez cu haine și nici cu părul. Buclele jucăușe s-au transformat într-un păr prins în coadă. Am tras rapid pe mine niște pantaloni scurți de blugi și un top colorat. Fața mea s-a transnformat mai ales din cauza fericirii pe care o simțeam. Îmi străluceacu ochii, iar buzele îmi erau umflate de la atâtea săruturi. Îmi iau geanta și mă îndrept spre mașina pe care deși n-am mai văzut-o niciodată,era lui Matyas.

- Părinții tăi? - întreb eu

- Muncesc. E deja ora 10:00. Dormeai când au plecat și nu vroiau să te trezească doar pentru a te saluta. Mi-au promis că mâine vor trece pe la noi, pe la villă. 

- Abia aștept! - spun eu încântată și urc îm mașină 

Era un trafic enervant. În timp ce Matyas se lupta cu traficul, îmi scot telefonul și o sun pe mama.

- Bună mama! - spun eu pe o voce nespus de fericită. Mi-a fost așa de dor de vocea ei.

- Scumpa mea micuță! Spune-mi: cum ești? Ai ajuns cu bine? Îți place Madrid-ul?

- Mămicuța mea.. Sunt foarte bine. Matyas are niște părinți foarte cumsecade. Am ajuns cu bine, iar Madrid-ul este un oraș de vis. Singura mea problemă e că îmi e așa de dor de voi.

- Și nouă ne este dor de tine, dar asta e o perioadă din viața ta când ești fără mami și fără tati. - spune ea împlinită. Se bucura știind că sunt deja o femeie. Una puternică.

- Știu mama, știu.. - spun eu printre lacrimi - tata e bine? Surioara mea dragă? 

- Sunt bine. Au ieșit la cumpărături. Le voi spune că am vorbit cu tine.

- Bine mamă, mulțumesc. Te iubesc. Să le spui și lor!

- În regulă iubita! Te pup. Să ai griji de tine. Să-l saluți pe Matyas!

- Okey mamă! Pa-pa!

Îmi întorc privirea spre palmierii de pe marginea drumului și simt că explodez. Nu eram o plângăcioasă, dar când mă durea; mă durea al naibii de tare..
Mâna lui Matyas îmi mîngăia ușor degetele. Îmi zâmbește adaugând un:

- O să fie bine, da? Te voi face eu cea mai fericită ființă de pe lume! Îți promit.

Zâmbesc doar și închid ochii..

Când am deschis ochii am zărit în fața mea un... WOW!

Îmi e dor de blog!!!!!!!!!!

Blogul este locul unde mi-aș petrece majoritatea timpului chiar dacă în ultimul timp nu o fac. Nu o să mă justific. Chiar n-am de gând să fac asta. Sunt obosită. Sunt foarte obosită. Am început să învâț foarte mult începând acest semestru, deoarece sunt clasa a VIII-a și urmează examenele. Fac multe ore în plus mai ales la matematică. Luni am ore de la 7-15. Adică opt ore. Marți în afară de acele șase ore făcute la școală plus încă o meditație la matematică. Miercuri șase ore. Joi șapte ore. Vineri ore de la 7, iar șase ore. Să nu mai vorbim despre teme și învățat, olimpiade. Sunt frântă. Îmi e rău. Săptămâna trecută m-am culcat luând înainte  calmante. Efectiv nu mai puteam să dorm de la oboseală, visam urât, ziua următoare mă trezeam cu durere de cap, cu febră și îmi era rău toată ziua. Nu știu ce se întâmplă. Nu știu de ce sunt atât de obosită. Vreau să se termine. Vreau să dorm până târziu, vreau să stau pe blog, dar mai ales vreau să scriu. 

Nu mai vreau să continuu' așa. Simt că o să înnebunesc.

O să îmi mai fac timp să scriu. Până atunci keep calm și să fiți cuminți. 

Kisses, S.