Old me.. the same me

Well.. zilele acestea nu știu ce m-a apucat, am început să citesc câteva (mai multe) postări din 2012. Am fost puțin șocată de atitudinea mea puțin agresivă, dar mai ales de limbajul colorat pe care îl avusesem. Habar nu am ce m-a făcut să mă abțin în ultimele zeci de postări, cred că pur și simplu reușesc să îmi stăpânesc cât de cât ura, disprețul și unele senzații. Cred că acum câțiva ani, acest limbaj colorat mă ajuta pur și simplu să scap de  tensiune și să mă calmez în majoritatea situațiilor. Nu spun că acum sunt un îngeraș sau o sfântă prefăcută, dar încerc să nu înjur chiar în ultimul hal și să mă abțin. Un alt lucru pe care l-am constatat este că eram o persoană mult mai deschisă decât sunt acum. Cel mai sigur aveam mai mare încredere în oameni, dar în special în ceea ce spuneau și ce îmi promiteau. De asemenea, eram și mai răzbunătoare și dură. Acest lucru se datora faptului că de nenumerate ori oamenii la care am ținut, m-au dezamăgit și au fugit mai apoi cu coada între picioare prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic. Înțeleg atitudinea pe care o aveam și nu îmi pasă dacă sunt judecată din această cauză, fiecare dintre  noi știm prin ce am trecut. Mă amuză, pentru că acel EU de acum doi ani este încă aici și iese la suprafață de oricâte ori cineva mă calcă așa zdravăn pe nervi. Nu cred că va dispărea vreodată, so stay awake.