O duminică ciudată..

Nu mă prea dau în vânt pentru ziua asta. A fost o duminică ca oricare, dar asta puţin mai diferită. Defapt, dacă o luăm aşa, care zi mi-a plăcut mie în ultima vreme? Practic, niciuna. Ziua de azi a fost una ciudată. Nici măcar cafea nu am băut. P'afară n-am ieşit. Am stat acolo unde nici măcar nu am vrut să stau. Sunt obosită. Nu sunt obosită fizic, ci sunt obosită pshiic. Simt că nu mai pot să stau în picioare. Mi s-a rupt filmul de la ultimă replică. L-am sunat de vreo patru ori; deşi nu insist niciodată. De data asta am vrut să schimb ceva. Prima dată mi-a dat ocupat, apoi a patra oară mi-a răspuns. Cică dormea. Ăhă, cred-că. Mi-a zis că nu poate să vină să mă vadă azi. Mi-a spus asta cu o mie de scuze banale la care răzând ironic am răspuns doar un " Ştii ce?! Du-te în pula mea! ". În timp ce vorbeam cu tine, auzeam tot felul de chestii:  " Ce are?! ", " Vorbesc eu cu EA! ". Mă sugeţi lung şi dulce. Din câte ştiu eu într-o relaţie sunt doar două persoane. Ştiu, sunt obraznică, dar nu îmi pasă. Tu mi-ai răspuns la fel: " Da du-te în pula mea! ". Nu sunt genul de persoană care suportă, dar când nu îţi pasă, nu îţi pasă şi GATA. Mi-ar place să dau vina pentru starea mea pe vremea de afară, dar aş încerca să mă mint doar pe mine. Îmi place vremea asta. E înnorat, e frig. E potrivită stării mele.

Am ajuns.. rău. Aproape că am ajuns acolo unde şi-au propus cei din jurul meu să mă facă să ajung: mă distrug. Toate greţurile, ameţelile, durerile de cap, durerile de inimă şi tot restul, pot să spun că sunt din cauza voastră. OK, nu îmi pasă. Nimic nu îmi mai pasă. La un moment dat am spus: nu îmi pasă de voi, dar acum spun: nu îmi pasă de voi, dar nici de mine. Am nevoie de iubire. Doar de iubire..