Anul care vine..

2012

Un an plin de experienţe. Mă bucur de tot ce s-a întâmplat anul acesta. Fie rău, fie bine! Dacă a fost rău- am învâţat ceva, defapt am învăţat multe. Dacă a fost bine- am fost fericită, am zâmbit şi am putut să împărtăşesc şi altora din bucuria mea măcar puţin. Dacă îmi doresc să schimb ceva? Nu, nu îmi doresc. Probabil tot ce s-a întâmplat, s-a întâmplat cu anumit motiv, fiindcă Cel De Sus a vrut aşa. Chiar dacă unii mi-au făcut mult, mult rău nu sunt în stare să urăsc din toată inima. Sunt acele clipe frumoase care marchează şi ura şi tot restul. Am făcut greşeli, m-am schimbat în rău, apoi în bine, am plâns, iar la urmă tot am zâmbit. Şi ce m-au marchat cel mai mult au fost clipele în care plângeam îngenuncheată blesemându-mi viaţa şi exisentenţa, dar am reuşit să mă ridic ambiţioasă şi orgolioasă chiar dacă eram pierdută prin lume, prin vise şi mai ales prin lacrimi. Am învins totul, iar acum pot să vorbesc şi despre zâmbete, fericire şi iubirea celor dragi. Ce a contat toată suferinţa dacă ei au fost acolo? Nimic nu îi poate înlocui şi nimic nu poate înlocui afecţiunea primită de la ei anul acesta sau în restul anilor. Pot să trec cu sufletul împăcat în următorul an, spunând că am mai multă experienţă, spunând că am învăţat din greşelile mele şi din greşelile altora. Ştiu că oamenii pe care i-am pierdut anul acest, au plecat din viaţa mea doar fiindcă nu aveau un loc aici, în inima mea. Oricât m-ar fi durut: le-am dat drumul fără nici-un regret. Doar pentru că m-am gândit la binele meu şi la răul primit. Sunt multe lucruri pe care nu le voi înţelege cel mai probabil niciodată, dar sunt multe lucruri pe care am reuşit să le înţeleg anul acesta. Am găsit o iubire pe care alţii probabil nu o vor găsi niciodată. Eu am găsit-o şi am şansa să o trăiesc şi să mă bucur de ea în fiecare secundă. De prieteni m-am lămurit în cursul anilor, dar mai ales anul acesta. Sper că anul următor îmi va aduce tot mai multe experienţe. Aşa că:

2013 TE AŞTEPT!

Morning good!!

Ce poate fii mai plãcut decât într-o duminicã însoritã sã stai în pijama pânã târziu cu o ceascã fierbinte de cafea în mânã? Bunã dimineata dragi cititori! Sã aveti o duminicã cât mai frumoasã!

Vã pup!

Te pup, Pa Pa!

Crăciun Fericit!

UN CRĂCIUN CÂT MAI FERICIT ALĂTURI DE CEI DRAGI! 

OMG

Ceva ce urăsc din toată inima: pregătirile de înainte de sărbători. Băă, îmi e rău! Mă doare tot corpul. Toată ziua am făcut curat și tot nu am terminat. Mă obosesc doar ca dragii mei musafiri să facă dezordine? Hă?

Para ti..

Te extraño. Extraño tus caricias, tus abrazos, tus besos .. Lamento todo lo que hice, lo juro. No sé cuándo, pero espero que no en un futuro lejano se convertirá en normal, y nuestro amor conquista todo. Eso es todo lo que quiero. Me odias ahora, pero voy a cambiar a toda costa. Cualquier precio tendría que pagar, voy a hacerte feliz .. tanto como yo lo hice! Te necesito como nunca antes..

Tu ai fost..

Ştiţi.. e nespus de ciudat când îţi dai seama că sunt unele persoane în viaţa ta care mereu îţi vor fi alături indiferent la cât de departe vei fi de persoana respectivă. Şi nu vorbesc despre persoanele alea care sunt aici doar când am probleme, ci la persoanele care îmi urmăresc problemele în secret, cu multă răbdare, iar când văd că sunt la pământ sunt aici să spună: " Sunt lângă tine! ". Au atâta răbdare încât pe lângă rutina de zi cu zi să intre pe blogul meu să vadă ce mai faci, cum sunt şi ce postez aici. Şi nu din plictiseală, ci fiindcă le pasă. Le pasă dacă am probleme şi mă pot ajuta, le pasă dacă am nevoie de ceva sau dacă îmi e rău. Şi de bucuria mea se bucură şi ei. Ei habar nu au ce înseamnă cuvântul "invidie". Le pasă. Le pasă cu adevărat. Cine ştie câte persoane sunt, dar în ultimul an am reuşit să descopăr una. O persoană minunată şi nu fiindcă face asta pentru mine sau pentru că vreau să fiu linguşitoare, ci pentru că aşa cum am făcut mereu asta, de când eram copile: o admir. O admir fiindcă e inteligentă, orgolioasă, încrezătoare, iubitoare, protectoare şi nespus de frumoasă. Mereu a încercat să mă facă să îmi apreciez munca şi frumuseţea fără să ascult pe cineva din jurul meu. Ea m-a învăţat că mama îţi poate fi cea mai bună prietenă şi îmi e.. mama chiar îmi e cea mai bună prietenă. M-a învăţat multe. A fost lângă mine chiar dacă eu nu am ştiut. Mereu! Şi îi sunt nespus de recunăscătoare.. sper din tot sufletul că odată în viaţă îţi voi putea fi şi eu de folos, te voi putea ajuta şi eu atât de mult cât ai făcut-o tu: Woody.

Și în ciuda certurilor pe care le-am avut și cuvintelor pe care ni le-am spus, mă bucur că te-am cunoscut!

it's complicated

Azi, nu.. te rog eu, nu!

Am starea aia cu mă doare-n cur. Nu mă înteresează, ştii. Poţi să crezi ce vrei despre mine sau poţi să spui ce vrei. Trăim în democraţie şi eşti liber să mă pupi in cur, iar eu sunt liberă să îţi dau pumni în gură. Îi pasă cuiva?! Nimănui. În România poţi să faci ce vrei; poţi să mergi unde vrei, cu oricine vrei, că pe nimeni nu înteresează. Poţi să mori pe holurile spitalelor şi să mai treacă şi câte o asistentă pe lângă tine şi să dau în tine cu piciorul, că doar de ce nu'. Eu nu cred în ideea aia: de astăzi îmi pasă. Nu, nu îţi pasă. De pe un moment pe altă să îţi pese? Eu una nu cred în aşa ceva. Nici mie nu îmi pasă şi nici vouă. Suntem egoişti.. şi nu ne pasă, iar asta e partea cea mai urâtă. Credeţi că eu niciodată nu mi-ai imaginat un viitor bun sau oameni mai buni?! Ce-ar fi dacă n-ar exista răutate/egoism. Ar fi bine, vă zic eu. Zilele trec, iar oamenii sunt tot mai răutăcioşi, egoişti şi mai ştiu eu cum. Şi mai ales când e vorba despre familie, relaţii. prieteni. Tot mai mulţi divorţează, tot mai multe relaţii se destramă din cauza pişaţilor care nu ştiu că într-o relaţie sunt doar două persoane, iar despre prieteni.. "Bă îmi dai 50 de euro? Ţi-i dau în două zile.." şi când te văd pe stradă îşi bagă pula în tine de 50 de ori. Şi cui îi pasă? Să avem doar grijă de familia noastră şi de relaţia noastră, în rest prieteni mie nu îmi trebuie.. ajung maxim doi. Oricum te fut pe la spate, deci ce rost are?! Cui îi pasă?!

Toţi plecaţi cu o bucată din inima mea şi nu vă pasă, iar încet-încet.. mor. Voi rămâne fără inimă.

Cine eşti?

Oare pot să aştept până ajung la infinit?!

I'm not perfect!

Am ajuns la un punct când sunt sătulă de “nefericirea” mea în ochii altora. Să rămână ei cu perfecţiunea lor! Nu mereu totul e ceea ce pare. Sunt fericită, dar asta se observă mai puţin decât faptul când sufăr. Nu sunt cea mai deşteaptă, nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar ştiu ce pot şi ştiu până unde pot să ajung! Am putere, fiindcă sunt femeie şi o să lupt mereu să obţin ceea ce vreau!

..

Please!

Fără trecut, fără viitor.. doar cu prezentul!

Uneori am nişte sentimente atât de ciudate.. te iubesc atât de mult! Da.. după mult timp vorbesc despre fericirea mea care ţine două zile, despre iubirea pe care îi o port. Mirosul puternic al cafeluţei îmi dă starea asta de nostalgie. Îmi place să privesc în ochii lui în care mă văd totul pentru el. Simt atât de multe. Iubire amestecată cu ranchiune, ranchiune amestecată cu dor, dor amestecat cu ură, ură amestecată cu poftă. Simt că aş da orice să nu fi greşit, să nu-l fi minţit atâtea luni, dar acum.. aici suntem. Prezentul contează şi nu are rost să ne gândim la trecut sau la viitor. Viitorul va fi frumos doar dacă îl vom face noi frumos. Câteodată îmi e dor de vechiul eu, alteori mă bucur de noul eu. Sună ciudat. Toată viaţa e ciudată. Ai sentimente faţă de nişte persoane cărora nici măcar nu le pasă de tine, deşi când auzi de ei, te trec fiorii. Prieteni, prieteni.. vreau să sar peste acest subiect. Nu mi-aţi dat şansa să vă cunosc îndeajuns de bine, dar eu mi-am oferit secretele pe tavă şi uite asta rezultă trădarea. Aşa e, Diana? Nu îmi e frică să spun unele chestii, mai ales când urăsc. Îmi e scârbă de trădători. De toţi! Mi-ar fi plăcut să se termine totul altfel. Să ne luăm măcar adio şi să ne amintim de clipele frumoase, dar.. acum nu pot să zic decât că îmi bag pula în ei. Vreau să fie bine, dar asta se va întâmpla doar atunci când nu va exista trecut..

Ce mai bloggărește lumea..

ce însemni tu pentru mine- sunt sigură că absolut nimic..

fete și băieți- bisexuali, gay?!

tu pentru mine ai fost tot- nu cred, așa că te rog frumos, nu mai insista!

cum să mă îmbrac dacă sunt slabă- îți dau un sfat: cu haine!

love no i prefer vodka- Love? No, I prefer vodka! (te rog frumos!)

trădătorii prieteni- da, sunt niște trădători nenorociți..

n-ai încredere în mine- sigur că nu! nici tu în mine!

nu suport oamenii figuranți- OK, nici eu, dar ce să facem?!

poze cu mă doare în pulă- și pe mine, dar n-am așa ceva p-aici

"Împreună la bine; la rău!" PE DRACU'!

Sunt sătulă de umilință. Chiar sunt sătulă să fiu umilită în fața tuturor, iar apoi să fiu tot eu de vină. Nu, nu mai vreau să trăiesc așa. Mă chinui doar. De ce unii oameni nu sunt în stare să aibă încredere în mine după ce le-am oferit atât de multe?! De ce?! Le-am oferit sufletul meu și au luat-o fără să îmi mulțumească, apoi au fugit măncând pământul. Am avut atâta încredere, am suferit atât.. și toate astea pentru VOI! Mi-am pus viața la o parte ca voi să fiți bine și apoi să vă doară fix în coaie de mine. Așa e. Am greșit și eu, dar când sincer încerc să mă schimb nici dracu' nu mă crede în stare. De ce naiba? Chiar am față de un ultim jeg? Nu, nu cred asta. 
Și nu voi sta blândă până nu vă arat că sunt în stare să ajung acolo UNDE VREAU!!!!

Am crezut în prieteni și am fost trădată de o ultimă pizdă! M-ai tratat ca pe un om fără scrupule, un om rău, un om mincinos.. mă bucur că ai fugit să îi spui lui TOT, dar măcar stai în pizda mătii' în banca ta atunci. Îmi tot ziceai că am înjurat-o pe maicăta' și mă jigneai cu niște chestii pe care nu le-am făcut. Îți dau niște motive bine întemeiate să mă urăști. Eu te urăsc, recunosc. Te urăsc din tot sufletul. Urăsc toți oamenii care mănâncă căcat doar ca să fie luați și ei în seama. Asta ești: Tu! Și mai zici că îmi vrei binele, că pula mea pe tine înteresează de mine? Mai bine mor decât să mă ajuți tu cu ceva. N-am nevoie de nimic. Nici de la tine; nici de la altcineva. Dacă vă face atâta plăcere să îmi faceți rău, de ce apoi veniți la mine și mă pupați în cur? Niciodată nu v-am permis asta și nici de-acum încolo n-am de gând să o fac. Scumpa mea, sper că ai de gând să fugi la el să îi spui că am scris despre tine pe blog și că te-am trimis să dai mâna cu dracu' personal. 

Luminați-mi ziua! DAȚI-VĂ FOC! 

Yupppiiii!

HAHAHAHA <3

Prietenia ta nu exista!

Nu prea am ce sa iti zic, scump'o. Sincer, imi pare rau ca ai si tu un loc nenorocit pe pamantul asta. Ii spui ca iti pasa de mine si ca imi vrei binele?! Cine naiba te crezi? Ti-am oferit prietenia mea, ai tradat'o. Ce mai vrei mai mult de atat? Sper ca o sa iti dai seama cu timpul unde pana mea ai gresit.

Fuck off, dude!

Nu, nu o să te joci cu mine. Nu de data asta. În pula mea, sunt sătulă! Sunt sătulă să mă justific față de niște chestii pe care NU LE-AM FĂCUT în viața mea și nici măcar nu-s în stare de niște chestii ca ălea. Duceți-vă în puii mei! TOȚI.

Iar ție nu o să îți răspund la telefon, până nu înțelegi că n-am făcut nimic.

Îmi pare rău

Cred că sunt omuleţi care îmi citesc blogul şi urăsc dragostea, relaţiile şi chestiile de genul. Aşa sunt eu cu cuvântul magic: prietenie. Îmi pare rău că nu pot să scriu despre acest cuvânt doar adaugând încă un cuvânt lângă: falşi. Mi-ar place la nebunie să vorbesc despre acest lucru de parcă ar fi ceva frumos, dar părerea mea este că nu e deloc frumos. Aşa că, vă rog iertaţi-mă că nu vă vorbesc despre oamenii ăia care nu-mi sunt suflete pereche: prieteni.

Doar atât vroiam să zic despre prieteni falşi. 

Wicked Games

Întotdeauna am auzit că sunt rea. Întotdeauna am auzit că sunt obraznică. Întotdeauna am auzit că comtenez şi subiecte care nu fac parte din treburile, problemele mele. Şi ce? Eu întotdeauna mi-am spus: fi rău că în ziua de azi şi dacă eşti bun eşti rănit. Şi eşti. Chiar eşti. Fără nici-o scuză! Toată lumea se gândeşte la propriile principii. Toţi suntem egoişti. Mă întreb eu câţi oameni din ziua de azi fac un bine fără ca ei să aibă vre-un câştig din acel lucru. Puţini, vă zic eu că sunt puţini. Trebuie să înveţi să fi rău. Eu sunt rea doar pentru că mulţi mi-au întors spatele şi mulţi m-au rănit. I-am lăsat pe toţi să îşi bată joc de mine cum vroiau ei. Eu doar jucam acel teatru fericit pe care îl joacă orice om în ziua de azi. Sunt doar nişte inimi care se rup în două . Dacă am putea număra câte inimi se rup în două în fiecare noapte, cred că am fii pe la 893493432. Acuma serios, are vre-un rost să fii bun? Nu, nici unul. Eşti bun cu cei din jur. Eşti bun cu cei care te iubesc cu adevărat, dar cu prieteni falşi, linguşitori şi oameni cu două feţe? Nu merită, vă zic eu. Şi clovnul îşi desenează doar zâmbetul pe buze, dar în rest e trist. Îşi ascunde lacrimile cu masca aia idioată pe care toţi copii o cred. Voi chiar sunteţi chiar aşa de proşti încât să nu vă daţi seama? Chiar nu vă pasă că sunteţi buni şi toţi profită de voi? Mie da! Şi de asta.. sunt rea şi îmi bag pixul în toată generozitatea voastră falsă!

*De fiecare dată când suntem răniţi.. ne mai schimbăm puţin.
Şi aşa.. încetul cu încetul devenim altcineva. Aşa ajugem să nu ne mai recunoaştem..

Like, please!

Ne puteţi ajuta cu un LIKE vă rog?

Vă sunt recunăscătoare, mulţumesc!

http://www.facebook.com/pages/Fara-cuvintex/259397210738557

Revedere, la revedere..

Aveai o valiză în mână, iar soarele îţi lumina faţa atât de fragil.. off! Aş putea scrie atât de multe despre sentimentul în care te-am revăzut. Acel sentiment ciudat care îmi străbătea tot corpul şi îmi înmuia picioarele. Simţeam că nu mai pot să fac vre'un pas. Simţeam că trag după mine toate secundele petrecute cu tine, toate secretele noastre, toate sentimentele noastre care existau doar în minţile noastre nu şi în inimile noastre. Încercam să mă feresc uşor de privirea ta, întorcându-mi capul, dar mintea? Mintea cine naiba mi-o poate întoarce? Un răspuns simplu şi dur: nimeni. Râdeam. Râdeam de Mădi când îmi amintea că nu m-a recunoscut, fiindcă eram prea micută când m-a văzut ultima dată. Îmi povestea tot felu' de chestii, dar privirea mă ducea la tine. Vroiam doar să mă priveşti odată în ochi şi să spui: * Hey.. eşti okey după tot ce ţi-am făcut? După ce m-am jucat cu inima aia care nici nu era a mea? După ce ţi-am dat atâtea lovituri dure? * .. şi eu să nu îmi revin, fiindcă nici nu ne-am salutat. Oare te-ai uitat după mine? Nu am avut curajul să îmi întorc capul când am plecat. M-a durut. A fost doar o durere falsă, n-avea ce altceva să fie.. Nu îmi pasă, dar m-a mişcat. M-a făcut să simt milă faţă de tine.. Îmi doream atât de tare să nu te mai revăd niciodată..

*Anul acesta, am învăţat că oamenii vin şi pleacă din vieţile noastre; dar aceia care rămân sunt cei care contează.

O să fie bine băii!

De ce doare ? De ce nu poate să se evapore tot într-o fracțiune de secundă ?

Timpul șterge tot…..hm, clasicul clișeu …… nu e așa.. uneori nu.. sau dacăƒ da, atunci face asta dupƒă mult timp.. dar tu trebuie săƒ te găndesti la TINE!  tu ești ceea importantă acum.. ceea care contează și trebuie săƒ fie fericită. trebuie săƒ ții capul sus, să arăți că te doare fix in cur de el și de tot, săƒ arăți căƒ nu iti pasă.

Chiar dacă în interiorul tău e o avalanșă de sentimente&lacrimi și mai știu eu ce,tu trebuie să fi puternică. Chiar dacă uneori obosești și îți vine să renunți nu o face…căci dacă o faci mai târziu vei regretă.

Post creat în timp ce o consolam pe Sorii <3

                                                              By: Pastila otrăvitoare & me. 

Dor nebun..

Dorul… nu e o boală. Nu ai nevoie de vindecare, ci de revedere, de regăsire, de reîntregire. Dorul nu fumează, nu bea, nu ia droguri. Dacă vrei să te înţelegi cu dorul, fă ce-ţi spune el…

2010.. un an important în viaţa mea..

Aseară am căutat nişte poze pe vechiul iubit hi5.. Am descărcat poze făcute în 2010. Sunt sigură că sunt nişte persoane care îmi citesc blogul îşi amintesc perfect cum eram. Aveam o personalitate mult mai diferită, fragilă ca acum.. aveam o personalitate mai slabă şi aveam mai mare încredere în oameni.

Mă gândeam să împart şi cu voi câteva pozilici:

Poate într-o altă viaţă v-om mai fii copii..

Faceţi-mi o favoare: împuşcaţi-vă!

Aveam chef să scriu pe blog.. Aveam chef să te trimit la mă-ta în pi*dă.

Chiar ai crezut că m-am schimbat atât de mult încăt nu mai pot să fac rău nimănui; nu mai sunt obraznică; nu îţi mai comentez; nu le bat pe toate alea care mă enervează? Nu, nu m-am schimbat aşa de mult în bine. Am vrut să stau în banca mea, pentru că mi-am dat seama că curvele ca tine şi ca restu' nu merită nimic. Nici pălmi, nici pumni şi nici măcar o înjurătură jegoasă. Ştii scumpa mea colegă, mi-ar place să te sinucizi odată. Dacă tot îţi tot tai venele, fă-mi odată pe plac şi omoară-te. Hai serios acuma. Ce mă-ta mai vrei să otrăveşti lumea cu căcatu' tău? Chiar te crezi buricul lumii? Lasă-mă să îţi arat că nu eşti nici măcar pe aproape. Nu o să mai fiu drăguţă cu tine. Şi ştii de ce?! Nu meriţi nici să mă piş pe tine după tot ce mi-ai făcut. Eşti o curvă jegoasă.

Restu'..la fel! Îmi bag pula în voi la modu' grav. Plouă cu căcat până sunteţi voi pe pământ.

* Ăăă şi nu îmi pasă dacă ajung la director pentru că ţi-am scos ochii. Rest in peace.

Confesiuni, dureri, vinovăţii..

Simt cât de rece îmi vorbeşti.. simt din tonul vocii tale cum mă învinovăţeşti pentru greşeala de care eu nu ştiu, aşa că nu pot să o îndrept. Simt cum m-ai trimite la dracu' cu ceea mai mare plăcere, cum m-ai insulta, dar nu, nu vrei certuri, dar totuşi ca printr-o minune se produc. Mă simt vinovată. Nu ştiu dacă mă simt din bunăvoinţă sau pentru că mi-ai zis tu cuvintele alea orible de parcă aş fi un monstru. Mă doare. Îmi curg lacrimile şi nu mă pot hotărî. Atât de mult rău ţi-am făcut?! Cum?! Când?! Eu.. nu sunt rea. N-aş fi în stare să te rănesc cu intenţie niciodată. Nu vreau să te văd suferind. Mă doare mai tare decât propria mea rană deschisă de care nu are nimeni grijă, nici măcar tu. Doar tu eşti cel care e împotriva mea. Mă simt oribil.. oribil! Mă ustură şi rana aia nenorocită provocată într-un moment de neatenţie. E o tăietură adâncă. Plâng. Blestem. Sufăr. Mă învinovăţesc. Eu întotdeauna am fost o fiinţă firavă, inocentă, bună, rebelă. Chiar sunt un aşa monstru cum mă descrii tu? Mi-aş dori să ştiu cu ce am greşit ca de data asta să îmi îndrept cu adevărat greşeala, dar totul e prea misterios. Sunt ameţită. Îmi e rău. 

Îmi pare rău.. şi nu ştiu; poate părerile mele de rău sunt doar bandaje care cu timpul se desprind de rana ta, dar.. sincer, îmi pare rău!

Quiero verte..

Şi îmi e dor.. e acel moment când îmi e nespus de dor.. e acel moment când nu am chef de nimic. De mai bine de două săptămâni n-am ieşit pe afară prin comuna asta nenorocită. N-am chef. Fără tine e antipatică, rece. Tot de atâta timp ai plecat şi tu. Nu mi-aş fi imaginat că mă voi închide în halu' ăsta în casă tocind; făcând exerceţii la matematică. Nu vreau altceva decât să te văd. Îmi e dor.. îmi e aşa de dor! Mi-ar place să vi acasă azi. Să vi să mă vezi. Să mă strângi în braţe în ciuda faptului că ţi-am greşit atât de mult, că te-am făcut să suferi, că te-am făcut gelos. Îmi lipseşti. În 21 va fi un an jumate de când suntem împreună. Cel mai mult cât nu ne-am văzut au fost 13 zile. Mult, mult prea mult de data asta. Îmi lipseşti mai mult de cât se vede. Nu pot să arat asta, nu ştiu de ce. Nu mă simt în stare să arat că îmi e dor de tine, dar o simt mai intens decât ţi-ai fi imaginat tu vreodată. Creşte inima în mine când e vorba despre îmbrăţişările tale; săruturile tale. Îmi lipsesc şi ele. Mult. Nespus de mult. Îmi lipsesc toate clipele noastre de nebunii. Îmi lipseşte chiar şi să mă cerţi, dar mai ales să îmi araţi că mă iubeşti. Nu, nu sunt în stare să accept că eşti atât de departe.. nu vreau. Nu! Mă încăpăţânez; mă sufoc. Nu pot să iau aer dacă continu' să stau în casă. Mă simt oribil. Dorinţa de a te vedea e mai mare decât dorinţa de a mă calma. Vin-o.. eu sunt aici. Te aştept şi te voi aştepta, crede-mă..

Bine zis!

Buna dimineata!

E ora 6:42, iar eu imi beau cafeluta inainte de un drum lung-lung. Weekend in Budapesta. Weekend placut sweeties!

Real and secret personality

Everyone has got two personalities- the one that they show to the world and their secret, real personality. You don't show your secret personality when you're awake because you can control your behaviour, but when you're asleep, your sleeping position shows the real you. In a normal night, of course, people frequently change their position. The important position is the one that you go to sleep in.

Casi Indispensable..

Yo solo quiero amarte..

Umbră, adâncime, melancolie..

Defapt.. nu am nici un un motiv pentru care scriu acum.

Mă rog, în ultima vreme nimic nu are un anumit motiv în viaţa mea. Iau atâtea decizii spontane, pe care mai de mult nu le luam. Nu stau atât de mult pe gânduri să văd dacă sunt nişte decizii bune, mai bine filozofez după sunt luate deja. Până la urmă lucrurile îmi ies destul de bine. Ciudat. E ciudat ca lucrurile să îmi iasă bine şi aici mă refer mai ales la study. Acum doare. E dorul ăla, dar nu ştiu cât va ţine durerea asta. Poate e ceva periodic, poate veşnic. Oricum, dacă cazi în  adâncime, vine ceva frumos care te ridică. 

Dacă sunt sau nu fericită acum? Fericirea e trecătoare. Vine şi pleacă ca vântul de primăvară. Apoi, cât va ţine vântul de primăvară? Nu depinde de mine.. 

Parcă în ziua de azi nimic nu de pinde de cineva anume. Vrei nu vrei, suferi. Vrei nu vrei, eşti înşelat. Te întreabă cineva: " Scump-o/Scumpule vrei să te înşel sau preferi să fim fericiţi în continuare? ". NU! Deşi ştim cu toţii că de obicei asta duce la sfârşitul unei relaţii.

Totul e aşa de ciudat, de rece. Mai ales acum că e toamnă. Am devenit şi eu melancolică. Plâng mult şi mă gândesc tot mai mult la lucrurile urâte..

El nu mai vine..

E mai naşpa de cât mă aşteptam eu, DA! 

Simt golul ăla imens, golul ăla nenorocit care o să treacă doar în momentul în care te voi revedea. Şi parcă văd.. probleme vin deodată, să nu cumva vină una câte una să mă pot descurca şi eu. Următoarele două luni bloguleţ va fi plin cu postări de DOR, de DURERE şi de STRES. Adio note bune, adio ieşiri, adio zâmbete, adio tot. 

Durerea asta oribilă şi insuportabilă e acolo. E dorul ăla pe care nu pot să îl controlez. E ca şi o alergie, dar îmi iese pe ochi într-o formă umedă ca lacrimă. Credeţi-mă, e mai dureros. Sunt prea obişnuită să vorbim oră de oră, să fi la 700 m de mine, să vi la mine la şcoală să mă vezi, să ne petrecem weekend'ul împreună.. ÎMI E DOR DE TINE, deşi au trecut abia 24 de ore. Simt că mor. Trebuie să fii aici, acum! Trebuie să mă iei în braţe.. mi-e prea dor, mi-e prea greu. Vreau să te văd, vreau să te iau în braţe. Vreau să îmi ştergi lacrimile.. 

Îmi va fi atât de dor.. 47 de zile.

Poate că sunt doar nişte chestii pe care mi le imaginez eu, nişte chestii de care sunt obsedată, nişte chestii de care îmi e al naibii' de frică.. SUNT NIŞTE CHESTII CARE EFECTIV MĂ DISPERĂ.

Azi nu cred că e o zi oarecare. Încerc să mă liniştesc. Încerc să îmi calmez gândurile, încerc să fiu optimistă, dar nu pot, băgami'aş! Mai sunt doar câteva ore până voi gusta adevăratul gust al singurătăţii. Azi pleci şi peste două luni revii. Sunt multe chestii de care îmi e frică. Din păcate nu am un suflet de campion, aşa că îmi pare nespus de rău, dar nu, nu pot să fiu tare. Nu vreau să fiu tare, nu pot să fiu tare. În faţa lui sunt. Sunt doar ca să'l încurajez, doar ca să îl întăresc, doar ca să'l pregătesc de dorul ăla nebun care urmează să se scufunde în sufletul lui şi în a mea, dessigur. Eu ştiu sentimentul. Cunosc sentimentul de chin, de dor, de durere şi de dorinţa de a ne revedea. Pshiic sau fizic, tot doare. 

Ştiu că peste câteva minute după un duş fierbinte îmi iau nişte blugi, o bluziţă şi voi pleca spre casa lui cu zeci de lacrimi în ochi. Îl voi vedea şi voi sări în braţele lui, dar plângănd deja. Şi vom plânge amândoi.. de frică, de dorul pe care îl simţim deja acum, de neîncredere, dar mai ales durerea reciprocă pe care ne-am provocat-o cu nebuniile noastre. 

Va fi bine, promit. Voi fi cuminte şi voi învăţa! - e promosiunea pe care voiai să o auzi..

La mulţi ani baby!

Azi e o zi specială aşa că îmi iau liber. Neaa.. fără teme şi prostii, azi iubesc.

La mulţi anii ştrumfiiiii! <3

E a doua oară când îţi petreci ziua de naştere cu mine.. oo-o-o-oouu... so sweet.

Internet+cafea+study+STRESS-somn

Nu.. nu am murit, încă. Ştiu că lipsesc mult de pe blog şi poate că vă lipsesc postările mele morocănoase; cele în care mă plâng sau cele în care vă postesc întâmplări din micuţa mea viaţă destul de activă. Mă rog, e ceva relativ. Fiecare cu părerea lui!
Acum o să vă spun care e motivul lipsei mele de pe bloguleţ: sunt clasa a VIII-a. Asta spune tot, nu? Mă rog, pentru cei care nu ştiu ce înseamnă să fii clasa a opta, o să fiu puţin mai explicită. A fi clasa a opta înseamnă să înveţi cât te ţine capul, să scrii cât te ţin mânuţele şi să mergi la consultaţii cât te ţin picioarele. ââ, şi să nu uit esenţialul: să te trezeşti la ora şase. Şi da, nenorocirea asta mi se întâmplă chiar mie, pentru că într-un final scap de colegii ăştia copilăroşi, insuportabili unul câte unul şi pe deasupra şi ţărani. Cred că merită efortul, nu? Sunt maxim 3 persoane de care îmi va fi dor, dar nici de dorul lor nu o să mor, vă asigur. 3 din 24, reţineţi!
Acum că v-am spus motivul destul de detaliat, o să vă spun şi efectele: sunt obosită şi nu am timp de nimic. Nici in weekend şi nici în cursul săptămânii. De obicei vin acasă la 2-3, mănânc, îmi pregătesc o cafeluţă şi scriu/învăţi până pe la 8:30. Apoi duş, TV, somn. De asta am timp în cursul săptămânii. În weekend vineri mă odihnesc, seara ies. De câteva sâmbete bune am fost peste tot doar p'acasă nu, aşa că nici vorba de teme sau de învăţat. Duminică aproape la fel.. dar m-am străduit să îmi fac măcar temele şi aşa mă trezesc eu mai devreme luni dimineaţa să învăţ.
Efecte mai grave

Nu cred că e cazul să exagerez sau să înfloresc lucrurile. În acest weekend era să ajung la urgenţă din cauza oboselii. Am dormit în jur de opt ore tot weekendul şi abia că am dat p'acasă.
Vineri: Am ajuns de la şcoală pe la 1 şi m-am odihnit până deseară, pentru că simţeam că nu mai pot de oboseală. Seara dans, dans, repetiţii, repetiţii. Acasă, duş, club. Am ajuns pe la 2 acasă şi abia pe la 3 şi ceva m-am pus să dorm.
Sâmbătă: Dimineaţa duş, repetiţii, zilele comunei, paradă, repetiţii, dans, scenă. Acasă, duş de 10 minute şi afară. Am ajuns acasă la 4 şi m-am pus să dorm.
Duminică: Am mers cu ai mei la o plimbare în familie şi am ajuns acasă pe la 2 după masă. În tot acest timp ameţeli, greaţă, vomă, febră etc.

Vreau să învăţ, dar deja e prea mult. Mai ales că acum voi rămâne chiar singură.. pentru două luni..

Dar... SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE!

Viaţa e ca un joc..pierzi ori câştigi.

Poate îmi doream să fiu altcineva.. Poate îmi doream să ştiu că e cineva căruia îi pasă de lacrimile din nopţile târziu sau de faptul că sunt al naibii de pesimistă. Vreau să fac oamenilor pe plac, dar.. simt că am făcut asta de atât de multe ori încât eu nu mai am nici o plăcere în afară de a scrie şi a plânge. Îmi doream multe chestii. Visam la ceva poate imposibil ca o naivă şi buff m-am lovit de realitatea asta crudă. Oare unde se află visele mele?! Cineva le păstrează bine şi când va vedea că mai am puţin şi mor, atunci o să mi le îndeplinească pe toate? Nu, e o simplă amăgire. Toată lumea ştie că doar coşmarurile devin realitate.Noaptea asta am avut un coşmar.. un coşmar care a devenit realitate. Mi s-a întâmplat de două ori până acum. Refuz să cred că se va mai întâmpla vreodată, dar.. cine ştie. Cred în prea multe lucruri. Nici eu nu ştiu dacă e bine sau nu să cred în schimbările oamenilor sau alte chestii de acest gen. Sunt suprinsă de cât rău am fost în stare să fac în ultima vreme. Şi cu atâta nepăsare am lăsat să curgă atâta sânge?! Şi cu atâta nepăsare am lăsat să curgă atâtea lacrimi?! Mă chiunesc multe amintiri nu tocmai plăcute, dar.. viaţa merge înainte.

*Credeam că dacă iubeşti.. nu poţi să faci să doară.

Invidia- arma voastră *specială*?

Şi ştiţi ce scumpelor?! Puteţi să mă criticaţi până vă doare gura. Eu nu mă consider bună pentru aşteptările voastre, eu mă consider bună pentru aşteptările mele, pentru aşteptările celor dragi. Am ajuns la concluzia că nu merită să vă bag înseamnă. Mă scuzi scump-o, dar nu facem parte din acelaşi categorie şi nu, nu sunt modestă pur şi simplu o să vă scuip adevărul în faţă. Da, dunt frumoasă şi fără Photoshop/Phoscape. Merit tot ceea ce mi se oferă, pentru că lupt ca o proastă: pentru iubire, respect, zâmbete, note şi toate lucrurile pe care mi le cumpără ai mei. Puteţi să mă judecaţi cât vreţi, nu îmi pasă. Am făcut şi eu greşeli în viaţa asta, dar am reuşit să le repar. La urma urmei pe cine judeci tu?! Pe mine pentru că am replică şi am curajul să îţi bag una sau pe tine pentru că dacă îţi zic: * Dute'n pu**a mea, fată! Eşti c**vă! * şi tu îmi spui * Ăăă-ââ.. tu te-ai uitat în oglindă vreodată? *. Nu, luate'ar naiba, nu am văzut oglindă niciodată. Nici măcar nu ştiu ce înseamnă cuvântul. Da, eu pot să zic că aproape nici una nu mă suportă. Şi au şi motive unele: că's eu nesimţită, obraznică, răutăcioasă, dar am un suflet bun, la dracu'! Iubesc să respect şi să fiu respectată. Îmi place să ajut, dar unele nu văd mai departe de hainele alea idioate şi de accesorii. Şi poţi să mă judeci şi după alea, dar îţi zic că nu ajungi prea departe. Hainele sunt fix pix pe lângă caracterul meu şi nici o c**vă împuţită nu realizează asta. Invidia, dragii mei, invidia. Aş putea să fiu la fel de bună cu voi pe cât sunt de rea dacă aţi vedea mai încolo de invidie.


*Eu…mă simt EU în pielea mea şi trăiesc să văd fericirea în ochii celor dragi, să mă simt implinită lângă cel pe care îl iubesc şi împreuna cu ei pot trece peste orice obstacol, bun sau rău. Nu căutăm perfecţiunea, am luptat împreuna pentru fiecare lucru minor şi pentru pefecţiunea în viziunea noastră. Şi nimeni nu îmi poate lua asta…Nu îmi place sî fiu folosită şi nici la răzbunările absurde nu răspund.


                                                              ***

Emoţie de toamnă

Emoţie de toamnă..

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nichita Stănescu

Hmm.. Îmi place mult!

Uff..

LUNI- ziua pe care nimeni nu o suporta. Nu ma pot lauda, nici ziua mea preferata nu e. Azi nu am putut sa merg la scoala. Febra, durere de gat, durere de cap.

Fuck this shit.

Vreau..

Uneori îmi doream atât de multe lucruri frumoase sau pur şi simplu lucruri pe care le merit, dar nu.. nu a fost acolo nimeni să mi le ofere. Nu vorbesc despre cadouri sau orice de acest gen. Mă refer la iubire, tandreţe, o îmbrăţişare sau o mângâiere. Habar nu am cum e să ai un prieten adevărat. Nu am simţit decât că sunt proprietatea tuturor, dar defapt sunt singură. Când îmi e bine toţi sunt în stare să mă înţeleagă; dar când îmi e greu.. nu e nimeni. Vreau să cred că peste câţiva ani, atunci când voi fi matură, atunci când voi fi o femeie în toată firea, cineva îmi va fi prieten adevărat, dar nu.. nu vreau să mă mint singură. Totul e pe interes. Nu vrea nimeni să îmi ofere ceva sincer?! O iubire sinceră, curată şi frumoasă? Da, mi-o oferă el, dar poate nu e atât de curată precum cred eu? Dacă ar fi curată nu m-ar fi trădat, minţit, înşelat şi.. sunt atâtea chestii. Imaginea lui cu alta, imaginea mea cu altu', a murdărit toată iubirea asta. Sunt atât de mult lucruri de explicat aici. De ce nu mai există prieteni adevăraţi? Sunt singura care nu are aşa ceva sau mai sunt persoane care nu cred în ei? Când voi primi răspunsuri la toate întrebările pe care mi le pun aproape în fiecare noapte? Sunt prea dificilă ca persoană ca să nu am şi eu pe cineva sincer cu mine? Sau toată viaţa e atât de murdară? Ştiu, nu e bine ca opinia unei fetiţe de 14 ani să fie atât de urâtă despre viaţă, dar am învăţat de la cei mari. Sunt doar nişte afaceri. Afaceri de iubiri, săruturi, mângăieri, sinceritate şi minciuni. Îţi zic un adevâr, ca apoi să o spui altuia. Te iubesc, ca apoi să poţi să îţi baţi joc de mine. Te sărut, ca apoi poţi să săruţi pe altcineva. Te mângăi, ca tu să mă loveşti. Sunt sinceră cu tine, ca tu să mă minţi. Te mint odată, ca apoi tu să mă minţi toată viaţa. Aşa e, nu? Eu iubesc. Eu vreau să iubesc. Eu vreau să trăiesc viaţa din plin! Jur! Chiar vreauă! Vreau să dansez, să cânt, să sărut, să râd, dar nu mai vreau să plâng. Mi s-au uscat lacrimile deja. S-au uscat.. de mult.

Anii trec, iar viaţa merge iar..

 2007

Anii trec, iar viaţa merge înainte. 

Da, aşa e. Nu poţi opri timpul oricât de mult ţi-ai dori. Lacrimile vin, zâmbetele plec. Zâmbetele vin, lacrimile plec. E ciudat. Nici nu realizezi că au trecut atâţia ani din viaţa ta şi ai suferit atât de mult. Te-ai simţit neprotejat şi singur, dar uneori iubit şi împlinit. Aşa e viaţa. Noi, oamenii merităm asta. Merităm şi suferinţa dar şi fericirea. Suntem prea jegoşi ca să fim doar fericiţi. Ar fi prea frumos să nu existe atâta suferinţă, nu? O viaţă fără lacrimi, e o viaţă fără obstacole. Uite că din viaţa mea au trecut aproape paişpe ani jumate' şi încă nu îmi vine să cred că a trecut aşa de repede. Parcă acum mă jucam în nisip şi cădeam, apoi mă ridicam şi mergeam mai departe, deşi aveam genunchiul plin de sânge. Şi acum e la fel. Cad, mă ridic, deşi am inima plină de sânge. E ultimul an de generală. Hmm.. ce sentiment, ce fiori. Nu mai sunt copil. Cresc cu zi ce trece tot mai mult şi mă gândesc tot mai altfel. Se schimbă modul meu de a gândi, modul meu de viaţă şi mai ales modul meu de a iubi şi a vrea să fiu iubită. Se spune că ultimul an din generală e cea mai frumoasă. Ehh, da. Probabil. Încă nu am simţit asta pe pielea mea, dar sper să fie un an plin de 10 şi de zâmbete. E greu să realizez că încă ieri plângeam pentru că începe clasa a I-a, iar acum deja termin clasa a VIII-a. Sunt doar anii ce au trecut şi nimic mai mult.

Am cunoscut necunoscutul

Totul e grii. Totul e necunoscut, nimic nu mai e prietenos. Acum o săptămână era, dar am distrus tot. Eu am făcut totul cu mâna mea, iar acum sufăr ca şi o tâmpită. Nu am curajul nici să îmi mişc corpul, apoi să îmi caut tricouri de'ale lui şi să le îmbrac cum făceam altă-dată. Asta vrei, asta primeşti. Nu am crezut că o să o dau în bară chiar aşa. Toată casa e străină. Toată casa e indiferentă. Măcar de'ar fi aşa de indiferentă cum e el, dar el.. e mult prea rece. Nu mă priveşte, nu îmi vorbeşte şi nu îmi face bine. Îmi e frică de acuzările lui şi de discuţia lungă şi dureroasă care urmează. Nu o să creadă nici o iotă din ceea ce voi spune, sunt conştientă. Am faţa umflată de la atâta plâns şi MI'E RĂU. Chiar îmi e rău. În care parte să o iau la fugă? 

Laşă şi vinovată?!

E o durere mult prea mare. Mă simt atât de vinovată încât aş fi în stare să îmi fac cât se poate de mult rău. Mă simt ca şi un diavol, deşi greşeala mea nu cred că a fost aşa de gravă. E de ajuns că l-am făcut pe el să sufere. E mult prea de ajuns. Dacă el suferă, eu sunt moartă. Îmi pare rău pentru tot, dar nu mă crede nimeni. Simt cum mi se umflă venele pe lângă o zgârietură. E o laşitate toată viaţa asta. E o laşitate că n-am reuşit să îi spun că pe lângă relaţia asta, eu am mai avut o persoană la care ţineam, deşi nimeni nu ştia asta. Chiar dacă era doar o simplă prietenie, cine naiba mă mai crede?! Nimeni. Mă simt neînţeleasă şi singură. Odată greşeşti în viaţa asta nenorocită şi apoi suferi toată viaţa. Ce târfă nenorocită mai e şi asta. Urăsc viaţa asta. Urăsc toată lumea asta. E urâtă. E rea. E oribilă.
După trei antibiotice puternice simt cum îmi bate inima din ce în ce mai tare şi vinovăţia se lasă asupra mea ca un nor uriaş.
Nu, nu pot. E prea mult.

Un vis

Sunt sigură că fiecare om are un vis anume, iar aşa cum fiecare om are un vis, am şi eu.

Visul meu mereu a fost să devin o fotomodelă naţională sau internaţională. Ştiu că multe fete îşi doresc asta, dar eu chiar mi-am dorit-o cu adevărat mereu. De micuţă. Nu o fotomodelă care impresionează lumea cu nişte silicoane sau nişte buci!
O fotomodelă care impresionează lumea cu ceva natural: cu frumuseţe. Nu vreau să mă laud, dar simt că am dotările de care are nevoie o fotomodelă. Chiar dacă nu sunt perfectă, vreau să îmi urmăresc visul chiar dacă nu voi ajunge prea departe. Vreau măcar să simt cum e să fi apreciată pentru ceea ce eşti şi nu pentru ceea ce ai putea să fii.

Visul tău care e?

Fuck yea

Sunt obosită. Sunt derutată. Mă înnec în propriul meu parfum. Îmi e frică şi mă doare. Futu'vă în gât de prieteni falşi ce sunteţi!

O viaţă fără obstacole=o viaţă plictisitoare!

Viaţa e de neînţeles uneori. Momentan şi în următoarele momente voi avea nevoie de el, dar viaţa hotărăşte să mi-l  ia iarăşi o perioadă. Nu în sensul de a îl pierde, ci în sensul că pleacă. Sunt mulţi acei două luni? Toată lumea mi-a spus, inclusiv el, că avem nevoie de încercarea asta să vedem dacă va rezista relaţia asta. Sunt absolut sigură că relaţia va rezista, dar nu şi eu. Nu sunt o obsedată, din contra! Chiar sunt o persoană căruia îi place să fie independentă, dar cu el e altfel. L-am cunoscut mai bine şi m-am îndrăgostit de defectele lui minunate. Defectele lui pentru mine pot fi chiar şi minunate, pentru că simt pentru el ceva ce nu am mai simţit niciodată. Nu am fost îndrăgostită niciodată cu adevărat, dar acum sunt. Multe lucruri îmi demonstrează asta, dar mai ales el îmi demonstrează asta. Nu ştiu cine va fi persoana care îmi va fi alături timp de două luni. El înseamnă mult pentru mine. M-a văzut bolnavă, somnoroasă, nepieptănată, lovită, rănită, plângând şi totuşi mi-a repetat de zeci de mii de ori că sunt frumoasă. A greşit şi el, am greşit şi eu. A fost singura persoană care a fost în stare să se schimbe pentru mine. A renunţat la prieteni, pentru mine şi sunt singură că nu multe persoane ar fi făcut asta pentru o simplă fată. Nu vreau să găsesc vreo scuză pentru greşelile lui, pentru că nu există, dar el va fi aceea persoană care mă va iubi mereu. Indiferent de circumstanţe şi de riduri. Voi fi mereu importantă pentru el. O persoană care a reuşit să mă impresioneze cu defectele lui. Are nişte defecte de-a dreptul minunate. El e defectul meu. Sunt sensibilă când e vorba de el. Sunt sensibilă când vine vorba despre plecarea lui. Nu sunt pregătită să îl las. Nu vreau să plece de lângă mine. Chiar şi după un an şi aproape patru luni, încă preţuiesc fiecare moment minunat petrecut cu el. Simt că nu voi simţi ceea ce simt acum pentru nimeni altceva. Mi-a marcat viaţa cu iubirea lui necondiţionată şi cu lacrimile lui care au curs pentru o singură fată care a meritat: pentru mine. Îmi va fi greu fără el, dar dacă acesta este preţul pe care trebuie să îl plătesc pentru a fi fericită cu el, atunci fie! De ce nu? Încă un obstacol în minus sau în plus, ce contează? Vom trece şi peste ăsta! Promit.

MEMORIES

Întotdeauna am fost cu ideea asta: până există trecut, nu vei putea fi fericit. Adică pracitc niciodată nu vei putea fi fericit, pentru că trecut va exista şi dacă stai în cap. Mă rog, nu şi atunci dacă cazi în cap şi îţi dispar amintirile. Nu îmi doresc asta. Mai bine cu amintiri decât fără. Nu cred că există vreunul dintre voi, cei care citiţi care nu are amintiri frumoase. Am şi eu, ai şi tu, are şi ea/el.
Chiar dacă  amica handicapata aia m-a trădat, tot am amintiri frumoase cu ea. Nu pentru că aşa vreau eu să fie, pur şi simplu aşa se întâmplă. Ever. Pentru că oamenii sunt proşti şi te vor trăda şi tu ca prostu' te vei gândi la toate amintirile frumoase făcând feţe de câine bătut în cap. 
Asta e realitatea. Mai bine ia şi amintirile şi cară-te împreună cu amintiri. Va fi mai bine, te asigur.
Ia ziua de ieri cu tine!

Eşti la fel ca restul!

Ăsta a fost punctul culminant. Nu înţeleg de ce trebuie mereu să sufăr pentru greşelile altora. Nu ştiu de ce, dar până la urmă mereu cad eu de vină. Aşa, dintr-o simplă greşeală nenorocită. Dacă distrugi ceva, repară. Te-am crezut atât de diferit de alţi băieţi, încât pe deo-parte am acceptat să îmi distrugi relaţia. Poate din pură suferinţă, dar poate din pură prostie. Nu m-am pus pe gânduri nici o secundă că greşesc. Am acceptat ideea, că chiar dacă eu mă despărţisem de prietenul meu cu câteva zile în urmă, lumea mă vede cu tine şi evident, va afla şi el. Simţeam că nu trebuie să îmi fie frică, tu mă vei apăra. Îmi amintesc chiar şi acum momentul ăla când m-ai luat de mână şi am început să vorbim:

Tu: Vrei să rişti? Chiar vrei să rişti să fi văzută cu mine, apoi el să afle şi să facă scandal?
Eu: Da, vreau să risc. Întrebarea e, tu vrei să faci asta? Ai o iubită.
Tu: Da, vreau. Pe ea las-o în seama mea.

Dacă mă gândesc mai bine, te-am judecat greşit. Am crezut că eşti tipul care nu m-ar răni niciodată. Ştiai că am fost văzuţi de o mulţime de persoane împreună, dar tot tu ai făcut crize când prietenăta' a aflat. Ai dat vina pe mine. M-ai sunat şi ai urlat la mine. M-ai obligat să îţi citesc tot ce vorbisem cu ea, doar ca apoi să mă învinovăţeşti pentru greşeala amândurora. Eu, mi-am asunat riscul. Ţi-am luat apărarea în faţa persoanei pe care o iubesc, spunând că e vina mea. Spunând că totul e vina mea. Spunând că doar eu mi-am dorit acele săruturi, deşi ştii şi tu bine că nu e aşa. Am greşit şi recunosc, nu e bine să faci ceva când suferi. Iei nişte hotărâri mult prea ciudate pe care apoi nu ţi le mai poţi ierta. Esenţialul aici e, că atunci când draga ta iubită m-a ameninţat că mă bate, am fost nespus de drăguţă cu ea. Niciodată nu mi-a fost frică de târfele de genul ei. Ele au doar gura mare. Mâinile defapt îi sunt lipite de p**ă. Fără supărare.

De câte ori s-a întâmplat ca ea să mă ameninţe, iar tu să îi spui că te desparţi de ea dacă îmi face ceva, iar ea ca un câine scârbos venea şi îşi cerea iertare de la mine. De data asta o făcusem eu. Mi-am cerut iertare pentru faptul că deşi era iubitul ei, am stat cu el. Cu acordul lui. Doar nu l-am obligat. Oricum, pot fi considerată târfă, îmi pare rău. Nu am făcut niciodată o asemenea greşeală şi mă mir cum de am făcut-o. Nu am de gând să mă scuz.

El, acel el de care sunt dezamăgită poate să mă şteargă de la prieteni de pe Facebook chiar şi aşa ştiu că îi pare rău pentru acuzările lui nedrepte pe care mi le-a adus. Contează că eu momentan  sunt fericită chiar şi având în vedere că am fost trădată şi înşelată. Mă bucur că am avut puterea de a ierta şi d a continua totul!

End of summer

Fara diacritice ca nu sunt acasa.

Ba voi glumiti s-au chiar s-a terminat vara? Nu ma pot mandri ca am facut nu stiu ce vara asta, dar am invatat multe. Viata mi-a dat palmi, apoi m-a obligat sa ma ridic. Nu stiu care au fost adevaratele motive sa sufar atat, dar poate daca ma gandesc mai bine, a meritat. Se sfarseste si gata. Vine alta vara si vin alte persoane. Am pierdut persoane dragi mie, dar stiti, de tradatori nu am nevoie. Vin altele si cu asta am incheiat-o.

Mergi cu bine, frate.

Hard day

Cred că ziua asta a fost cam dură. Mai ales pentru că nu sunt obişnuită să mă trezesc dimineaţa la ora 6:00. Relax copii, nu am căzut în cap să mă trezesc aşa pentru un motiv deampulea la ora aia. Am mers să îmi fac nişte analize, pentru că de aproape un an într-una sunt ameţită, mă doare capul, vomit şi tot restul. Bine, nu într-una, dar mi se întâmplă des. La ora aia îmi picau ochii în gura aşa cum fac şi acum. Bun, deci am urcat în maşină şi am mers la spital. Am aşteptat vreo zece minute, apoi m-au dus într-un laborator. Au scos PATRU, deci reţine-ţi: PATRU sticluţe de plastic destul de mărişoare. Mi-au băgat acul în mână, iar eu când văzusem că îmi scot 1000 de l de sânge, am leşinat. Frumoasă reacţie. Apoi toată ziua m-am plimbat prin oraş, dar nu găsisem nimic. Ce a fost mai bun că am ajuns acasă şi Sandy n-avea altă treabă decât să o ajute pe maicăsa la făcut de gem. Oricum, m-am descurcat şi până la urmă nici n-am murit. Acum sunt obosită şi am să merg să dorm. Noapte bună.


VREAU SĂ DORM! EU VARA DORM, MĂ ROG CÂT A MAI RĂMAS DIN EA.

O rugăminte

Ajutaţi pagina să crească, vă rog.

http://www.facebook.com/UnSufletPeJumatate

Aroma clipelor

Nu sunt în stare să înţeleg oamenii. Pur şi simplu nu sunt şi nici nu voi fi niciodată. Mă simt eliberată când scriu, dar atunci de ce am luat pauza asta melancolică? Pas, serios. Oamenii sunt prea complicaţi. Eu nu aştept să mă înţeleagă nimeni. Nici eu nu îmi înţeleg faptele, aşa că nu aştept să le înţeleagă X sau Y. Poate nici nu vroiam să îl exclud din viaţa mea, dar circumstanţele alea idioate m-au făcut să fac asta. Mă rog, dragostea. Sunt fericită. Nu credeam că, având în vedere că e un golan se v-a putea schimba vreaodată în halul ăsta. S-a schimbat în bine şi poate sună cam pe o voce egoistă, dar a renunţat la prieteni, la ieşiri fără mine la faptul de a bea până peste măsura. Chiar mă vroia înapoi?! Nu ştiu cine mai crede asta, dar eu da. DA, sunt proastă. M-a înşelat, l-am înşelat. Practic nici nu eram împreună când am fost eu cu altul, dar dacă de asta a avut nevoie să se trezească la realitate, atunci nu îmi pare rău deloc. Nu regret ce am făcut. Nu regret nici un sărut cu A.! Regret doar că a trebuit să fac asta  (EU, care nu am fost niciodată infidelă) ca să se trezească la realitate. Poate totul a luat o întorsătura de 360 de grade pe puţin, dar e bine acum. Sunt clipe pe care nu le-aş da pentru nimic. Judecaţi-mă! Chiar nu îmi pasă. Din moment ce şi eu am greşit, pot să fac asta de câte ori am eu chef. Putem să ne despărţim şi apoi să ne împăcăm de zece mii de ori dacă asta ne dorim, dar jur pe toată dragostea asta că a fost ultima dată. Sunt sigură că degeaba vă spun că s-a schimbat, nu mă credeţi, dar în pana mea mie trebuie să îmi demonstreze nu vouă. Iar persoanele din aşa zisa mea viaţă care mă judecă şi mă povestesc pe la spate pot să mă pupe fix în c*r. Nu mă doare deloc. Recunosc, am renunţat la orgoliul meu de milioane pentru el. Nu pot să mai fiu la fel cum eram înainte. La fel de păsătoare şi naivă. Dacă acum am zis că am coborât pe picioarele mele, atunci aşa e şi gata! Lăsaţi-mă să iau hotărâri singură. Poate aşa e mai bine. Te iubesc, mă iubeşti, te respect, mă respecţi. Nu au fost degeaba toate lacrimile lui: după o luptă lungă plină de suferinţă mă are din nou, dar nu e ca înainte! E mult mai bine. Hh.. fericirea bate la uşa mea din nou.

Colours two

Colours two by sandyyy-sandyyy featuring clutch handbags

Sequin dress
$56 - nelly.com

Betsey Johnson high heels
heels.com

ASOS clutch handbag
asos.com

Ted Baker pendant necklace
asos.com

Charlotte Russe feather earrings
charlotterusse.com

Mood ring
$4.71 - debenhams.com