Yupppiiii!

HAHAHAHA <3

Prietenia ta nu exista!

Nu prea am ce sa iti zic, scump'o. Sincer, imi pare rau ca ai si tu un loc nenorocit pe pamantul asta. Ii spui ca iti pasa de mine si ca imi vrei binele?! Cine naiba te crezi? Ti-am oferit prietenia mea, ai tradat'o. Ce mai vrei mai mult de atat? Sper ca o sa iti dai seama cu timpul unde pana mea ai gresit.

Fuck off, dude!

Nu, nu o să te joci cu mine. Nu de data asta. În pula mea, sunt sătulă! Sunt sătulă să mă justific față de niște chestii pe care NU LE-AM FĂCUT în viața mea și nici măcar nu-s în stare de niște chestii ca ălea. Duceți-vă în puii mei! TOȚI.

Iar ție nu o să îți răspund la telefon, până nu înțelegi că n-am făcut nimic.

Îmi pare rău

Cred că sunt omuleţi care îmi citesc blogul şi urăsc dragostea, relaţiile şi chestiile de genul. Aşa sunt eu cu cuvântul magic: prietenie. Îmi pare rău că nu pot să scriu despre acest cuvânt doar adaugând încă un cuvânt lângă: falşi. Mi-ar place la nebunie să vorbesc despre acest lucru de parcă ar fi ceva frumos, dar părerea mea este că nu e deloc frumos. Aşa că, vă rog iertaţi-mă că nu vă vorbesc despre oamenii ăia care nu-mi sunt suflete pereche: prieteni.

Doar atât vroiam să zic despre prieteni falşi. 

Wicked Games

Întotdeauna am auzit că sunt rea. Întotdeauna am auzit că sunt obraznică. Întotdeauna am auzit că comtenez şi subiecte care nu fac parte din treburile, problemele mele. Şi ce? Eu întotdeauna mi-am spus: fi rău că în ziua de azi şi dacă eşti bun eşti rănit. Şi eşti. Chiar eşti. Fără nici-o scuză! Toată lumea se gândeşte la propriile principii. Toţi suntem egoişti. Mă întreb eu câţi oameni din ziua de azi fac un bine fără ca ei să aibă vre-un câştig din acel lucru. Puţini, vă zic eu că sunt puţini. Trebuie să înveţi să fi rău. Eu sunt rea doar pentru că mulţi mi-au întors spatele şi mulţi m-au rănit. I-am lăsat pe toţi să îşi bată joc de mine cum vroiau ei. Eu doar jucam acel teatru fericit pe care îl joacă orice om în ziua de azi. Sunt doar nişte inimi care se rup în două . Dacă am putea număra câte inimi se rup în două în fiecare noapte, cred că am fii pe la 893493432. Acuma serios, are vre-un rost să fii bun? Nu, nici unul. Eşti bun cu cei din jur. Eşti bun cu cei care te iubesc cu adevărat, dar cu prieteni falşi, linguşitori şi oameni cu două feţe? Nu merită, vă zic eu. Şi clovnul îşi desenează doar zâmbetul pe buze, dar în rest e trist. Îşi ascunde lacrimile cu masca aia idioată pe care toţi copii o cred. Voi chiar sunteţi chiar aşa de proşti încât să nu vă daţi seama? Chiar nu vă pasă că sunteţi buni şi toţi profită de voi? Mie da! Şi de asta.. sunt rea şi îmi bag pixul în toată generozitatea voastră falsă!

*De fiecare dată când suntem răniţi.. ne mai schimbăm puţin.
Şi aşa.. încetul cu încetul devenim altcineva. Aşa ajugem să nu ne mai recunoaştem..

Like, please!

Ne puteţi ajuta cu un LIKE vă rog?

Vă sunt recunăscătoare, mulţumesc!

http://www.facebook.com/pages/Fara-cuvintex/259397210738557

Revedere, la revedere..

Aveai o valiză în mână, iar soarele îţi lumina faţa atât de fragil.. off! Aş putea scrie atât de multe despre sentimentul în care te-am revăzut. Acel sentiment ciudat care îmi străbătea tot corpul şi îmi înmuia picioarele. Simţeam că nu mai pot să fac vre'un pas. Simţeam că trag după mine toate secundele petrecute cu tine, toate secretele noastre, toate sentimentele noastre care existau doar în minţile noastre nu şi în inimile noastre. Încercam să mă feresc uşor de privirea ta, întorcându-mi capul, dar mintea? Mintea cine naiba mi-o poate întoarce? Un răspuns simplu şi dur: nimeni. Râdeam. Râdeam de Mădi când îmi amintea că nu m-a recunoscut, fiindcă eram prea micută când m-a văzut ultima dată. Îmi povestea tot felu' de chestii, dar privirea mă ducea la tine. Vroiam doar să mă priveşti odată în ochi şi să spui: * Hey.. eşti okey după tot ce ţi-am făcut? După ce m-am jucat cu inima aia care nici nu era a mea? După ce ţi-am dat atâtea lovituri dure? * .. şi eu să nu îmi revin, fiindcă nici nu ne-am salutat. Oare te-ai uitat după mine? Nu am avut curajul să îmi întorc capul când am plecat. M-a durut. A fost doar o durere falsă, n-avea ce altceva să fie.. Nu îmi pasă, dar m-a mişcat. M-a făcut să simt milă faţă de tine.. Îmi doream atât de tare să nu te mai revăd niciodată..

*Anul acesta, am învăţat că oamenii vin şi pleacă din vieţile noastre; dar aceia care rămân sunt cei care contează.

O să fie bine băii!

De ce doare ? De ce nu poate să se evapore tot într-o fracțiune de secundă ?

Timpul șterge tot…..hm, clasicul clișeu …… nu e așa.. uneori nu.. sau dacăƒ da, atunci face asta dupƒă mult timp.. dar tu trebuie săƒ te găndesti la TINE!  tu ești ceea importantă acum.. ceea care contează și trebuie săƒ fie fericită. trebuie săƒ ții capul sus, să arăți că te doare fix in cur de el și de tot, săƒ arăți căƒ nu iti pasă.

Chiar dacă în interiorul tău e o avalanșă de sentimente&lacrimi și mai știu eu ce,tu trebuie să fi puternică. Chiar dacă uneori obosești și îți vine să renunți nu o face…căci dacă o faci mai târziu vei regretă.

Post creat în timp ce o consolam pe Sorii <3

                                                              By: Pastila otrăvitoare & me. 

Dor nebun..

Dorul… nu e o boală. Nu ai nevoie de vindecare, ci de revedere, de regăsire, de reîntregire. Dorul nu fumează, nu bea, nu ia droguri. Dacă vrei să te înţelegi cu dorul, fă ce-ţi spune el…

2010.. un an important în viaţa mea..

Aseară am căutat nişte poze pe vechiul iubit hi5.. Am descărcat poze făcute în 2010. Sunt sigură că sunt nişte persoane care îmi citesc blogul îşi amintesc perfect cum eram. Aveam o personalitate mult mai diferită, fragilă ca acum.. aveam o personalitate mai slabă şi aveam mai mare încredere în oameni.

Mă gândeam să împart şi cu voi câteva pozilici:

Poate într-o altă viaţă v-om mai fii copii..

Faceţi-mi o favoare: împuşcaţi-vă!

Aveam chef să scriu pe blog.. Aveam chef să te trimit la mă-ta în pi*dă.

Chiar ai crezut că m-am schimbat atât de mult încăt nu mai pot să fac rău nimănui; nu mai sunt obraznică; nu îţi mai comentez; nu le bat pe toate alea care mă enervează? Nu, nu m-am schimbat aşa de mult în bine. Am vrut să stau în banca mea, pentru că mi-am dat seama că curvele ca tine şi ca restu' nu merită nimic. Nici pălmi, nici pumni şi nici măcar o înjurătură jegoasă. Ştii scumpa mea colegă, mi-ar place să te sinucizi odată. Dacă tot îţi tot tai venele, fă-mi odată pe plac şi omoară-te. Hai serios acuma. Ce mă-ta mai vrei să otrăveşti lumea cu căcatu' tău? Chiar te crezi buricul lumii? Lasă-mă să îţi arat că nu eşti nici măcar pe aproape. Nu o să mai fiu drăguţă cu tine. Şi ştii de ce?! Nu meriţi nici să mă piş pe tine după tot ce mi-ai făcut. Eşti o curvă jegoasă.

Restu'..la fel! Îmi bag pula în voi la modu' grav. Plouă cu căcat până sunteţi voi pe pământ.

* Ăăă şi nu îmi pasă dacă ajung la director pentru că ţi-am scos ochii. Rest in peace.

Confesiuni, dureri, vinovăţii..

Simt cât de rece îmi vorbeşti.. simt din tonul vocii tale cum mă învinovăţeşti pentru greşeala de care eu nu ştiu, aşa că nu pot să o îndrept. Simt cum m-ai trimite la dracu' cu ceea mai mare plăcere, cum m-ai insulta, dar nu, nu vrei certuri, dar totuşi ca printr-o minune se produc. Mă simt vinovată. Nu ştiu dacă mă simt din bunăvoinţă sau pentru că mi-ai zis tu cuvintele alea orible de parcă aş fi un monstru. Mă doare. Îmi curg lacrimile şi nu mă pot hotărî. Atât de mult rău ţi-am făcut?! Cum?! Când?! Eu.. nu sunt rea. N-aş fi în stare să te rănesc cu intenţie niciodată. Nu vreau să te văd suferind. Mă doare mai tare decât propria mea rană deschisă de care nu are nimeni grijă, nici măcar tu. Doar tu eşti cel care e împotriva mea. Mă simt oribil.. oribil! Mă ustură şi rana aia nenorocită provocată într-un moment de neatenţie. E o tăietură adâncă. Plâng. Blestem. Sufăr. Mă învinovăţesc. Eu întotdeauna am fost o fiinţă firavă, inocentă, bună, rebelă. Chiar sunt un aşa monstru cum mă descrii tu? Mi-aş dori să ştiu cu ce am greşit ca de data asta să îmi îndrept cu adevărat greşeala, dar totul e prea misterios. Sunt ameţită. Îmi e rău. 

Îmi pare rău.. şi nu ştiu; poate părerile mele de rău sunt doar bandaje care cu timpul se desprind de rana ta, dar.. sincer, îmi pare rău!

Quiero verte..

Şi îmi e dor.. e acel moment când îmi e nespus de dor.. e acel moment când nu am chef de nimic. De mai bine de două săptămâni n-am ieşit pe afară prin comuna asta nenorocită. N-am chef. Fără tine e antipatică, rece. Tot de atâta timp ai plecat şi tu. Nu mi-aş fi imaginat că mă voi închide în halu' ăsta în casă tocind; făcând exerceţii la matematică. Nu vreau altceva decât să te văd. Îmi e dor.. îmi e aşa de dor! Mi-ar place să vi acasă azi. Să vi să mă vezi. Să mă strângi în braţe în ciuda faptului că ţi-am greşit atât de mult, că te-am făcut să suferi, că te-am făcut gelos. Îmi lipseşti. În 21 va fi un an jumate de când suntem împreună. Cel mai mult cât nu ne-am văzut au fost 13 zile. Mult, mult prea mult de data asta. Îmi lipseşti mai mult de cât se vede. Nu pot să arat asta, nu ştiu de ce. Nu mă simt în stare să arat că îmi e dor de tine, dar o simt mai intens decât ţi-ai fi imaginat tu vreodată. Creşte inima în mine când e vorba despre îmbrăţişările tale; săruturile tale. Îmi lipsesc şi ele. Mult. Nespus de mult. Îmi lipsesc toate clipele noastre de nebunii. Îmi lipseşte chiar şi să mă cerţi, dar mai ales să îmi araţi că mă iubeşti. Nu, nu sunt în stare să accept că eşti atât de departe.. nu vreau. Nu! Mă încăpăţânez; mă sufoc. Nu pot să iau aer dacă continu' să stau în casă. Mă simt oribil. Dorinţa de a te vedea e mai mare decât dorinţa de a mă calma. Vin-o.. eu sunt aici. Te aştept şi te voi aştepta, crede-mă..

Bine zis!