Birdy- People Help The People

God knows what is hiding in those weak and drunken hearts

Guess he kissed the girls and made them cry
Those hard-faced queens of misadventure
God knows what is hiding in those weak and sunken lives
Fiery throngs of muted angels
Giving love but getting nothing back, oh

God knows...

Momentul...

Acel moment când nu mai vrei să ai de-a face cu oameni. Cu nici-un fel de om, pentru simplul fapt că este atât de greu să găsești oameni cu calități, oameni cu un suflet bun. Cred că despre corectitudine nici nu ar mai trebui să aduc vorba, probabil ar fi vorbe în vânt, spuse degeaba. Mai are oare rost să căutăm ceea ce nimeni nu mai găsește?

Mă simt destul de ruinată când vine vorba despre relațiile mele cu oamenii din jur. Nu de alta, dar de când nu am și nu vreau să ofer ceva, nimeni nu e prezent în viața mea. Poate persoana mea realistă și directă, i-a îndepărtat, nu știu și am încetat să mai caut răspunsuri. Văd exemple zilnic, nu e nevoie nici măcar să deschid TV-ul sau vreo pagină de socializare. Văd doar cum se scurg relațiile, cum oamenilor nu le mai pasă, nu mai vor să audă sau vor să meargă mai departe. Deși, trebuie să recunosc, mă întreb uneori, unde mama naibii' se îndreapta turma asta de nebuni, de oameni fără scrupule, care au impresia că le-ai greșit, dar adevărul e că ei sunt cei care te-au măcinat ani în șir pe dinăuntru? Desigur, nici de data aceasta nu o să găsim un răspuns, dar noi nu mai căutăm. Răspunsurile vin prin înlocuiri, trădări și lovituri sub centură, nu de alta, dar noi suntem mari și rezistenți. Am ales calea mai ușoară. Am ales să îmi pese mai mult de un biet animal, decât de acei oameni care se ascund. Oameni care se ascund mult și cu nepăsare, dar știm cu toții, că numai oamenii mici se ascund după deget.

Ed Sheeran- Autumn Leaves

Float down

Like autumn leaves

And hush now

Close your eyes before the sleep

And you're miles away

And yesterday you were here with me

For the last autumn days and those last sun rays..

Noaptea de Sânziene- Mircea Eliade

“Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…

După o anumită vârstă, toți oamenii au impresia că au naufragiat, că și-au ratat viața, că au trăit o viață idioată, absurdă – o viață care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viața altuia. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înșine și nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viața noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.

Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuiește și se mistuiește în deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.

Destinul este acea parte din Timp în care Istoria își imprimă voința ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol.

Dacă nimic nu e real, dacă totul e o creație gratuită și absurdă, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existența noastră n-ar mai avea nici o semnificație și nici o valoare. Am fi definitiv pierduți.

Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alți oameni.

Toți suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.”

Prea multe măşti, prea puţine feţe..

Sunt revoltată; mă simt atât de revoltată. M-am săturat să tac, dar m-am săturat mai ales de oamenii care vor să îmi închidă gura de fiecare dată când vreau să spun adevărul. Nu, de fapt în momentele în care vreau să zbier adevărul. Nu fac altceva decât să caut peste tot corectitudinea şi dreptatea, desigur, acest lucru uneori presupune rănirea altori oameni. Oameni, care pur şi simplu nu sunt capabili să vadă mai departe de nori, oameni care cred că toată viaţa aceasta este atât de dulce precum mierea din cafea, nu, nu este aşa! Nu fac altceva zi de zi decât să le spun oamenilor adevărul, care da, uneori doare al naibii de tare, dar trebuie să suporţi. Niciodată nu am ales să mă ascund în spatele degetelor, mereu am ales corectitudinea şi nu minciunile ambalate frumos, iar acum eu sunt răutăcioasa. Nu îmi voi cere scuze niciodată pentru sinceritatea şi onestitatea mea, pentru că consider că în toată lumea aceasta este vorba despre "jocul" de-a sinceritatea. 

Dacă nu mă înşel, în România este o problemă elementară sinceritatea şi corectitudinea. Este strict părerea mea, dar consider că ţara noastră a ajuns aici din cauza nenorociţilor de minciuni şi incorectitudini. Majoritatea oamenilor, aleg să tacă, în loc să îşi spună părerea, să ţipe şi să se lupte pentru dreptate. Nu mi-a fost frică niciodată să aud opinia idioată a oamenilor despre "răutatea" mea, aşa cum o numesc ei. Eu aş numi-o pură adresare directă, fără tot feluri de ocolişuri. Apreciez din suflet persoanele, care aleg această cale, de restul, nu îmi pasă. 

...

"Când s-au trezit nu ştiau ce o să li se întâmple. 

S-au trezit cum te trezeşti şi tu. Au făcut ce faci şi tu când te trezeşti. 

S-au spălat pe dinţi, au băut o cafea, au deschis facebook ul, au plecat din casa grăbiţi. Exact ca şi tine. 

S-au enervat în trafic, au pierdut metroul. Au vorbit pe whatsapp, au verificat mesajele pe facebook, au mâncat ceva, s-au enervat. Exact ca şi tine! 

Iar s-au enervat, au plâns, au ajuns la muncă, la şcoală, au predat proiecte, au chiulit, au dat examene, iar s-au enervat, au postat pe facebook, au înjurat, au scris iar pe whatsapp, şi-au făcut planuri, au numărat bani, au cumpărat bilete de vacanţă. Exact ca şi tine. 

Nu s-au uitat la cer, nu şi-au sunat părinţii, sau poate i-au sunat dar i-au bodogănit, s-au despărţit de iubiţi, alţii s-au îndrăgostit. Exact ca şi tine. 

Convinşi sau nu, unii fani înfocaţi, alţii doar ca să iasă din casă, seara, pe 30 octombrie au mers la un concert. Au râs, şi-au comandat bere, au scris pe whatsapp, au dansat, şi-au comandat votkă, suc, apă plată. Exact ca şi tine. 

Ultima bere. Ultimul suc. Ultimul sentiment de ură, de iubire, de extaz, de frustrare. ULTIMUL.

Ei azi nu mai sunt…

Ce din ziua aceea i-a anunţat că este ultima din viaţa lor? 

Ce din ceea ce trăieşti chiar acum te asigură ca ziua aceasta nu este ultima din viaţa ta? Ultimul minut…Ultima îmbrăţişare… Ultimul pahar cu apă…"

Sursă: Ce... (Adela Popescu)

Au trecut cinci zile de la tragicul accident, dar până acum nu am avut curajul să îmi exprim frustrarea şi supărarea faţă de ce s-a întâmplat. Cuvintele sunt de prisos acum, dar sper din toată inima că o să avem curajul să luptăm pentru ceva mai bun! Dumnezeu să-i odihnească în pace!