Rag'n'Bone Man - Skin

When I heard that sound

When the walls came down

I was thinking about you

About you

When my skin grows old

When my breath runs cold

I'll be thinking about you

About you

Seconds from my heart

A bullet from the dark

Helpless, I surrender

Shackled by your love

Holding me like this

With poison on your lips

Only when it's over

The silence hits so hard

'Cause it was almost love, it was almost love

Idiotul de Dostoievski

"E cu putinţă oare ca omul să se simtă cu adevărat nefericit? Dar ce importanţă au necazurile şi nenorocirile mele dacă sunt în stare să fiu fericit? Ştiţi, nu înţeleg cum poate cineva trece pe lângă un copac şi să nu fie fericit că-l vede? Să stea de vorbă cu un om şi să nu fie fericit că-l iubeşte?... Dar există atâtea lucruri minunate pe care le întâlneşti la fiecare pas şi pe care până şi omul cel mai decăzut le găseşte minunate! 
Nu-ţi este îngăduit să iubeşti perfecţiunea, trebuie numai s-o recunoşti ca atare şi s-o admiri.
Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util."

Prinsă în furtuna sufletului meu

Am adormit bulversată, dată peste cap.. de sentimentele mele pe care nici măcar eu nu le recunosc. De căteva zile  parcă sunt năucă. Mă contrazic pe mine, este ca și cum m-aș certa cu mine însămi. Sunt atât de rătăcită, încât nu îmi dau seama pe unde să o apuc.. pe unde să o apuc ca să îmi fie bine? Pe unde să o apuc ca să mă înțeleg pe mine, ca să îmi înțeleg principiile? Sunt atât de prinsă în furtuna sufletului meu, încât nu văd calea. Calea pe care trebuie să merg ca să ne fie bine tuturor. Cred că vrând-nevrând v-am bulversat și pe voi, v-am molipsit din nou cu toată nebunia asta, o nebunie care nu se mai termină, care mă poartă roată-roată cum poartă vântul o biată frunză. Sunt amețită de acest mozaic de senzații, trăiri. Am impresia că mă tot învârt într-un cerc vicios din care nu reușesc să evadez. Nu văd ieșirea, poate pentru că îmi închid prea des ochii, poate pentru că totul e în fața mea, iar eu refuz să văd. Cred că pur și simplu sunt conștientă de faptul că eu am ales să fiu oarbă. Am ales asta atât de disperată încât nu am mai avut timp să revizuiesc și alte opțiuni. Aș fi putut de nenumărate ori să îmi cântăresc alegerile, să nu mă las influențată de sentimente, dar omul acesta nu sunt eu. Mi-am dat seama că poate nu mai are rost să privesc pe fereastră, că nu o să vină, nu o să sune și uneori sunt indecisă. Să plec oare, să sun oare sau să sper? Dar trag draperiile cu un oftat, pentru că îmi dau seama că nu mai are rost. Tocmai asta e problema, schimbăm măști în orice moment al existenței noastre. Iar acum sunt înecată în propria mea tristețe, sunt trasă în jos de propria mea umbră.

Cloves - Don't Forget About Me

If I fall, can you pull me up?

Is it true, your watching out

And when I'm tired, do you lay down with me?

In my head so I can sleep without you?