O nouă zi superbă!

.

Așa că, vă rog frumos băgați la cap! E super-mega-extra-ultra sexi să fi inteligent/ă. 

14--->15

E ultima duminică pe care o petrec la 14 ani. Duminica viitoare voi fi mai bătrână cu un an. Hmm.. se vor aduce atâtea schimbări în viața mea. Liceu, colegi noi, oameni noi pe care îi voi îndrăgi, oameni vechi pe care îi vor urî în continuare, maturizarea. Toate aceste chestii nu mă sperie.. Pur și simplu e ciudat. Timpul trece pe nesimțite. Și voi trece peste toate..

Inevitabil va fi bine?!

Fac parte din categoria aceea de oameni, care nu știu ce înseamnă cuvântul optimist  OPTIMÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care manifestă optimism. [< fr. optimiste]. Când sunt înconjurată de probleme, de exemplu ca și acum, parcă disper sau nici eu nu știu.. mă îngrijorez atât de tare încât am impresia că nu există cale de ieșire. De parcă aș fi într-o cameră de 2/2 întunecată, cu pereții vopsiți albi și totuși fără geam. Pereții albi din aceea cameră reprezintă optimismul din viața mea momentan. Îmi e frică să calc sau să fac vre-un pas. Rămân pe loc, mă împanichez și disper în loc să mă gândesc că va fi bine totul. Și cel mai rău e că mi se întâmplă des asta de când mă știu, dar de o perioadă încoace și mai des. Am atâtea griji colo'ncoace, care probabil pentru un om normal nu ar reprezenta un griji, ci mai degrabă o problemă nerezolvată încă. Nu pot să fiu optimistă oricât de mică ar fi problema. Dacă la o teză iau 8,35 și știu că mai aveam nevoie de 1,5 puncte ca să iau 8,50 (9), disper și simt că sunt o proastă. Și nu, nu e copilăresc, ci pur și simplu am prea mari așteptări de la mine. Aș vrea să aduc pe Pământ stele de pe cer, chiar dacă sunt incapabilă să fac asta. Îmi face mult rău pesimismul. Sunt în așa hal pesimistă, încât nici eu nu am realizat asta. Mi s-a mai spus asta de multe ori, dar oricât de mult mi-aș dori să schimb.. nu pot. Sper că cu timp voi putea să fiu mai optimistă. Și voi gândi așa: „Înevitabil va fi bine, Sandy!!”

Honeyyy

Did you think that is gonna be easy?
First strife and then you're coming back to me
What I missed you plan, what I missed your plan
It's scaring you a lie, when a lie a little harder
'Cause I don't want you back boy don't batter
Trynna be my man, trynna be my man
But baby you were all right, but maybe you lost your mind
But I don't really care anymore
Noooo

I LIKE GRAPEFRUIT!!

Teenage life, the worst period [39]

După un scurt timp m-am trezit într-un loc foarte ciudat..

Am simțit un miros amețitor de medicamente, injecții, iar în jurul meu iar era alb totul. Mă cuprindea o frică îngrozitoare. Nu puteam să scot nici un sunet. Parcă cineva mă ținea de gât sau.. nici eu nu știam defapt. Se prelingeau lacrimile provocate de frică și durere pe obrazul meu înroșit. Vroiam să urlu, dar era imposibil. Nu aveam voce. Am început să mă zbat. Simțeam că disper, că înnebunesc dacă nu pot să îl văd pe Matyas. Îl vroiam lângă mine să îmi explice ce s-a întâmplat, cum am ajuns aici. În acel moment au intrat doi bărbați purtând halate albe și o femeie îmbrăcată tot în alb. Mă țineau de unde apucau, iar la un moment dat am simțit că mi-au injectat ceva. Adormisem..

----------------------------------------------

- Domn doctor, vă rog spuneți-mi cum se simte iubita mea, e bine? O să își revină repede? Eu și familia mea suntem disperați, vă rog! - a spus Matyas cu disperare

- Nu vă faceți griji! Atunci când a intrat în mare a avut o criză.. din câte mi-ați spus acum recent a fost violată. Asta i-a afectat foarte mult starea pshiică. Nu s-a mai putut controla, de asta nu a mai realizat nici unde e și nici ce face. Apa sărată i-a afectat gâtul puțin, dar în scurt își va recâștiga din nou vocea. Adineauri a făcut din nou o criză. Probabil s-a speriat când s-a trezit într-un loc necunoscut, e normal. Îi voi prescrie câteva pastile până se trezește. Mă scuzați acum. 

- Da, înțeleg. Vă mulțumesc din suflet. Pot să intru să o văd?

- Da, dessigur. Vă rog să nu o treziți pentru că s-ar putea să îi fie rău. Pe curând!

- Mulțumesc, la revedere!

Matyas a intrat disperat în sala 17, pentru a o vedea.  Era disperat să o vadă, să o atingă.. dar mai ales să o aibă lângă el.

” Nu pot să cred că te văd din nou aici.. te țin de mână, dar tu nu ai nici o reacție. Îmi e frică să te pierd. Tot ce mi-am dorit meru a fost să fiu cu tine, să fim fericiți. Apoi să ne căsătorim, să avem copii.. Aylin. Știi tu că nu sunt genul romantic, dar cu tine chiar și imposibilul pare posibil. Ești femeia pe care și-ar dori-o orice bărbat. Ești palidă, dar totuși ești ceea mai frumoasă femeie din lume. Chiar și așa.. dormind pe un pat de spital. Mai știi când erai pe moarte? Când în sala de operații te luptai să trăiești? Atunci am simțit cu adevărat o scânteie în suflet. Atunci am simțit că nu sunt în stare să te las să pleci de lângă mine. Îmi era mult prea greu. M-am rugat la Dumnezeu să nu mi te ia. A fost cel mai îngtrozitor lucru din viața mea. Să te văd pierdută între două lumi, iar tu să fii confuză. Să te întrebi dacă poți să rămâi pe lumea asta cu mine sau dacă poți să pleci acolo Sus.. Am același sentiment acum, doar că e mult mai puternic. Îmi e frică să te văd așa, simt că nu am fost în stare să am grijă de tine. Oricât de mult mi-aș dori nu pot să te trezesc aucm și să te iau aici.. dar sunt sigur că vom pleca de aici împreună, mai puternici ca niciodată! Te iubesc iubita mea.. ”

Au trecut câteva ore bune..

Am simțit o durere în piept, dar eram liniștită. Așteptam să îl văd din nou pe omul cu halatul alb ca să îi zic să îl caute pe Matyas. Deși îmi amintesc că i-am auzit vocea, dar poate visam.. Vreau să îl am aici lângă mine..

Morning..

Vă doresc un sfârşit de săptămână nespus de frumos şi plin de zâmbete!
Lăsaţi grijile pentru celelalte 5 zile ale săptămânii şi distraţi-vă cât mai mult! 

Piţi Style

Vreau să vă spun STRICT părerea mea!!!

Nu ştiu cum merge asta.. dacă nu ai părul lung, până la fund, blond sau brunet sau ochii albaştrii nu eşti frumoasă? Adică nu că aş vrea eu să zic că sunt tare frumoasă sau nu mai ştiu eu ce, pentru că chiar nu mă refer la mine, dar sunt unele fete care au ochi căprui, verzi şi au părul scurt şi sunt superbe. Adică dcă nu eşti piţipoancă nu eşti băgată în seamă? Dacă nu ai corpul perfect, iar sănii mari atunci eşti considerată urâta pământului. Mai nou băieţii "jmecheri" se uită şi la buze. Deci fetelor mare grijă pentru că dacă nu aveţi buze cât Priscilla Russo atunci sunteţi considerate urâtele României. Pur şi simplu nu mai pot să înţeleg 
oamenii din ziua de azi. Fetele frumoase sunt acele fete care au tot curajul să iasă pe stradă nemachiate, care 
chiar arată bine de la mama natură şi nu pentru că au avut o mie de operaţii estetice. Nu ştiu pe care plan de
gândire merg bărbaţii, dar eu consider că şi dacă am ochii verzi, am părul şaten şi SCURT, sunt frumoasă. Pentru mine
e super aşa cum e. Nu îmi pasă de toată ideea asta idioată pe care merg toate fetele. Nu vreau să jignesc pe 
nimeni. Nu spun că unele nu sunt frumoase, dar deja sunt prea multe şi  prea false.

Nu trebuie să fii nici siliconată, nici extensii nu trebuie să ai ba nici ochii albaştrii ca să fii frumoasă. Punct.

Vreau o lume doar a mea!!!

Am vrut să te chem
Dar nu ne mai ştim
Nu ne mai zâmbim deloc
De toate fugim
Şi nu ne oprim
Fără să vrem nu mai vorbim
Nu ne mai privim în ochi
Nu mai ştim nici să simţim
Lumea nu e cum era..

Seara târziu..

Îmi place foarte mult ADDA încă din perioada când a apărut piesa Prietenie adevărată .. are o voce superbă şi o admir foarte mult. Mă regăsesc deobicei în piesele ei. Respect Adda!

Bună dimineaţa soare!

...

Am o stare gen * Aş fugi pe o altă lume.. * şi nu de fericire sau de tristeţe sau de altceva. Pur şi simplu simt că am nevoie să fac ceva nou, să mă gândesc, să fiu mai bine.. m-am plictisit de rutina săptămânală, iar despre ceea zilnică să nici nu m-ai vorbim. Aş vrea să plec pe Marte..departe-departe. Undeva unde să nu există oameni răi, invidie, ură.. să nu existe oameni.. pentru că unde există oameni, există toată răutatea de pe lumea asta.

Noapte bună!

Hahaaaa! ♥

I'm a good girl when I wanna be !!

♥

I LOVE THIS SONG 

♥

MY LIFE

ÎN SFÂRŞIT E WEEKEND..

Nu că aş fi făcut eu tare multe săptămâna asta, dar deja îmi era de ajuns să mă plimb pe degeaba până la şcoală şi înapoi pentru două ore nenorocite în care stăteam şi frecam menta. M-au luat dracii toată săptămâna. A început perioada când nici cu mama nu mă mai înţeleg atât de bine.. ea zice una, eu zic alta. Ea e contra, eu nu. Cred că e ceva normal la vârsta pe care o am ( P.S. împlinesc 15 în data de 5 mai ), dar eu nu sunt genul de persoană care să se poată schimba de pe o zi pe alta. Nici nu vreau să fac asta. Pe mama o ador din tot sufletul şi nu vreau ca relaţia mea cu ea să se strice din cauza unor perioade mai proaste. Măcar cu ea să mă înţeleg bine dacă cu tata abia dacă ne salutăm. Consider că mereu face excepţii între mine şi sor'mea, iar eu asta nu pot să înghit. Am început în aşa hal să mă îndepărtez de el, încât sincer nu mai am chef nici măcar să vorbesc cu el sau ceva de genu'. Mă ceartă mult din nimicuri, nu se ocupă de mine aşa cum ar trebuii să facă. O.K. că am primit mereu tot ce mi-am dorit, dar asta simt că nu e de ajuns. Simt că are un anumit motiv să se compoarte aşa. Până acum mă mai interesa şi chestii.. sufeream mult din cauza asta, dar acum..de la ultima noastră ceartă simt că abia dacă mă înteresează. Îl iubesc, dar uneori asta nu e de ajuns pentru o relaţie dintre părinte şi fiică. Lipseşte atenţia. Sper ca într'o zi cu soare să îşi dea seama ce simt şi să îmi explice de ce merit comportamentul ăsta.. care a început deja de câţiva ani..

Data de 5 mai pentru mine e o dată foarte importantă. Şi nu, nu pentru că e ziua mea de naştere. Mă leagă multe amintiri de aceea dată. Toate sunt bune, iar asta mă suprinde cel mai mult. Oamenii de jurul meu măcar de ziua mea încearcă să îmi facă totul pe plac şi sincer, mă simt bine de la sine în ziua aceea. Cred că anul trecut am avut ceea mai tare petrecere de ziua mea, ever. I'am avut lângă mine pe toţi cei care îi adoram din tot sufletul meu şi îmi doream să ne lege o prietenie, iubire veşnică, dar nu a fost să fie aşa. Acele persoane pentru mine au înseamnat un univers întreg, dar se pare că eu nu am însemnat prea mult pentru ele. Parcă ar fi venit o furtună şi m'ar fi dus departe de ei. O persoană şi'a găsit un prieten mai bun ca mine, m-a dat la o parte.  Cealaltă persoană ( menţin că pe ea am iubit'o cel mai mult, era sora mea ) m-a trădat în aşa fel încât NICI DE LA CEL MAI MARE DUŞMAN nu mă aşteptam. Pentru mine s-a destrămat o mare parte din universul alcătuit de ei. Nici nu aş vrea să îmi mai amintesc niciodată de ea. Dorul, lacrimile, pozele nu o vor readuce înapoi în viaţa mea. Probabil pentru că nu mai vreau asta.. un trădător niciodată nu merită un loc în viaţa mea. De la a treia persoană nu aveam la ce să mă aştept. Invidia l-a învins şi pe el. Sper ca viaţa să le ofere şi lor aceleaşi experienţe proaste pe care mi le'a oferit şi mie, să îşi dea seama ce au făcut. 

5.05.2012.                  

Have a beautiful WEEKEND! 

Teenage life, the worst period [38]

Am mers în jur de 10 minute pe bulevardul uriaş al Madridului. Am ajuns într-un loc superb.

Am urcat nişte scări, apoi mi-am deschis ochii. Eram pe un fel de turn înalt, iar acolo se afla o masă frumos aranjată, lumânări şi trandafiri. Totul era foarte romantic.. eram nespus de emoţionată.

- Îţi place? - mă întreabă Matyas zâmbind, ridicând-uşi sprâncenele

- Eşti nebun?!?! Sunt foarte emoţionată. Te iubesc mai presus de orice şi nu fac asta doar pentru că mi-am făcut această surprirză, ci pentru că alături de tine am cunoscut adevăratele valori ale vieţii. - bâlbâiam eu printre lacrimi de fericire

- Meriţi tot. Tot ce s-a întâmplat între noi a fost mereu minunat. - spune Matyas

- Da, aşa e, dar să ne aşezăm, mor de foame. - începem să râdem amândoi cu poftă

Am luat ceea mai romantică cină din viaţa mea. Mâncarea a fost nespus de gustoasă, muzica lentă a făcut ca seara să fie şi mai frumoasă, iar zâmbetul lui Matyas.. m-a făcut să mă îndrăgostesc de el încă de o sută de ori. Peste câteva ore, după ce am terminat cina, am hotărât să mergem acasă. După ce am fost răpită, medicii mi-au spus că am organismul slăbit şi timp de câteva luni trebuie să mă odihnesc foarte mult. 

Am ajuns acasă, iar Matyas m-a dus în braţe spre dormitor. Totul a fost atât de plăcut.. să îi simt parfumul dulce, buzele moi peste buzele mele, iar pielea lui catifelată să o atingă pe a mea.. Mă simţeam ca în al nouălea cer.. simţeam cum vântul de afară se ascunde prin cameră mângăiându-ne trupurile lipite. Toată noaptea ne-am petrecut-o împreună..

Ziua următoare Matyas trebuia să meargă la muncă.

- Bună dimineaţa! - îmi spune Matyas sărutându-mi umărul

- Neaţa! 

- Am avut o noapte foarte frumoasă, nu? Eu trebuie să merg acum la muncă din păcate, dar Ana va fi acasă şi dacă  vei avea nevoie de ceva, o poţi anunţa. 

- Offf, nu.. Chiar trebuie să pleci? 

- Uite.. trebuie să merg să muncesc. Ai putea să mergi la cumpărături cu Malina.. sau ai putea să faci plajă. 

- În regulă. Voi merge să fac un duş, apoi voi lua micul dejun.. Iar după aceea voi face o baie în mare.. E bine aşa?

- Dessigur scump-o. Eu plec. Ne vedem după masă. Te iubesc Aylin.

- Şi eu te iubesc Matyas.. 

Îl sărut lung şi mă ridic din pat. Am deschis puţin geamul, mi-am făcut un duş şi mi-am luat costumul de baie. Nu am avut nici o poftă de mâncare, deşi eram conştientă că nu îmi face bine deloc dacă nu iau micul dejun.. Era în jurul orei 9:00. Afară deja era desutl de cald. Era exact vremea când puteam face o băiţă. Am ieşit din vilă şi m-am apropiat de mal. Am ajuns la mal şi m-am aşezat pe nisipul fierbinte.. am început să mă gândesc la tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă. Mă simţeam oribil când mă gândeam că acei animali au pus mâna pe mine, m-au atins.. Nu am realizat ce fac. Lacrimile mi-au inundat ochii, iar eu mă apropiam de apa de aproape 2 m. Eram ameţită şi mă durea capul. Simţeam că retrăiesc iar aceea noapte când am fost răpită, bătută, umilită, scuipată.. aceea noapte când eram în pragul morţii şi mă luptam între viaţă şi moarte. Nu mai aveam aer. Mă scufundam încet-încet...

După un scurt timp m-am trezit într-un loc foarte ciudat..

I Hate MATH..

Matematica n-are o relaţie prea bună cu creierul. Mai ales nu cu al meu.

URĂSC MATEMATICA..

Joi..

Ahh; e doar o zi plictisitoare de joi în care mă joc fel şi fel de jocuri plictisitoare..

Astăzi nu am avut chef să calc pragurile şcolii. Absolut deloc. Simt că mă sufoc când aud cuvântul "şcoală". Aş vrea să dau direct la liceu, fără să mai dau examene sau ceva de genul. M-am trezit pe la ora 11:00, apoi am făcut nişte exerciţii fizice.. mă binedispun. Am încercat să mănânc, dar deja când văd mâncare mi se întoarce stomacul pe dos. Într-un final mi-am făcut un duş.. Aş vrea ca ziua asta să fie o zi în care amintirile nu îşi mai au rostul. Ziua în care imaginaţia mea bogată zboară spre tărâmul viitorului şi nu pe cel al trecutului. Unele amintiri mă fac să mă simt bine. Nişte îmbrăţişări, nişte cuvinte, râsete, nopţi nedormite, petreceri... restul amintirilor mă fac să mă simt penal. Mă iau valurile. Afară plouă de zile întregi.. m-am cam săturat ca să fiu sinceră. Aş vrea să mă trezesc într-o dimineaţă şi să văd într-un final: soare. Nici eu nu ştiu ce aş vrea defapt- am nevoie de unii din trecutul meu. Îmi e sete. Îmi e sete de ei.. adică..îmi e dor. Am nevoie de ei. Sau nu.. s-au întâmplat atât de multe lucruri care m-au făcut să realizez că am pierdut. Unii mă vor înapoi, alţii nu.. celor care mă vor înapoi le este frică să îmi arate asta. Le este frică de toate cuvintele alea idioate pe care ni le-am spus. Învinovăţirile, înjurăturile şi poate pălmile imaginare pe care ni le-am dat. Este ciudată toată situaţia. Cei care nu mă vreau înapoi, nu m-au vrut defapt niciodată cu adevărat. S-au folosit de mine, apoi la cea mai mică greşeală m-au aruncat în cel mai mizerabil loc. Parcă picăturile ploii îmi spală toate gândurile într-un final.. şi aleg să merg mai departe.