" E iarnă! E frig, zăpadă, bucurie, viscol, dans, covor alb, nea. Sunt colinde, mănuşi pufoase, pulovere călduroase, oameni înfriguraţi, dar cu sufletul mai cald. E ciocolată caldă, ceai aromat, cafea fierbinte cu scorţişoară, măr copt, sobă. Sunt lemne ce trosnesc, ne cântă şi ne încântă simţurile, sunt oameni de zăpadă, fulgi de nea, copii fericiţi, cadouri dăruite din inimă. E Moş Nicolae, Moş Crăciun, Polul Nord. Sunt poveşti spuse la gura sobei, întâlniri cu persoanele dragi, sentimente, iubiri îngropate de zăpadă, tristeţi curăţate de albul pur. Este ninsoare...ninge...cât de frumos ninge!
Prima ninsoare întotdeauna îmi aduce acea bucurie jovială, o bucurie magică, ce îmi întinereşte sufletul cu cel puţin zece ani! În fiecare an aştept, ca un copil, prima ninsoare; iar atunci când apare, încep să ascult colinde! Ador colindele şi, pentru mine, este minunat să le ascult chiar de la prima cădere a zăpezii!
Prima zăpadă ar trebui să aducă bucurie, speranţă, zâmbete, căldură în suflete şi...amintiri ale copilăriei! Mi se umple sufletul de bucurie atunci când văd reacţia copiilor, la prima cădere a zăpezii. Îmi zâmbeşte inima atunci când văd oameni cărora primul fulg de nea le-a adus şi primul cadou: un zâmbet minunat! Însă mă întristez atunci când observ oameni cărora primul fulg de nea le aduce o lacrimă...
Deseori, observ oameni care, o dată cu prima zăpadă, devin pesimişti, înfriguraţi, trişti...oameni care merg, pe stradă, cu capul în jos, fără să privească cerul, fulgii jucăuşi de zăpadă sau haina albă ce împodobeşte lumea din jurul nostru. Recunosc, atunci când sunt afară şi viscoleşte şi eu am tendinţa de a mă feri, lăsând capul în jos. Însă îmi dau seama că zăpada nu va sta cu noi o veşnicie...îmi dau seama că nu va ninge mereu, ci doar câteva luni, câteva clipe...îmi amintesc cât de mult am aşteptam să ningă şi îmi găsesc puterea de a lăsa viscolul în urmă şi de privi spre cer...specatolul este minunat! Fulgii de zăpadă par a ne dărui un spectacol pentru care au muncit tot anul, un spectacol pe care l-au repetat de nenumărate ori, pentru ca noi să ne putem bucura de roadele muncii lor!
An de an aştept, cu nerăbdare, momentul în care voi asculta colinde, uitându-mă pe geam cum fulgii de zăpadă îşi danseaza valsul împreună cu vântul.
Am aştept cu înfrigurare momentul în care iarna a intrat în drepturi şi o a căzut "cadă albă peste destine/ Să nu mai ştie nimeni de mine!" (versuri din cântecul "Dă, Doamne, iarnă" - Tatiana Stepa).
Am aştept, nerăbdătoare, momentul în care prima zăpadă m-a surprins şi mi-a oferit cel mai frumos spectacol!
Am aştept momentul în care am savurat o cană de ceai fierbinte, privind cadoul ce ni-l oferă, an de an, iarna: o zăpadă ca în poveşti!
Fie ca în acest an, zăpada să cadă peste sufletul tău ca un pansament, să îţi aline durerile, lacrimile, nedreptăţile. Să îţi dăruiască acel zâmbet magic, acea bucurie jovială, acea pace de care, fiecare dintre noi, are nevoie!"
