A.U. feat. Ruby - Îți mulțumesc

Îți multumesc că tu nu mă faci să plâng

Tu, printr-un cuvant,îmi arați că sunt iubită

Îmi amintești mereu și te iubesc, besc mult

Nu ți-am spus îndeajuns, dar te iubesc cam cât distanța de la Lună la Pământ

Camaraderie

“Camaraderia între un bărbat şi o femeie tânără este posibilă numai dacă amândoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amândoi iubesc. Altminteri este o simplă tovărăşie mai mult sau mai puţin insipidă, foarte puţin interesantă sufleteşte, sau o etapă preliminarie unei legături tot atât de puţin interesante. Iar prietenia între un bărbat şi o femeie tânără este de asemenea un mare cuvânt, cu majusculă, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare dintre ei o poartă altei persoane. Tovărăşiile acelea agreabile şi impure pe care le numim prietenii se rezumă de cele mai multe ori la vizite frecvente, la oarecare confidenţe şi la o caldă familiaritate. Mai sus nu răzbat.” Mircea Eliade, Nuntă în cer

Mă vezi. Mă simți. Mă cunoști.

Oamenii sensibili trăiesc, nu doar supraviețuiesc. 

Am știu acest lucru amândoi de la bun început, am știut că oamenii sensibili trăiesc o viață mai dificilă, mai specială. Îți mulțumesc că nu ai renunțat la mine atunci când cei pe care i-am primit în inima mea s-au dovedit a fi nedemni. Suntem oameni, da. Suntem cu toții oameni și fiecare dintre noi crede că merită să fie fericit. De aceea, căutăm fericirea în toate. Deschidem câte o ușă de fiecare dată când intrăm în viața cuiva care, aparent, este capabil să ne ofere ceea ce căutăm. Spun aparent, pentru că am avut ocazia să întâlnesc oameni care în loc de fericire, mi-au oferit doar durere și dezamăgiri. Tu ai fost altfel, ai fost diferit. Ai venit în viața mea ca un pansament peste o rană care sângera de prea mult timp, prea abundent. Pe parcurs, ai descoperit toate metodele prin care ai putea să mă vindeci, nu cu mult mai târziu le-ai și pus în aplicare. Te-ai oprit un singur moment, prea îngândurat și derutat. Nu a durat foarte mult timp până am observat durerea și agitația din ochii tăi. Zăpăceala, care se datora lacrimilor mele. Atunci am înțeles, pentru prima oară cu adevărat în viața mea, că nu poți să înduri să sufăr, să mă doară ceva. Ai vindecat o rană care sângera prea tare, iar mai târziu, știind prin ce este capabilă o inimă de femeie să treacă, nu ai permis să am nici măcar o zgârietură. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri, când mi-ai spus pentru prima oară “Fără lacrimi, te rog!”. În acel moment nu am înțeles gravitatea cuvintelor tale, dar mai târziu, mi-am dat seama, că inima ta se rupe în mii de bucăți de fiecare dată, când lacrimi îmi curg pe obraji.. neajutorarea pe care o simți atunci, îți dezvăluie iubirea infinită cu care m-ai învățat ceva deosebit: nu poți să vezi partea frumoasă a lucrurilor dacă ai lacrimi în ochi.