Wicked Games

Întotdeauna am auzit că sunt rea. Întotdeauna am auzit că sunt obraznică. Întotdeauna am auzit că comtenez şi subiecte care nu fac parte din treburile, problemele mele. Şi ce? Eu întotdeauna mi-am spus: fi rău că în ziua de azi şi dacă eşti bun eşti rănit. Şi eşti. Chiar eşti. Fără nici-o scuză! Toată lumea se gândeşte la propriile principii. Toţi suntem egoişti. Mă întreb eu câţi oameni din ziua de azi fac un bine fără ca ei să aibă vre-un câştig din acel lucru. Puţini, vă zic eu că sunt puţini. Trebuie să înveţi să fi rău. Eu sunt rea doar pentru că mulţi mi-au întors spatele şi mulţi m-au rănit. I-am lăsat pe toţi să îşi bată joc de mine cum vroiau ei. Eu doar jucam acel teatru fericit pe care îl joacă orice om în ziua de azi. Sunt doar nişte inimi care se rup în două . Dacă am putea număra câte inimi se rup în două în fiecare noapte, cred că am fii pe la 893493432. Acuma serios, are vre-un rost să fii bun? Nu, nici unul. Eşti bun cu cei din jur. Eşti bun cu cei care te iubesc cu adevărat, dar cu prieteni falşi, linguşitori şi oameni cu două feţe? Nu merită, vă zic eu. Şi clovnul îşi desenează doar zâmbetul pe buze, dar în rest e trist. Îşi ascunde lacrimile cu masca aia idioată pe care toţi copii o cred. Voi chiar sunteţi chiar aşa de proşti încât să nu vă daţi seama? Chiar nu vă pasă că sunteţi buni şi toţi profită de voi? Mie da! Şi de asta.. sunt rea şi îmi bag pixul în toată generozitatea voastră falsă!

*De fiecare dată când suntem răniţi.. ne mai schimbăm puţin.
Şi aşa.. încetul cu încetul devenim altcineva. Aşa ajugem să nu ne mai recunoaştem..