Am avut alături de mine un om de-a lungul anilor, care a făcut tot posibilul să îmi arate ce este fericirea și liniștea. "A crescut" un om agitat, mai mereu stresat și obosit. A avut alături uneori o copilă răzgâiată, alteori o femeie care a oferit dragoste și bucurie. Acest om nu a știut că iubirea nu doare, decât când dispare. Am avut nevoie de timp, iar timpul a trecut și am ajuns la doăuzeci de primăveri. Abia în ultimul an, m-am reîntors la mine, începând să îmi trăiesc cu adevărat viața. Am început prin a mă iubi pe mine, prin a-mi iubi și accepta felul de a fi, fără a mă compara cu alte femei. Am devenit femeia de azi, datorită mie și nu datorită unui bărbat. Bărbatul meu, iubirea lui, m-au ajutat doar să mă accept și să înțeleg că frumusețea e trecătoare, iar dragostea e eternă. Viața e eternă când iubești mai presus de orice. Nu aș compara niciodată doi oameni. Oamenii sunt minunați prin felul lor unic de a fi, fiecare oferindu-ți experiențe unice și lecții de viață diferite. Adevărul e, că cel mai frumos cadou pe care îl poți face unei femei este să o faci să se simtă iubită, respectată, prețuită și frumoasă. Nimic mai mult. Eu am primit acest cadou mereu, nu pot să obiectez cu nimic, doar că poate nu în egală măsură. Mulțumesc, de asemenea tuturor, care de-a lungul timpului au dat cu piciorul în ce aveam, pentru că asta mi-a oferit șansa să am ceva mai bun și mai frumos. Mulțumesc și femeilor care au fost în viața lui, pentru că datorită lor, el a căutat ceva mai potrivit și pe placul sufletului lui. Datorită tuturor lucrurilor petrecute în ultimul an, de la femeia lui, am ajuns soția lui.
