sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Nemulţumire vs. mulţumire

“Cand dai din tot sufletul, nu te-aştepţi să primeşti. Nu putem să facem socoteli cu sufletul nostru şi cu sentimentele noastre. Cred că aşa ar trebui să fie lumea – bucuroasă de ea. Dacă primim înapoi, ăla e un bonus.”


Uneori (de cele mai multe ori) aşteptăm prea mult şi oferim prea puţin. Suntem atât de stupizi şi dezamăgiţi de ceea ce primim, dar de cele mai multe ori oferim mult mai puţin. Mi-aş fi dorit mereu să înţeleg câtuşi de puţin oamenii sau ideile lor idioate. Nu o să se întâmple acest lucru niciodată. Rămân mereu şocată şi tot nu ajung să înţeleg de ce suntem nemulţumiţi de tot. Suntem nemulţumiţi de propria noastră persoană, de viaţa noastră, de oamenii pe care îi iubim şi încă de o grămadă de lucruri. Nu vreau să fiu nemulţumită, orice gest contează în zilele noastre. 

duminică, 25 ianuarie 2015

Sunday is.. Just a day before monday

Duminica a devenit o zi oarecare.
Pentru mine ieșirile, plimbările, odihnele de duminică aveau o semnificație foarte mare. În afară de faptul că reușesc să îmi trag cât de cât sufletul în această zi, nu are aceea semnificație wow. Nu aș putea să spun neaparat că motivul pentru care duminica numai e aceeași duminică, este faptul că el este la sute de kilometri de mine, dar totuși cred că ar trebuii să spun  că acesta este primul motiv. Oricât de greu ar fi să fiu sinceră cu mine sau cu voi mai degrabă..trebuie să recunosc. La naiba, îmi lipsesc acele duminici în care nu făceam absolut nimic toată ziua și totuși acele duminici erau minunate. Devoram fiecare moment, fără să ne pese. Cred că mă considerați stupidă pentru că această zi a început să îmi fie antipatică, dar nu îmi pasă. Faptul că de fiecare dată de câte ori ai venit acasă ai plecat duminică, m-a făcut oarecum să nu îmi placă duminicile. Nu prea pot să îmi explic nici eu, dar sunt sătulă ca în această zi, în fiecare săptămână să stau în pat și să prvesc vremea schimbătoare de afară.. Deci, cam atât despre duminici. Deocamdată, deoarece totul e schimbător! 

joi, 22 ianuarie 2015

Old me.. the same me

Well.. zilele acestea nu știu ce m-a apucat, am început să citesc câteva (mai multe) postări din 2012. Am fost puțin șocată de atitudinea mea puțin agresivă, dar mai ales de limbajul colorat pe care îl avusesem. Habar nu am ce m-a făcut să mă abțin în ultimele zeci de postări, cred că pur și simplu reușesc să îmi stăpânesc cât de cât ura, disprețul și unele senzații. Cred că acum câțiva ani, acest limbaj colorat mă ajuta pur și simplu să scap de  tensiune și să mă calmez în majoritatea situațiilor. Nu spun că acum sunt un îngeraș sau o sfântă prefăcută, dar încerc să nu înjur chiar în ultimul hal și să mă abțin. Un alt lucru pe care l-am constatat este că eram o persoană mult mai deschisă decât sunt acum. Cel mai sigur aveam mai mare încredere în oameni, dar în special în ceea ce spuneau și ce îmi promiteau. De asemenea, eram și mai răzbunătoare și dură. Acest lucru se datora faptului că de nenumerate ori oamenii la care am ținut, m-au dezamăgit și au fugit mai apoi cu coada între picioare prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic. Înțeleg atitudinea pe care o aveam și nu îmi pasă dacă sunt judecată din această cauză, fiecare dintre  noi știm prin ce am trecut. Mă amuză, pentru că acel EU de acum doi ani este încă aici și iese la suprafață de oricâte ori cineva mă calcă așa zdravăn pe nervi. Nu cred că va dispărea vreodată, so stay awake. 


luni, 19 ianuarie 2015

Pauză de cafea..

                             

Simt nevoia să fug, să călătoresc, să stau puțin departe și într-un final să învăț să mă exteriorizez fără să-mi fie teamă că sunt sau voi fi judecată. Pur și simplu e acel semnal de alarmă pe care îl trage un om în momentul în care a ajuns la capătul puterilor, când nici măcar o pauză de cafe, o baie fierbinte sau o plimbare pe strada pustie nu îl poate ajuta. Această idee este ideea centrală care mă preocupă acum, care îmi umple zilele și nopțile mult prea reci. Vreau să îmi creez un viitor, care să fie așa cum mi-l imaginez eu, în locul în care îl imaginez eu. Îmi doresc să plec o perioadă, să fug de mine și de toată rutina asta. Simt că sunt epuizată, iar somnul nu mă ajută să mă odihnesc. Sunt ferm convinsă că nu sunt singura care în acest moment își dorește să își ia valiza, biletul de avion și să plece în cealaltă parte a lumii. E un sentiment bizar, dar îmi doresc o pauză mai lungă decât o pauză de cafea. O pauză în care să îmi dau seama ce îmi doresc să fac în viitor, unde și cum. 

Cu toții avem nevoie de o pauză lungă.. de cafea! 

vineri, 16 ianuarie 2015

Despre "inteligenţă" şi ceea ce simt oamenii


Oamenii se simt inteligenţi, sunt convinsă că nu sunt singura care ştie acest lucru. Spun pe un ton plin de amuzament că habar nu am care este legătura dintre inteligenţă şi sentimente, mă rog. Pur şi simplu vreau eu să creez o legătură, ca să înlocuiesc legătura ruptă dintre mine şi mulţi alţii din viaţa mea. Cu toţii căutăm contexte, legături, iubiri pierdute, neînţelese, poate iubire adevărată, dar tot ce găsim este amărăciune.
Vorbesc despre inteligenţa aceea când toată lumea se crede superioară, nu contează dacă tu ştii răspunsul corect, tot ei au dreptate. Totuşi, le dai pace, pentru că nu ai de ce să te cerţi cu oameni aşa "deştepţi". Trebuie să vă spun neaparat că am păţit-o de enşpe mii de ori, poate chiar de mai multe ori. Fiind o persoană veşnic luptătoare pentru inexistenta dreptate, mereu sunt pe aproape de a mă certa cu inteligenţii, deşi nu câştig nimic. Sunt profund dezgustată de aceşti oameni, care pe lângă faptul că nu au creier (deşi ei sunt "inteligenţi", ştiu tot) se mai şi oftică în caz că doreşti să îi corectezi. 
Iar despre senimtente.. sunt de asemenea atât de sătulă de prejudecăţi, deoarece este ceva inuman, nu avem dreptul la acest lucru. 


marți, 13 ianuarie 2015

Dangerous


You take me down
Spin me around
You got me running all the lights
Don't make a sound
Talk to me now
Let me inside your mind

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

What's meant to be will always find a way

Of course I will miss you. It's all I will do.


It's hard to let someone leave you for such a long time. I mean, it's hard to accept all this things. The distance, oh the fucking distance. He is not an anybody, he means a lot for me. He did a lot for me. He helped me a lot. When I was ruined he was the first person who made me smile, who kissed me with such a passion. Oh My God, I just can't accept his leaving. We had such a beautiful holiday, It was the best. I'm not conscious yet about his leaving. It's the last day we spend together, tomorrow morning he leave for months. Years maybe, but i can't see him just for a few weeks this year. It's so hard, I am so scared about everything. I just want to have him behind me at every step. This leaving maybe is the New Year's challenge or our relationship's challenge. We are together for almost four years. I won't let this love to die. I promise that distance won't make us to break up. I will miss you, my dear love.

marți, 6 ianuarie 2015

You are still here and I already miss you.. Words

I've kissed your lips and held your head.
Shared your dreams and shared your bed.
I know you well, I know your smell.
I've been addicted to you. 


Nu vreau să pleci. Nu vreau să rămân singură. Nu vreau să îmi fie dor. Nu vreau să sufăr din nou. Nu vreau să adorm singură. Nu vreau să mă trezesc singură. Nu vreau să îmi lipsești. Nu vreau să îmi petrec week-end'urile singură. Nu vreau să fiu singură de Valentine' Day. Nu vreau să nu fiu sărutată. Nu vreau să te văd mereu doar pe Skype.
Vreau să te văd zilnic. Vreau să ne fie bine. Vreau să fie bine. Vreau să fim îmoreună. Vreau să mă iei cu tine. Vreau să stau cu tine. Vreau să plecăm la mare.

Vreau să te am lângă mine mereu.. 

joi, 1 ianuarie 2015

#newyear#newlies#stupidideas#stupidpeoples

E ora șase după-amiază. Mă simt epuizată, însetată și nerăbdătoare să ajung la ora de somn. E prima zi din an și nu simt nimic special, de parcă totul ar fi la fel. Oamenii sunt la fel de murdari, nenorociți cu o poftă enormă de răzbunare. Am adormit pe la opt dimineața, iar acum nu îmi mai pot ține ochii deschiși. Cafeaua de pe birou s-a răcit și nu am puterea necesară să mă târăsc pânâ în bucătărie. 
Toată lumea crede că dacă e un an nou totul s-a schimbat, totul e bine și tot ce a fost negru acum e alb. De fapt e o mare minciună chestia asta cu " un nou an, un nou eu ". Ești la fel de bou cum erai, la fel  de tâmpit, cocalar, piți, rău, nebun sau căzut în cap. Nu vă mai mințiți pe voi înșine!! Dacă vreți o schimbare atunci faceți-o începând cu orice dată, nu neaparat 1 ianuarie. Acum trebuie să întâmpin anul 2015 cu o nouă petrecere, una lipsită de minciuni. La multi ani!