Nu sunt în stare să înţeleg oamenii. Pur şi simplu nu sunt şi nici nu voi fi niciodată. Mă simt eliberată când scriu, dar atunci de ce am luat pauza asta melancolică? Pas, serios. Oamenii sunt prea complicaţi. Eu nu aştept să mă înţeleagă nimeni. Nici eu nu îmi înţeleg faptele, aşa că nu aştept să le înţeleagă X sau Y. Poate nici nu vroiam să îl exclud din viaţa mea, dar circumstanţele alea idioate m-au făcut să fac asta. Mă rog, dragostea. Sunt fericită. Nu credeam că, având în vedere că e un golan se v-a putea schimba vreaodată în halul ăsta. S-a schimbat în bine şi poate sună cam pe o voce egoistă, dar a renunţat la prieteni, la ieşiri fără mine la faptul de a bea până peste măsura. Chiar mă vroia înapoi?! Nu ştiu cine mai crede asta, dar eu da. DA, sunt proastă. M-a înşelat, l-am înşelat. Practic nici nu eram împreună când am fost eu cu altul, dar dacă de asta a avut nevoie să se trezească la realitate, atunci nu îmi pare rău deloc. Nu regret ce am făcut. Nu regret nici un sărut cu A.! Regret doar că a trebuit să fac asta (EU, care nu am fost niciodată infidelă) ca să se trezească la realitate. Poate totul a luat o întorsătura de 360 de grade pe puţin, dar e bine acum. Sunt clipe pe care nu le-aş da pentru nimic. Judecaţi-mă! Chiar nu îmi pasă. Din moment ce şi eu am greşit, pot să fac asta de câte ori am eu chef. Putem să ne despărţim şi apoi să ne împăcăm de zece mii de ori dacă asta ne dorim, dar jur pe toată dragostea asta că a fost ultima dată. Sunt sigură că degeaba vă spun că s-a schimbat, nu mă credeţi, dar în pana mea mie trebuie să îmi demonstreze nu vouă. Iar persoanele din aşa zisa mea viaţă care mă judecă şi mă povestesc pe la spate pot să mă pupe fix în c*r. Nu mă doare deloc. Recunosc, am renunţat la orgoliul meu de milioane pentru el. Nu pot să mai fiu la fel cum eram înainte. La fel de păsătoare şi naivă. Dacă acum am zis că am coborât pe picioarele mele, atunci aşa e şi gata! Lăsaţi-mă să iau hotărâri singură. Poate aşa e mai bine. Te iubesc, mă iubeşti, te respect, mă respecţi. Nu au fost degeaba toate lacrimile lui: după o luptă lungă plină de suferinţă mă are din nou, dar nu e ca înainte! E mult mai bine. Hh.. fericirea bate la uşa mea din nou.
