duminică, 27 iulie 2014

J'aime la mer


Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca şi cum marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru aceştia e pământul, acest amărât pământ... Dar acordurile nefericirii se impreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasă şi sfâşietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor. Aţi privit marea în momentele ei de plictiseală? Parca îşi agită valurile din scârba de ea însăşi. Le trimite să nu se mai întoarcă, dar ele revin, revin neîncetat. Aşa păţim şi noi. Cine ne întoarce spre noi însine, când ne forţăm mai mult a ne îndepărta? 
Emil Cioran

sâmbătă, 26 iulie 2014

joi, 24 iulie 2014

Overthinking, insomnia..

E ora 6:25, dimineața. M-am trezit speriată și obosită la 5:22, de atunci nu mai reușesc să adorm. Sunt frântă de oboseală, frântă de gânduri și griji minore. Acum când reușesc să mă gândesc mai bine, îmi dau defapt seama ce stupizi suntem. Noi, oamenii care nu vor să își trăiască viața în adevăratul sens al cuvântului. Îmi e prea greu să înțeleg de ce, mai ales la ora aceasta mult prea matinală. 
Cugetez doar, stând în pat cu cearcăne sub ochi și privind cum soarele apare ezitând. Mă gândesc la anii trecuți, la oamenii trecuți, la neînțelegirile ce au apus de o groază de timp. Mă simt prea plină de toată mizeria asta umană, de toată prefăcătoria și ura asta nebunească ce ne înconjoară. 
 
6:40, încă sunt aici într-o Derivă.. Gândindu-mă

miercuri, 23 iulie 2014

That's what I feel..


"Mi-e frică să nu mă rănești, ai scobit în mine mult, ai lăsat cicatrici, răni adânci. Ne-am jupuit unul pe celălalt, ne-am maltratat sufletul, dar e atât de frumos. Nu-mi este frică să trăiesc așa. Vreau să mă ții departe de o caricatură de dragoste. Poate că o să trăim momente când o să ne devorăm, când o să ne urăm, când o să ne anulăm, când nu o să ne mai recunoaștem, când o să ne mințim iar, dar în adânc, tot noi vom fi. Dacă unul se duce mai în larg și nu mai știe să se întoarcă, celălalt e dator să-l recupereze. În iubire nu abandonezi."
- (Chris Simion)

sâmbătă, 19 iulie 2014

Begin Again


I need a wrecking ball
I want the sky to fall
God I feel so small tonight
I need a wrecking ball
I could crash and fall
Could it break my walls
And make it right?!

luni, 14 iulie 2014

Oare..?!

Oare unde ar trebui să mă ascund ca să nu doară, să nu simt, să nu mai știu de nimeni și de nimic. Oare o piscină cu apa rece ca gheața ar fi îndeajuns de rea? Măcar pentru o secundă, două? Oare inima unor oameni este mai rece ca apa expusă lunii în fiecare noapte? Oare e de ajuns să te consideri bun, dar de fapt să nu fii? Oare cum aș putea să nu mă implic în propriul meu război? Oare o să pot să câștig un război fără războinici? Oare o să înțeleg partea rea a lucrurilor care mă înconjoară? Oare o să se oprească lacrimile? Oare cum se poate să îți pierzi speranța când defapt speranța, se spune, că moare ultima? Oare o să suportăm dorul fără antidot? Oare apa poate fi un medicament pentru durerile mele? Oare cum voi putea privi valurile reci ca noaptea, singură? Oare o să am puterea să calc și să mă ard pe nisipul fierbinte, oare?

Oare unde am greșit?!

vineri, 11 iulie 2014

Sweet reconvene vs. vanity and memories


Nu gândesc nimic sau cel puţin nimic din ceea ce gândesc nu merită menţionat aici. Ne plângem de durerile şi lacrimile revărsate la revederea unei persoane pentru care am fi dat orice. Până la urmă suntem nişte prefăcuţi nenorociţi cu un centimetru al inimii zdrobite. Ne minţim pe noi înşine cu tot dorul, durerea şi amăgirea asta. Revederea mereu trebuie să fie una frumoasă, un moment de zâmbete şi îmbrăţişări, iar noi, noi ce facem? Credeam mereu cu inima de copil, că lucrurile acestea se vor întâmpla la revederea unei persoane care mi-a fost drag, dar acum cred că fiecare om trebuie să îşi  croiască nişte limite independente. Puteam poate chiar să jur că nu doare, că am sufletul împăcat, că mi-e bine şi am uitat. Atunci nu pot să îmi explic nici mie şi nici altcuiva de ce ne aruncăm priviri subtile dar cu subînţeles, amintiri parcă zburătoare prin aer, simţuri, mirosuri? De ce nu ne apropiem instantaneu de aceea persoană, o îmbrăţişăm şi ne exprimăm recunoştinţa datorită revederii. Aş dori atât de mult să înţeleg aceste lucruri încât, ahh, îmi vine să mor de teama că nu voi înţelege niciodată această frică constantă. Nu pot din nou să îmi explic, sunt incapabilă. Oare de ce îmi e mai frică? Că nu voi înţelge niciodată de ce ducem lipsă de dulci revederi sau de faptul că niciodată nu voi avea parte de această revedere cu persoana care îmi doresc, nebuneşte. 

sâmbătă, 5 iulie 2014

You must be an idiot?


Mă întreb dacă toţi băieţii sunt aşa sau trăiesc eu în partea greşită a lumii. Poate sunt prea tupeistă, nesimţită, scorpie nenorocită, dar nu cred totuşi că o domnişoară ar trebui să se lase condusă de idioţi. Nu cred că nu sunt excepţii, sunt, de acest lucru sunt eu cea mai sigură, dar poate pe undeva, într-o ţară ascunsă în colţul unui continent ascuns, există. 

miercuri, 2 iulie 2014

July 2 and absence of summer

2 Iulie

E a 183-a zi din an. Nu simt nimic diferent de celelalte zile a anului. E vară, ar trebui să ne relaxăm cu burta la soare, să ne "rupem" plin cluburi, să schimbăm iubiţii ca şosetele. Nu se întâmplă nimic, nu simţim nimic mai extraordinar, nu simţim durerea pe care o avem când călcăm pe nisipul fierbinte de pe litorar. E crud, ştiu. Vremea e pur şi simplu îngrozitoare. Plouă aproape non-stop suflă vântul, e rece. În aceste dimineţi îmi doresc doar o ceaşcă fierbinte de cafea cu frişcă în loc de sucuri răcoritoare. Habar nu am unde să caut distracţia din alte veri, parcă toată lumea doarme. Am aflat că nu sunt singura persoană care simte asa, care simt nevoia să fugă, să evadeze din lumea asta interioară în care ne sufocăm. Îmi pare rău dacă mă înşel şi sunt singura care cred că e data de 2 iulie şi nu, la naiba, nu e vară. Unde aş putea să o caut?! 

Programul zilnic: