Sia - Cheap Thrills

Come on, come on, turn the radio on
It's Friday night and it won't be long
Gotta do my hair, put my makeup on
It's Friday night and it won't be long

If there was a way to get back...

"Așa cum am gasit mereu cuvintele potrivite doar prin simplul fapt că ascultam piesa potrivită, așa sper să le pot găsi și de data asta! 

Sunt momente în viață în care realizezi că ești singur... Singur cu gândurile tale, cu părerile tale, cu sentimentele tale, cu deciziile tale. Nimeni nu va putea să iți împărtășească gândurile niciodată, la fel cum nimeni nu va putea să îți poarte de grijă sau să te iubească mai mult decât te iubești tu.

Eu?... Eu nu cer nimic. Am încetat să mai cer ceva cuiva vreodată. Mi-am zis că nu contează...oricum nu voi primi nimic înapoi. La ce bun? Singurul lucru pe care pot încă să-l mai "cerșesc" e compania. Nu îți cer să mă iubești !...Nu voi face asta. Nu îți cer să-mi fi loial! Nu îți cer să mă respecți...pentru că la un moment dat va veni un moment în care oricum nu o vei mai face! Nu îți cer să mă protejezi...pentru că nu mă pot proteja de propria-mi persoană! Nu îți cer să fi aici...pentru că poți pleca în orice moment. Și poate cel mai important... nu îți cer să faci ceea ce eu nu pot face!

E impresionant cum nu mai rămâne nimic dintr-un om la un moment dat în viață !...Și cu asta cred că am acoperit în totalitate ceea ce vroiam să exprim. Totuși, pentru cei ce încă nu își dau seama, e vorba despre momentul acela în care simți că nu mai ai nimic de oferit. Vrei să oferi, dar nu mai ai ce...te întrebi daca mai are vreun rost să te chinui, când oricum nu mai ai de unde să dai! Nu a mai rămas nimic... Cândva  credeai că sentimentele sunt inepuizabile, dar te trezești dintr-o dată ca nu e așa. Atunci realizezi că ești într-adevăr singur și că cei din jurul tău sunt doar o scuză pentru a nu te simți în felul acesra. Oare e mai bine așa?"

doar eu..și marea

Citatul zilei | O nouă perspectivă

"Viața nu înseamna doar să mărim viteza. Este mai greu să învingem pasiunile invizibile decât să cucerim lumea cu arme vizibile. Este legea iubirii cea care conduce omenirea. În focul iubirii și fierul cel mai tare se înmoaie."

Mahatma Ghandi

“Scopul vieţii noastre este să fim fericiţi”

Dalai Lama

„Atât timp cât nu te preţuieşti, nu preţuieşti nici valoarea timpului tau. Pană nu vei aprecia valoarea timpului nu vei face absolut nimic cu el.”

M. Scott Peck

"Promite-mi că nu vei uita niciodată: eşti mai curajos decât crezi, maiputernicdecât pari şi mai inteligent decât bănuieşti."

A. A. Milne

Dincolo de vise

Oamenii fără vise sunt ca și oamenii fără suflet, goi, singuratici, dar nu m-ar deranja dacă nu m-aș trezi derutată dimineață de dimineață. Nu înțeleg ce vor visele mele să îmi transmită, pentru că nu înțeleg care e legătura esențială dintre vise și realitate. E ca și un amurg de vise, pe care nu sunt capabilă să îl surprind îndeajuns de bine, iar apoi caut lumina eului interior, răspunsuri și alte răspunsuri. Visele mele parcă simbolizează chinul meu interior, răscoala sufletului meu, somnul meu agitat și gândurile mele zbuciumate de dinainte de somn. 
Cum aș putea să mă bucur de răsărit când mă trezesc confuză cu visele mele enigmatice în gând? Somnul pentru mine nu mai înseamnă odihnă, ci un adevărat chin. Nu mă mai pot odihni, deoarece sufletul meu e tulburat și prea obosit ca să mai ajungă la o stare de pace. Iar mai târziu realizez că..

Stau nemișcată, imobilă, răscolită de tine... 

Smiley- Insomnii

Uite cum apare luna pe cer
Și stelele îi cântă în strună, împreună
Ea nu m-a sunat, dar încă mai sper
Măcar în șoaptp să-mi spunp „Noaptea bună“

Strigă greierii de nu-i mai suport
Și parcă vor să-mi faca mie în ciudă
Încerc să adorm, dar știu că nu pot
Fără să fie ea să-mi spună „Noaptea bună“

Consider că această piesă este dedicată tuturor celor care au așteptat nopți la rând, prin insomnii și coșmare, un mesaj.. doar un mesaj. Un mesaj de noapte bună, nimic mai mult.

Pesimism vs. optimism

Multe zile, dar mai ales nopți la rând am crezut și am știut ca o naivă că mult îndrăgitul optimism mă va ajuta în toată povestea asta. Trebuie să prinzi undeva un capăt de fir, de speranță ce nu, nu conține nici măcar un gram de nostalgie, durere sau frică. Trebuie pur și simplu să îți ridici capul și să zâmbești deoarece nu ai de ales. Cred și mărturisesc că m-am agățat de firul greșit, defect sau numiți-l cum doriți. Nu sunt o fire prea optimistă, ba aș spune că sunt chiar pesimistă, dar mă întreb oare deciziile mele depinde acest pesimism? Sunt fericită că măcar viziunea mea asupra lumii este una cât de cât normală, dar cred cu tărie că pesimismul este egal cu imprevizibilul. De asemenea, consider că e foarte trist să vezi un tânăr pesimist. E trist, deoarece avem toată viața înainte..și totuși nu împărțim altceva decât o porție mare de pesimism. 

"Pesimiştii sunt oameni care, în sinea lor, nutresc speranţe multe, dar cărora puţine li se împlinesc." K. Tsatsos

HOLLYWOOD UNDEAD- OUTSIDE

Someone left the door open

Who left me outside

I'm bent I'm not broken

Come live in my life

All the words left unspoken

All the pages I write

On my knees and I'm hoping

That someone holds me tonight

Hold me tonight

Scrisoare către liceeni

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-Cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim, şi ei vor citi. Şi că toţi vom progresa şi ţara o să aibă scăpare. Noi ne-am înşelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul ăsta împuţit. Voi însă, voi aveţi o şansă. Voi, aveţi şansă.

Nu vă gândiţi la furat. E calea cea mai simplă. Ştiu că aţi aflat că aşa te îmbogăţeşti. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Ştiţi voi ceva despre TVA şi cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puţin, iar copiii copiilor noştri vor moşteni un imperiu de cenuşă. Sunteţi tineri şi totuşi habar n-aveţi ce înseamnă un Bucureşti în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveţi şi dacă Ei continuă să fure, gândiţi-vă la copiii noştri. Nu e nici o şansă.

Citiţi. Citiţi mult. Citiţi tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultaţi doar pe profesori. Citiţi orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutaţi-vă între voi. Vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă. Numai în haită de oameni deştepţi o să reuşiţi. Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însă, s-ar putea să reuşiţi. Gândiţi-vă de pe acum să-i înlocuiţi. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fura mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moştenitorii. Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi, cu banii grămezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai o autostradă? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii?

Nu vă duşmăniţi profesorii. Sunt oameni amărâţi, din ale căror drame puteţi învăţa. Îşi dau priceperea pe un salariu de nimic şi vă învaţă carte. Nu vă băteţi joc de ei. Au muncit, şi nu e vina lor că părinţii voştri s-au descurcat mai bine. N-aveţi nici un drept să-i dispreţuiţi. Nu le sunteţi superiori. Banii părinţilor voştri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteţi scoate pe gură. Aveţi grijă ce scoateţi pe gură. Vremea pumnului şi a bodyguarzilor a trecut. O să călătoriţi, iar copiii francezi învaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoţii de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puţini o să vă spună cine a pictat Cina cea de taină şi de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor şti doar să vă înveţe să furaţi. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda şi ne va asfixia copiii.

Nu vă mai luaţi după ziare. Nu dau doi bani pe generaţia voastră, nu vă daţi seama? Pentru ei, cu cât sunteţi mai proşti, cu atât le va fi mai uşor să vă vândă orice căcat. Iar căcatul pe care îl veţi cumpăra va fi obţinut de la proşti, plătiţi pe măsură. Adică prost. Eleva porno este un exemplu. Nu citiţi ziarele. Citiţi câteva, cele care vă informează. Nu marşaţi la orice promoţie. Fiţi mai selectivi.

Nu fumaţi iarbă şi nu vă daţi în cap cu alcool, cu orice preţ. O să le daţi apă la moară inculţilor şi hoţilor de la putere. Le va fi mai simplu să vă catalogheze drept o generaţie de distruşi, iar banii destinaţi salvării voastre îi vor fura. E timp şi pentru iarbă, e timp şi pentru tequila. Acum însă trebuie să învăţaţi, pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veţi intra în viaţă adânc de tot, şi e mai rău ca în junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe, cu atât veţi fi mai înalţi. Orice carte citită, orice lecţie învăţată, se vor aşeza sub voi şi vă vor ridica deasupra celorlalţi. Veţi domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta. Europa cumpără inteligenţă. România nu cumpără nimic pentru că hoţii nu construiesc, hoţii fură. Nu uitaţi că vă fură pe voi şi asta trebuie să vă oprească. O să auziţi toată viaţă de Napoleon şi de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii voştri nu vor şti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteţi tineri. Nu vă gândiţi că sunteţi slabi. Puterea voastră stă în curăţenie. Sunteţi curaţi, n-auapucat să vă mânjească, dar dacă dintre voi nu se vor ridica luptătorii, o să vă împroaşte cu noroiul străzilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picătură de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie să schimbaţi asta. Care e calea? Să citiţi. Literatura universală o să vă înveţe să deosebiţi Binele de Rău. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toţi deosebesc Binele de Rău. Din prezentul amărâtei ăsteia de ţări nu puteţi învăţa Binele. Binele puteţi fi voi. Şi cu cât veţi fi mai mulţi buni, cu atât veţi sufoca răul. Nu e imposibil. Daţi scrisoarea asta mai departe. Deveniţi buni, mai buni, cei mai buni şi răspândiţi-vă precum lăcustele.

Nu-i invidiaţi pe oamenii cu bani. Nu vă faceţi modele din băieţii de bani gata, din băieţii de oraş. După treizeci şi nouă de ani le va rămâne doar o listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrâneşti şi trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveţi şansa să lăsaţi ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviţi unde ne-a adus setea de bani.

Nu vă resemnaţi, asta nu duce nicăieri. Capul plecat, sabia îl taie. Protestaţi, luptaţi, protestaţi. Cu scop, însă. Nu degeaba, că altfel se transformă în lătrat. Învăţaţi legile. Învăţaţi-vă drepturile. Atunci veţi şti când are cineva voie să vă legitimeze. Veţi şti cum să luptaţi, dacă veţi şti legile. Apoi o să vedeţi că legile sunt proaste. Şi veţi înţelege că trebuie să le schimbaţi. Pare greu şi cere timp. Dar, Doamne, voi aveţi timp şi pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înţelegeţi că SUNTEŢI SCHIMBAREA? Dacă voi lăsaţi ţara asta pe mâna hoţilor, atunci de-abia copii voştri vor mai avea o şansă! Căci şansa vine o dată la o generaţie. Noi am pierdut. Câţiva dintre noi, şi nu suntem puţini, vă putem ajuta. Noi suntem Fomilă şi Setilă, dar voi sunteţi Harap-Alb. Alegeţi dintre voi pe adevăraţii lideri. Să-i alegeţi şi să nu-i invidiaţi. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar şi coşmarul. Vor fi salvatorii voştri, dar se vor pierde pe ei înşişi. Liderii trebuie să fie dintre voi. Şi trebuie să-i căutaţi de pe acum. Uitaţi-văunii la alţii în fiecare zi şi căutaţi-vă căpitanii. Altfel veţi pieri o dată cu noi. Şi atunci porţile libertăţii ne vor fi închise şi EI vor câştiga. Cine sunt ei? Ştiţi foarte bine. Îi vedeţi în ziare, în fiecare zi.

Salvaţi-vă! Salvaţi-ne! Este o singură cale! Lupta cunoaşterii!! Şi când veţi fi câştigat lupta cunoaşterii,de-abia atunci veţi şti să luptaţi cu adevărat!!!

Nu vă amăgiţi cu prezentul... Salvaţi-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceţi?

Sursă: Tudor Chirilă

Greşelile nu se iartă, ci se repară. De ce greșim?

A greși e omenește, a înșela e diabolic.

Această afirmație este foarte adevărată, sunt întru totul de acord. Atunci când îi greşim cuiva trebuie să îi demonstrăm în primul şi în primul rând că greşeala noastră inevitabilă nu se va repeta, trebuie să facem primul pas pentru a repara sursa greșelii.Miezul trebuie descoperit și reparat, iar pentru a putea face asta ai nevoie mai ales de voință. Absolut nimic nu se face din suflet fără pic de voință omenească, un impuls din suflet către trup. Vom repara greşeala şi ne vom comporta în aşa fel încât să obţinem din nou încrederea persoanei respective. După o perioadă în care persoana respectivă va vedea că chiar ne pare rău şi regretăm ceea ce am făcut, va crede din nou în noi, în sentimentele noastre şi în faptele noastre. Adică ne va ierta. Aşa consider că e cel mai corect. Nu e corect să ne rugăm de cineva să ne ierte, până nu regretăm profund greşeala făcută. Uneori facem asta doar pentru a avea conştiinţa împăcată. Nu minţin doar persoana respectivă, ci ne minţim şi pe noi însine. 

Dieta magică nu există!

În ultima perioadă de timp suntem asaltați, efectiv, cu propuneri de diferite cure de slăbire, care, garantat, te vor face să slăbești.. 

În primul rând, nu aș spune că sunt singura fată/femeie care se confruntă cu această veșnică problemă, care deși are soluții, nu funcționează pentru fiecare dintre noi. Niciodată nu m-am confruntat cu dificultăți în ceea ce privește slăbitul, până cam acum zece luni și vă spun eu că e oribil, cel puțin pentru mine, e dureros. Aș spune chiar că e un chin pentru mine, deoarece eu iubesc să mănânc, să degust, să încerc tot ce e nou și neobișnuit. Vara trecută am reușit chiar să slăbesc 5 kg, ajungând astfel la o greutate de care eram mulțumită, dar toamna și iarna m-am îngrășat din nou. Am reușit să slăbesc făcând timp de trei luni foarte mult sport (nu la sală) alergând în special, măncând tot felul de salate și măncând doar până la ora 17:00. 

Nu a fost ceva groaznic, am reușit să slăbesc treptat și să mențin greutatea ideală toată vara cu mult sport. Adevărata dificultate a apărut abia acum.. când fac sport de două luni, alerg zilnic 2 km, mă abțin de la tot ce înseamnă fast-food, prăjeli, sucuri acidulate și încerc să mănânc chestii extrem de light sau foarte puțin din orice. E cumplit, deoarece practic cu toții ne dorim să fim cât de cât slabe, nu scheletice, doar ideale, dar ce se întâmplă atunci când tot încerci și nu reușești? 

Da, viața e nedreaptă și îmi pare extrem de rău că nu fac parte din aceea categorie de femei care mănâncă absolut orice și nu se îngrașă și da, am și o invidie ascunsă pentru aceste fete. Până la urmă, mă tot întreb de ce naiba eu fac sport zilnic, nu îmi permit să fac excese alimentare și totuși mi se pune întrebarea "Aaa, păi tu chiar nu ai reușit să slăbești deloc?". E dureros oarecum să mă gândesc la sacrificiile pe care le fac și la rezultatele care nu mai apar, dar nu voi renunța. Sunt conștientă pe deplin de ce pot, dar mă scoate din sărite chestia asta cu gena și metabolismul deoarece asta chiar nu mai depinde de noi.

În fine, eu vă sfătuiesc să nu renunțați niciodată la ceea ce vă doriți, în special dacă este pentru binele vostru. Eu nu renunț!