Vis împlinit pe jumătate?

Mă simt împlinită. Mai ales pe plan școlar. Mi-a fost de ajuns o zi ca să îmi dau seama că toată bătălia mea nu a fost degeaba. Învățatul până târziu, trezirea la 6:00 am nu a fost degeaba. Totul a fost cu un scop. Și în final am ajuns la acest scop. Pot să scriu, să îmi exprim sentimentele față de ceva și apreciază asta cineva. Chiar îi pasă cuiva de ce scriu. Chiar vor ca eu să scriu. Sunt tot mai sigură că și de acum încolo va merita să continuu' cu capul sus și cu privirea în față, fiindcă voi reuși tot. Voi lupta, jur!

The morning...

Have a beautiful Sunday! 

Kisses, S.

Teenage life, the worst period [34]

- Am o surpriză pentru tine!!! - spune Raffa' entuziazmată.

- Pentru mine?! - întreb eu suprinsă

- Exact.. pentru tine. Am început să muncesc și noul meu șef mi-a dat un proiect de făcut. Un proiect care trebuie făcut în Spania. Cred că în apropierea Madrid-ului. L-am auzit pe Jake, șeful meu vorbind la telefon. Mă rog, încă nu știu detalii, dar e sigur că e în Spania. - spunea răzând

- Scump-o.. nu știi cât mă bucur. În final voi avea aici ceva al meu.. o bucată din inimă. O mare bucată de care îmi e atât de dor.. 

- Vei avea Aylin.. mai multe. Vei vedea. Și la urma urmei se vor aduna toate bucățelele. Îți promit. Acum trebuie să închid. Mi-a făcut plăcere să îți aud vocea. Mii de salutări lui Matyas. Te pup și te iubesc scumpa mea!

- O să-i transmit. Te iubesc scump-o. Nu uit asta niciodată. 

- Nu voi uita. Pa-pa!

În momentul în care închide îmi amintesc că trebuie să iau masa cu părinții lui Matyas. Mă ridic de pe bancă și încep să alerg spre casa uriașă. Intru pe poartă și urc direct în cameră. Îmi pun o rochiță de mătase, scurtă cu câteva perle în jurul taliei, o pereche de balerini, îmi pun o agrafă albă în formă de trandafir în păr și cobor jos. Mă așteptau deja.

- Ăăă, mă scuzați de întărziere. Urăsc să fiu nepunctuală, dar am ieșit la o plimbare în parcul de lângă casă și nici nu văzusem cum trece timpul. - mă înroșesc puțin și mă așez pe scaunul din partea dreaptă lui Matyas

- Nici o problemă. Abia ne-am așezat. - spune Rose, mama lui Matyas

- Qué hermosa eres! - mă complimentează tatăl lui Matyas

- Gracias! - încep eu să râd

În tot timpul mesei eram foarte rece cu Matyas. M-a îngrozit idea că în inima lui mai poate fii o femeie. Simțeam că am dat-o în bară cu forțele mele feminine. Simțeam că buclele mele brunete pot fi înlocuite cu un păr blond lung; drept, iar ochii mei albaștrii plini de mie de secrete cu niște ochi căprui.. iar sânii rotunjiori așezate perfect pe un corp catifelat de o culoare închisă.. la naiba! Nu că ar conta pentru cineva sânii mei sau corpul meu, dar face parte din forțele feminine.. dacă tot vorbim despre asta. Nu puteam permite ca în afară de mine să mai fie cineva lângă Matyas. O amantă blondă poate.. Nu! Orgoliul meu de femeie băgăcioasă și bosumflată nu putea să permită asta. 

- Hmm.. au fost niște mâncăruri foarte bine gătite și mai ales foarte delicioase Rose. Mulțumesc pentru masă. - zâmbesc 

- Să îți fie de bine draga mea! Mă bucur că te simți bine aici.. că ai ieșit deja să te plimbi. Sunt foarte mulțumită de alegerea fiului meu. 

- Da.. așa e. Mă simt nespus de bine aici. Acum voi  merge să mă odihnesc puțin. Drumul a fost lung și sunt nespus de obosită. Mă scuzați.

Mă ridic de la masă urc scările, iar la câțiva pași de ușă simt că cineva mă apucă fierbinte de mijloc. Își trage mână în sus, mângăiându-mi ceafa apoi. Mă întorc și îl suprind pe Matyas. Îl trag de mână și mă joc cu el, îl provoc. Îl sărut ușor pe buze, apoi pe gât.. ajungem în dormitor când mă îndepărtez de el și răd ironic.

- Noaptea asta dormi pe canapea. Știi.. sunt foarte obosită și nu aș putea să dorm cu tine. În plus.. mai bine lasă! - îi trimit un pupic cu buzele și mă întorc trăgându-mi ușor fermuarul de la rochiță..

- Cum?! Nu.. adică.. dacă asta vrei tu; fie. -

Se apropie de mine și parcă degetele lui îmi trasau pe spate forme imaginare, formele unei dragoste a celei mai grele perioade din viața noastă... perioada adolescenților.

A plecat.. acest tren a plecat deja..

Știți cum e să vă fie sete?! Să vă fie sete să o/îl aveți pe cea mai bună prietenă/cel mai bun prieten lângă voi?! Să puteți uita că ați fost trădați și aruncați la gunoi ca un obiect de unică folosință? Eu știu, dar sincer.. chiar dacă mi-aș pune orgoliul la o parte, nu aș rezolva nimic. Nu depindea nimic de mine, dar au hotărât să schimbe tot. Toți au luăt hotărâri în locul meu. Dacă eu aș fi fost în locul lor, nu aș fi trădat. Nu aș fi spus secrete. Dar v-ați pus vreodată întrebarea asta: dacă eu nu am făcut, ea/el de ce a făcut-o? Eu mi-o pun. Mai ales acum.. mai ales acum când mor de dor și nu pot suporta durerea asta din suflet. Știți care a fost cea mai mare greșeală a mea? Că am iubit mai presus de orice; am oferit tot ce aveam eu și ea nu putea să aibă. Am respectat, dar am fost luată de proastă. Am fost trădată ca o ultimă javră. Și știți ce doare cel mai tare? Că după atâtea luni când nu am fost în stare nici măcar să mă gândesc la cuvântul prietenie, acum plâng în hohote doar pentru că sunt o idioată. Telefonul nu mai sună. Dacă sună necunoscut sper din toată inima să fie cineva drag. să fie o ea dragă, dar nu.. După ce le-am oferit toată puterea mea, au plecat. Toți. Toate. Și m-au lăsat aici, uitând de mine și de toată dragostea pe care le-o purtam. De ce mi-a luat atât de mult să recunosc?! De ce nu am putut să simt asta mai de mult? Oricum.. nu puteam schimba nimic. Mă doare. E pustiu tot.. e ca și cum aș fi într-un deșert și as îngenunchea să primesc o gură de apă.. diferența e că acum nu știu dacă vreau asta.. nu știu dacă aș accepta un trădător sau mai bine aș muri.. nu știu, dar știu un singur lucru: uitându-mă la poze vechi, videoclipuri, ascultând piesa noastră.. nu o să readuc pe nimeni aici lângă mine.

Teenage life, the worst period [33]

În acel moment Matyas se întoarce și se îndreaptă spre un dulap cu câteva sertare micuțe și scoate o poză. O poză cu o fată, ce-i drept, drăguță.

- Pe EA am pierdut-o, dar pe tine nu o să te las să pleci.. - spune el lăcrimând

Nu știam cum să reacționez. Nu știam dacă ar trebui să fac o criză de gelozie; dacă ar trebui să îl iau în brațe și să-l consolez, fiindcă și-a pierdut fosta sau dacă ar trebui să îmi aprind o țigară și să ies din cameră. În minte îmi spuneam: ” Aylin.. reacționează cumva, te rog! Hai Aylin! E momentul..”, dar nu.. nu eram capabilă nici măcar să mă așez pe fotoliul de lux acoperit cu pietre aurii.

- Unde e? - și într-un final scot un sunet.. atât am putut sfâșia din mine

- A plecat. - se uită direct în ochii mei și mă vede disperată

Își șterge rapid lacrimile și se aruncă în fața mea; în genunci. Mijesc ochii.

- Am pierdut-o.. am pierdut-o, deoarece sunt prea bun pentru lumea în care trăiesc. Și știi ce? Nici nu o mai vreau înapoi, dar mai ales.. poate nu am vrut-o niciodată cu adevărat. Poate a fost doar o ”aventură” a inimii dacă există așa ceva. Dacă o iubeam cu adevărat, aveam grijă să rămână bine ascunsă acolo, în inima mea, dar nu.. eu nu mai simt nimic pentru ea. Uite-o:

Îmi arată poza. Văzusem o blondă cu părul lung, drept.. niște ochi căprui. Nu mai rezistam. Simțeam că undeva; poate undeva acolo.. o mai iubește.

- Asta te-a impresionat atât de mult încât te face să verși lacrimi de iubire?! Niște ochi căprui și un păr vopsit blond? Și tu acum ce vrei să simt eu? De ce ai reacția asta? Sincer, nu înțeleg.. dacă o iubești, caut-o, dar pe mine nu mă fă să sufăr și nu mă fă să cred că ea mai înseamnă ceva pentru tine. Atunci nu vom avea nici un viitor împreună, iar acum reține bine: niciunul! 

Mă ridic nervoasă, îmi iau geanta și ies ca furtuna pe ușă. Nu știam unde merg, nu cunoșteam pe nimeni.. Ies din casa uriașă, pe poarta mare de fie și observ un parc. Era doar la vreo 100 de m de casa uriașă. Mă așez pe o bancă și îmi scot o țigară. Încep să fumez, să trag cu poftă din țigara..

Îmi dau lacrimile și simt un dor crunt de România.. de discuțiile mele cu Raffaela.. Scot telefonul și o sun..

- Alooouuu? - răspunde ea răzând

- Scump-o! Ce faci? Ești bine? - încep să îmi curgă lacrimi de bucurie

- Ahahahaha! Uiii, ce dor îmi fusese de vocea ta... sunt bine, mulțumesc. În final sunt fericită.. Doar că îmi lipsești enorm de mult, dar sunt sigură că nu mai e mult și ne vom revedea. Nu?

- Aș vrea să te liniștesc că ne vedem de curând, dar nu știu când scap de aici.. 

- E mai rău ca la închisioare Aylin?! - întreabă șocată

- Nu.. are niște părinți super de treabă.. 

- Am o surpriză pentru tine!!! - spune Raffa' entuziazmată.

Teenage life, the worst period [32]

http://sandypiticuta.blogspot.ro/2012/08/teenage-life-worst-period-31.html ---> partea anterioară (part.31)


Mă simțeam nespus de bine în preajma părinților lui..

Urcăm într-o mașină luxoasă și traversăm tot orașul. Adevărul e, că Madrid-ul e un oraș minunat, cu foarte multe de văzut..

- Avem multe de vizitat. Nu? - întreb eu curioasă întorcându-mă spre Matyas

Parcă era într-o lume diferită.

- Matyas! Cu tine vorbesc.. mă rog, încerc.

- Scuză-mă Aylin, dar eram puțin îngândurat. Mi-a fost dor de acest oraș.. și da, ai multe de vizitat! Sunt sigur că sora mea te va însoți cu cea mai mare plăcere. Nu mama?

- Dessigur, scump-o!

- Ce?! Tu nu vei veni cu mine să vizitez orașul? - întreb eu cu lacrimi în ochi

Totul părea a fi foarte diferit de ceea ce mi-am imaginat eu. Cumpărăturile, dormitul, statul pe plajă, alergatul de dimineața, vizitarea orașului.. le voi face singură?! Îmi treceau prin minte o sută de căi de întoarcere în România. Eram foare dezamăgită.

- O să mai am și eu probabil câteva zile libere, stai liniștită micuț-o. Acum am ajuns. Rose, adică mama te va conduce în camera în care vom dormi, vin și eu doar mai povestesc cu tata. Bine?

- Da.. dessigur. Mulțumesc doamna Rose. Vă sunt recunoscătoare pentru tot. - spun eu și o iau de mână, eu fiind o fire foarte prietenoasă

- Ohh! Dulceaț-o! Pentru tine ROSE doar. Alături de noi vei avea toată iubirea din lume. Se vede că ești o fată, dar putem spune o femeie, bună dar mai ales nespus de frumoasă! Buclelele astea.. - începe să se joace cu buclele mele

Mă conduce în dormitorul meu și al lui Matyas. Era un dormitor extrem de frumos și elegant. Toate mobilierele erau antice. Mama lui mi-a povestit că ziua următoare eu și Matyas ne vom muta într-o vilă de pe plajă. M-a bucurat ideea, dar m-am îngrozit gândindu-mă că va trebuie să îmi petrec timpul singură, lipsită de persoana iubită..

Mi-am făcut un duș cu apă călduță și m-am îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un top, adică foarte comod. Când am ieșit din baie, l-am zărit pe Matyas și i-am sărit în brațe.

- Hey! Ce faci?- întreabă el zâmbitor.. un zâmbet atât de suav și dulce

- Știu că nu îți place să te mint așa că nu o voi face.. - îmi întorc privirea și cobor din brațele lui

- Ce s-a întâmplat?! - părea îngrijorat

Mă îndrept spre geam. Era o priveliște superbă. Madrid și o plajă minunată.

- Nu vreau să te îndepărtezi de mine.. să te ascunzi în munca ta zilinică și să uiți de ceea ce simt pentru tine. Știi foarte bine, că am fost dispusă să o las pe sora mea Liana, pe Raffaela și mai ales pe părinții mei și să vin cu tine într-o lume totatl necunoscută. Am fost violată și totuși mi-am făcut curaj și putere să te însoțesc, dar acum tu mă vei lăsa singură.. Uite.. doar un cuvânt și plec. Doar trebuie să îmi spuie că vrei să plec; și plec..

Îmi curgeau lacrimile.. erau lacrimi de teamă; de emoții; de iubire.. În acel moment Matyas se întoarce și se îndreaptă spre ...

Study..

Mereu am dat mare importanțã studiilor, învãțatului și tuturor chestiilor care au legãturã cu a avea un viitor cât mai bun. Probabil anul acesta în rezultatul examenelor voi vedea toatã strãduința, ambiția mea. Am încredere în sine, iar asta mã ajutã sã nu îmi fie fricã de nimic! Nici de examen și nici de rezultatele acestora. Eu sper sã fie totul okey si sã ajung unde îmi doresc. Unde îmi doresc sã ajung?! Asta deocamdatã sã rãmânã marele meu secret..

Urâtele, pițipoancele populare?!

Sunt singura care vede că toate urâtele; pițipoancele; țărăncuțele se consideră speciale, frumoase, adorabile, ”iubibile”gândindu-ne la ceva erotic și a.m.d. Se cred frumoase doar pentru că au avut și ele șansa să treacă printr-un mall și să se laude că port haine din Zara; Bershka sau știu eu ce firme șmechere, iar hainele să fie cumpărate de la second-hand sau fiindcă au și ele un iphone amărât. Și mai sunt pizduțele alea care au impresia că cu o țigară și o sticlă de bere cumpărată pe cont pot cuceri lumea, bărbații? Să nu uităm nici de analfabetele alea câcăcioase adică țărăncuțele care au nume de acest gen pe hi5 mai nou pe Facebook: ”Printzesa, Zana, Dulceatza, IubithaaX:x:x thaa„ și au limbaj din care abia dacă înțelegi ceva. Mă întreb eu și vă anunț că nu e o întrebare simplă: când naiba vor înțelege aceste minuni că viața nu te va învăța doar să fi populară; frumoasă și sexi, ci te va învăța alte chestii mult mai importante. Ar fi timpul să vă treziți. Hainele, accesoriile sau kilogramul de machiaj pe care îl folosiți nu vă va face frumoase. Dacă sunteți urâte, asta e. Cine vă iubește, vă iubește și așa.

Adolescența

Adolescenţa: Ţigări ascunse, poşete pline, lacrimi, răsete, certuri, împăcări, îmbrăţişări, săruturi, nebunii, poze, şcoală, mii de emoţii.
Cei mai frumoşi ani din viaţă!

L'amour d'une fem

Vise..

Visele întotdeauna înving realitatea dacă le acorzi o șansă..

A nins cu bucãtele de iubire..

1:48
Sunã telefonul. Insistent. Prima  datã nu rãspund. Vãzusem cã e EL. Rãspund:
"Stiu cã dormi, dar am vrut sã îti zic sã te uiti  pe geam..ninge atât de frumos!  Si am mai vrut sã îti zic cã te iubesc si te visez! "
Cine v'a mai face asta cu atâta sinceritate si iubire la miezul noptii dacã te pierd?!
Urãsc sã vorbesc despre iubire; dragoste sau alte chestii de genu', dar nici dupã aproape doi ani nu reusim sã uitãm sã fim drãgãstosi unul cu celãlalt..
În final, te iubesc!

Like, please!

V-aș ruga frumos să dați un LIKE la următoarele două pagini:

http://www.facebook.com/o.relatie?ref=hl

http://www.facebook.com/pages/Fara-cuvintex/259397210738557?ref=hl

Nu cerșesc Like-uri. Cine mă va ajuta, mă va ajuta din bunăvoie, iar cine nu, asta e.

Mulțumesc!