Sandy's Blog vă urează un An Nou Fericit!

Vă urez un an nou fericit cu multe împliniri și multă dragoste! Mai presus de orice, vă doresc să aveți parte numai de lucruri pozitive, de iubire și sănătate! Nu uitați să fiți fericiți, să profitați de fiecare clipă și să uitați de prejudecăți! 

Perfectly imperfect

Uniqueness is not something you can build from the outside. It has to come from deep within. I want to tell you all about my uniqueness. Loyalty and a caring attitude towards my family is a big uniqueness which I portray. I am helpful and sharing, I will never hold back anything if someone else wants it. I love little children and animals and helping also them out. I also follow the motto "Honest is the best Policy." Remember, you are unique in a way like no one else. You are you...

SIA- NEVER GIVE UP

I've battled demons that won't let me sleep

Called to the sea but she abandoned me

But I won't never give up, no, never give up, no, no

No, I won't never give up, no, never give up, no, no

And I won't let you get me down

I'll keep gettin' up when I hit the ground

Oh, never give up, no, never give up no, no, oh

I won't let you get me down

I'll keep gettin' up when I hit 

Sandy's Blog vă urează un Crăciun liniștit!

 Vă doresc un Crăciun pașnic, luminos, pace sufletească și o minunată reunine cu familia voastră! Vă doresc un moment de readucerea aminte a lucrurilor bune ce ni s-au întâmplat în anul care aproape a trecut. Vă doresc să purtați bucuria Crăciunului mereu în suflet!

 Lasă spiritul Crăciunului să te cuprindă, lasă-l sa te înconjoare oriunde te-ai afla..

Crăciunul e ceea ce vrei tu să fie!

Ne aflăm din nou în acea perioadă a anului, în plina cultură a ambalajului. Totuși, de data aceasta simt că nu am de adăugat nimic, sunt pe deplin conștientă că de data aceasta nu fac parte din parada nebunească a sărbătorilor de iarnă . Crăciunul e ceea ce vrei tu să fie, iar după cel mai greu an de până acum, vreau ca crăciunul să fie armonie și iubire. Mâncare în exces, băutură, cadouri exorbitante, aglomerație, musafiri, adică o perioadă costisitoare și extenuantă din an? Sunt îndeajuns de ostenită după acest an, am văzut suficientă falsitate și ipocrizie,dar mai ales tortură și durere iar acest lucru m-a făcut să fiu mai iertătoare și mai indulgentă cu mine și familia mea. Am ajuns să apreciez sănătatea mea și a celor dragi mai mult, și asta e ceea ce voi valorifica de crăciun. Crăciunul e despre momente frumoase, despre clipe de dragoste, despre îmbrățișări și daruri sufletești, crăciunul este despre speranță, despre oameni, despre sentimente. Restul sunt doar accesorii. 
 Anul acesta nu am intrat grav în febra sărbătorilor de iarnă, aș spune că le-am ignorat cât de mult am putut și nici nu mă voi putea bucura atât de mult, deoarece nostalgia și dorul din sufletul meu nu mă vor lăsa, voi ridica ochii spre cer gândinundu-mă la pierderile suferite. Nu mai încerc atât de mult ca în anii precedenți să încerc să fac tot posibilul ca crăciunul să fie cum era, deoarece este irealizabil și absurd. Maturitatea și oamenii pe care îi iubesc, m-au făcut să înțeleg ce e crăciunul și m-au făcut să aștept crăciunul altfel..fără prea multă însuflețire, dar cu inima plină de dragoste.

Melanie Thornton - Wonderful Dream (Holidays Are Coming)

Îmi amintesc cu mare, mare drag minunata reclamă de la Coca-Cola® din copilărie..

When the world is ever changing

Like a candle in the dark

There's a source of inspiration in the air

Let the magic dry your tears and heal your heart

A wonderful dream of love and peace for everyone

Of living our lives in perfect harmony

A wonderful dream of joy and fun for everyone

To celebrate a life where all are free

Femeia iubită, iar mai apoi o femeie neînsemnată?

"Dar cine ar putea explica de ce ochii unei femei par imenşi, cu flacăra neagră-mov cât timp o iubim, iar când încetăm s-o iubim nu mai vedem altceva decât ochi obişnuiţi?" Mircea Cărtărescu

Aş putea spune, că în ultima perioadă chiar am început să îl admir pe Mircea Cărtărescu. Desigur, în această postare nu aş dori nicidecum să vorbesc despre talentul cu care aşterne cuvintele şi frazele pe hârtie, dar trebuie să admit că are o foarte mare dreptate în ceea ce privește opinia lui despre iubire.

Referitor la citatul din cartea "Gemenii", Dumnezeule cât adevăr! Nu am putut să îmi explic niciodată de ce oamenii după ce încetează să mai iubească, dau cu piciorul în tot. Ca femeie, aş putea spune să te fereşti din calea unei femei care a încetat să mai iubească, dar aici e vorba strict numai despre suferinţa simţită. Vorba vine: femeia te ridică, femeia te coboară! Dar cum e cu asta la bărbaţi? În momentul în care nu mai simt nimic pentru tine, nu fac altceva decât să te umilească până în ultimul hal, mă întreb eu, ca să ce? Ah, probabil e vorba despre orgoliul acela neînfrânat, pe care îl putem depista la aproape fiecare bărbat. Bărbaţii îndrăgostiţi reuşesc să vadă femeia iubită ca pe un întreg univers, probabil cu stele cu tot.  Ar face tot posibilul ca aceasta să rămână lângă ei, dar ce se întâmplă mai apoi? Văd doar răul primit, nicidecum vreun bine. 

Oare acest lucru e de la sine înţeles? Omul uită de tot binele primit când suferă? Bărbatul este capabil să o vadă pe femeia lui, ca pe una oarecare? E oare vorba despre misoginism? E vorba despre bărbați care manifestă repulsii față de anumite femei? Nu sunt sigură, decât de un lucru: Femeia umilită va pârjoli pământul, îşi va înghiţi amintirile şi tot nu se va uita înapoi! (Alexandru Chermeleu)

Take the time to take time

TAKE THE TIME to talk to the elderly lady next door, to read a book, to walk to work instead of riding the subway when it’s a beautiful day. Take the time to escape for a weekend with friends. Take the time to listen and to get to know yourself. Take the time to change, to grow, to rest. Take the time to say yes, take the time to say no. Take the time to be quiet. Take the time to look after your body, to eat well. Take the time to ask yourself who you are and what you want. - Anne Berest

Rag'n'Bone Man - Human

Maybe I'm foolish

Maybe I'm blind

Thinking I can see through this

And see what's behind

Got no way to prove it

So maybe I'm blind

But I'm only human after all

I'm only human after all

Don't put your blame on me

Don't put your blame on me

Take a look in the mirror

And what do you see

Do you see it clearer

Or are you deceived

In what you believe

'Cause I'm only human after all

You're only human after all

Don't put the blame on me

Don't put your blame on me

În decembrie suntem mai buni. Și pe urmă?

M-am săturat de oameni ipocriți, frustrați și obosiți de viață. Oameni care nu văd decât ranchiune și ură peste tot. Oameni care și-au pierdut inocența pentru totdeauna.

Am încercat de nenumărate ori să aprind în oameni ceva ce e stins deja de prea mult timp, poate pentru totdeauna. Am obosit atât de tare să îi determin pe oameni să iubească, să fie buni și cinstiți. Să fie cinstiți cu cei din jurul lor, să le acorde atenția cuvenită, dragostea meritată. Doamne, se pare că oricât de mult aș încerca să îi fac pe oameni să acționeze corect, se înjosesc și mai tare. Am fost de la bun început conștientă de faptul că nu va fi deloc ușor drumul pe care l-am ales, dorința de a înțelege și iubi oamenii indiferent de cum sunt. Nu e ușor pentru că unii dintre ei sunt al naibii de perfizi, prefăcuți și răi. Mă doare sufletul, pentru că am făcut atâtea sacrificii pentru unii oameni, care nu reușesc să își deschidă inima nici măcar pentru un minut, dar voi lupta.. voi lupta pentru ceva mai bun și frumos. Voi lupta pentru ceva sincer, blând, pozitiv și UMAN.

Eu și tu..suntem doar oameni neînțeleși.

Speram ca la finile lunii noiembrie să mă simt mai ușurată, mai liniștită. Sunt împovărată cu mii de gânduri sobre, deși în toată nebunia mea, m-am mai domolit puțin. Am început să caut oameni frumoși, suflete frumoase. Am realizat, că bunătatea și sensibilitatea există în sufletul fiecărui om, ascuns bine. Am renunțat la prejudecăți, am încetat să mai cântăresc oamenii din priviri și am renunțat în special la preconcepție. Am înțeles că îmi e mult mai bine, că oricum nu pot desluși gândurile și durerile oamenilor. Sunt mai înțelegătoare cu ei, sunt mai înțelegătoare cu mine. Mi-am dat seama cu timpul, că absolut toate sacrificiile contează, că lucrurile bune sunt în fața noastră, la fel și optimismul, doar că uneori din cauza brutalității și al cruzimii refuzăm să vedem ce e mai pozitiv și uman. 
 S-a mai terminat o toamnă posomorâtă, o toamnă în care am învățat ce înseamnsă să fii disperat după iubire și pace sufletească. O toamnă în care am fost extenuată, o toamnă în care am văzut mai mulți oameni obosiți și irascibili ca niciodată și pentru prima dată în viața mea, am încercat să îi înțeleg. Am încercat să le fac față replicilor nu prin replici și mai dure ca altă dată, ci cu răbdare și indulgență. Nu am îndrăznit să spun nici măcar o singură dată, că e simplu, dar cu toată puterea mea am experimentat cum e să valorifici anumite lucruri, să te străduiești ca alți oameni să nu sufere, să înduri în locul altora. Și înduri cu toată puterea și dragostea pe care o ai. Suntem doar oameni, neînțeleși și flămânzi de iubire, tocmai de aceea ar fi cazul să ne acordăm mai mult de o șansă. Tu mie, eu ție. Uneori, eu mie și tu ție!

Alvaro Soler - Sofia

Sia - Alive

I was born in a thunderstorm

I grew up overnight

I played alone

I'm playing on my own

I survived

Hey

I wanted everything I never had

Like the love that comes with light

I wore envy and I hated that

But I survived

I had a one way ticket to a place where all the demons go

Where the wind don't change

And nothing in the ground can ever grow

No hope, just lies

And you're taught to cry into your pillow

But I survived

Despre fericirea concretă

”Fericirea este o problemă pe care nu trebuie să ți-o pui niciodată pentru tine. Fericirea are un sens și un conținut concret numai atunci când o anvizajezi pentru altul. De câte ori îți spui: ”Dacă fac cutare lucru, dacă sacrific cutare slăbiciune, dacă trec cutare obstacol - sunt fericit!”, de câte ori îți spui astfel, trăiești o iluzie, care te va face să suferi mai mut și mai deznădăjduit. Ne putem aranja conforturi, bucurii, plăceri, voluptăți, satisfacții, recompense - dar niciodată nu ne putem anticipa și realiza fericirea.
E stranie această obiectivitate a fericirii. Este unul dintre puținele lucruri pe care nu izbutim să le realizăm singuri, pentru noi. Dimpotrivă; putem face un număr infinit de oameni fericiți, de un număr infinit de ori. Fericirea ajunge concretă, stare, experiență- numai atunci când dorința care o precepează este îndreptată către altul. Pentru realizarea fericirii altuia, nicio renunțare nu e prea mare, nici un sacrificiu nu e prea costisitor. Un om care înțelege că nu poate atinge niciodată fericirea, prin propiile mijloace, prin propria sa ascensiune spirituală-nu are decât un singur lucru de făcut: să realizeze fericirea altuia, a altora. Trăim o epocă prea puțn paradisiacă; oamenii înțeleg tot mai puțin că există o realitate o fericirii și o datorie de a o împlini, fie chiar pentru alții. De aceea rândurile acestea, despre un subiect atât de plat, „fericirea”, poate par neserioase. Nu încerc să le scuz: lămuresc numai pentru ce le scriu și cum se integrează ele în înțelegerea timpului nostru.
Deci, când tolerăm slăbiciunile altora, nu înseamnă că le procurăm fericirea. Le menținem confortul, atâta tot. Dar dacă la urma urmelor fericirea nu ar fi decât o serie de lucruri confortabile?”

Mircea Eliade, ”Despre fericirea concretă”

Te uită cum ninge..Novembre

                                      

" E iarnă! E frig, zăpadă, bucurie, viscol, dans, covor alb, nea. Sunt colinde, mănuşi pufoase, pulovere călduroase, oameni înfriguraţi, dar cu sufletul mai cald. E ciocolată caldă, ceai aromat, cafea fierbinte cu scorţişoară, măr copt, sobă. Sunt lemne ce trosnesc, ne cântă şi ne încântă simţurile, sunt oameni de zăpadă, fulgi de nea, copii fericiţi, cadouri dăruite din inimă. E Moş Nicolae, Moş Crăciun, Polul Nord. Sunt poveşti spuse la gura sobei, întâlniri cu persoanele dragi, sentimente, iubiri îngropate de zăpadă, tristeţi curăţate de albul pur. Este ninsoare...ninge...cât de frumos ninge! 

Prima ninsoare întotdeauna îmi aduce acea bucurie jovială, o bucurie magică, ce îmi întinereşte sufletul cu cel puţin zece ani! În fiecare an aştept, ca un copil, prima ninsoare; iar atunci când apare, încep să ascult colinde! Ador colindele şi, pentru mine, este minunat să le ascult chiar de la prima cădere a zăpezii!

  Prima zăpadă ar trebui să aducă bucurie, speranţă, zâmbete, căldură în suflete şi...amintiri ale copilăriei! Mi se umple sufletul de bucurie atunci când văd reacţia copiilor, la prima cădere a zăpezii. Îmi zâmbeşte inima atunci când văd oameni cărora primul fulg de nea le-a adus şi primul cadou: un zâmbet minunat! Însă mă întristez atunci când observ oameni cărora primul fulg de nea le aduce o lacrimă... 

Deseori, observ oameni care, o dată cu prima zăpadă, devin pesimişti, înfriguraţi, trişti...oameni care merg, pe stradă, cu capul în jos, fără să privească cerul, fulgii jucăuşi de zăpadă sau haina albă ce împodobeşte lumea din jurul nostru. Recunosc, atunci când sunt afară şi viscoleşte şi eu am tendinţa de a mă feri, lăsând capul în jos. Însă îmi dau seama că zăpada nu va sta cu noi o veşnicie...îmi dau seama că nu va ninge mereu, ci doar câteva luni, câteva clipe...îmi amintesc cât de mult am aşteptam să ningă şi îmi găsesc puterea de a lăsa viscolul în urmă şi de privi spre cer...specatolul este minunat! Fulgii de zăpadă par a ne dărui un spectacol pentru care au muncit tot anul, un spectacol pe care l-au repetat de nenumărate ori, pentru ca noi să ne putem bucura de roadele muncii lor! 

An de an aştept, cu nerăbdare, momentul în care voi asculta colinde, uitându-mă pe geam cum fulgii de zăpadă îşi danseaza valsul împreună cu vântul. 

Am aştept cu înfrigurare momentul în care iarna a  intrat în drepturi şi o a căzut "cadă albă peste destine/ Să nu mai ştie nimeni de mine!" (versuri din cântecul "Dă, Doamne, iarnă" - Tatiana Stepa).

Am aştept, nerăbdătoare, momentul în care prima zăpadă m-a surprins şi mi-a  oferit cel mai frumos spectacol! 

Am aştept momentul în care am savurat o cană de ceai fierbinte, privind cadoul ce ni-l oferă, an de an, iarna:  o zăpadă ca în poveşti!

Fie ca în acest an, zăpada să cadă peste sufletul tău ca un pansament, să îţi aline durerile, lacrimile, nedreptăţile. Să îţi dăruiască acel zâmbet magic, acea bucurie jovială, acea pace de care, fiecare dintre noi, are nevoie!"

Sursă: Life&Soul

The Chainsmokers - All We Know

We're falling apart, still we hold together
We've passed the end, so we chase forever
'Cause this is all we know
This feeling's all we know
I'll ride my bike up to the road
Down the streets right through the city
I'll go everywhere you go
From Chicago to the coast
You tell me, "Hit this and let's go
Blow the smoke right through the window"
'Cause this is all we know

De ce? Pentru că viața e nedreaptă..

"Unii iartă.. pentru că incă iubesc, şi ar durea prea tare ca acel cineva să plece, însă alţii nu iartă, pentru că încă iubesc şi ar durea prea tare ca acel cineva să rămână în viaţa lor. Unii uită, altii nu vor asta.  Unii pretind că e totul bine, şi se închid in ei iar altii chiar cred şi simt faptul că totul este bine.Unii mint ca să nu faca rau în timp ce altii spun adevarul ca să nu faca un rau oricum, mai târziu. Unii cred că s-a terminat totul, alţii chiar stiu asta.Unii iubesc şi plutesc în fericire iar alţii sunt dominaţi de ură si tristeţe. Unii se topesc de dor, alţii nu îndrăznesc să o facă. Unii îşi caută pe cineva care să îi asculte în situaţii dificile, alţii tac şi se interiorizează sau poate chiar.. zâmbesc! Unii sunt uniţi, alţii pe ici colo.Unii îşi doresc o viata lunga si plină de peripeţii însă alţii îşi doresc o viaţă scurtă dar împlinită.Unii încă mai aşteaptă un semn, alţii şi-au inchis de mult telefoanele. Oricum.. Cine ar trebui să  sune, nu sună. Iar cine sună, chiar nu contează acum. 

Unii stau acum în ploaie şi plâng dar alţii privesc luna şi se bucură de viaţă.

Unii se nasc, în timp ce alţii mor."

De ce? Pentru că viaţa e nedreaptă...""

Trebuie să fii..

Trebuie să fii bun. Trebuie să fii credincios. Trebuie să fii sincer. Trebuie să fii corect. Trebuie să fii puternic. Trebuie să fii încrezător. Trebuie să fii cinstit. Trebuie să fii fericit. Trebuie să fii înțelegător. Trebuie să fii visător. Trebuie să fii sensibil. Trebuie să fii onest. Trebuie să fii perseverent. Trebuie să fii devotat. Trebuie să fii ambițios. Trebuie să fii fidel.Trebuie să fii inteligent. Trebuie să fii loial. Trebuie să fii optimist. Trebuie să fii altruist. Trebuie să fii amabil. Trebuie să fii elevat. Trebuie să fii cinstit. Trebuie să fii curajos. Trebuie să fii pragmatic. Trebuie să fii discret. Trebuie să fii generos. Trebuie să fii devotat. Trebuie să fii ager. Trebuie să fii diplomat. Trebuie să fii dinamic. Trebuie să fii energic. Trebuie să fii sociabil. Trebuie să fii responsabil. Trebuie să fii sociabil. Trebuie să fii sufletist. Trebuie să fii punctual. Trebuie să fii elevat. Trebuie să fii modest. Trebuie să fii răbdător. Trebuie să fii prudent. Trebuie să fii tandru. Trebuie să fii vesel. Trebuie să fii spontan. Trebuie să fii zâmbitor, dar mai presus de orice trebuie să fii OM!

O stare sufletească sau doar o stare?

Sunt în războiul propriei mele vieți. Există o oboseală a sufletului şi e cea mai groaznică oboseală. Nu e grea, ca oboseala trupului, nu e înşelătoare, ca oboseala simţurilor, e greutatea conştiinţei, e imposibilitatea de a respira cu sufletul. 
Am avut un an atât de dificil, încât îmi e greu să nu mă gândesc de câte ori m-a durut sufletul și mi-am dorit să mă trezesc din propriul meu coșmar. M-am trezit în toată demența asta, într-o tortură pe care credeam că nu îl pot simți decât unii oameni. Oameni cei mai puternici. M-am dovedit a fi unul dintre acei oameni. Eu emotiva, speriata, care s-a trezit într-o dimineață puternică și convingătoare. Toate acestea, pentru că așa mi-a cerut viața și oboseala din jurul meu. Simt că s-a acumulat prea multă epuizare în jurul meu, plutește în aer, la fel cum frunzele o fac în diminețile reci de toamnă..și mă mai salvează doar diminețile cu aromă de cafea. Toamna aceasta mă sâcâie în interiorul sufletului, pentru că mă face să urăsc tot frigul și melancolia simțită. Toamna aceasta am trăit așa cum nu am mai trăit niciodată. Intens, dureros și melancolic. 

Memoria? Poze selective ale sufletului...

'"Ce este curajul? Puterea de a spune DA provocărilor vieţii, NU tentaţiilor facile ce te distrag de la drum, ACUM oportunităţilor frumoase dar grele şi NICIODATA nedreptăţilor, laşităţii, urii - durerea omenescă cere căldură omenească. Adapi sufletul din locuri ce nu-ţi spuneau nimic. Şi te reinventezi, reînvăţând să mergi drept, demn şi fără teamă de a te privi în oglindă. Magie, asta vei găsi în drumul tău, dreptul la fericire însoţind primul ţipăt al venirii tale pe lume.Nu stabili graniţe între oameni înainte de a putea să te confrunţi cu adevărul celuilat. Deschide inima la aproape orice, atâta timp cât viaţa reprezintă o întrepătrundere de oameni, ne oglindim sufletul în alte suflete de fiecare dată când depăşim universul propriu. Eşti frumos doar atunci când alegi să vezi frumosul din ceilalţi. Atunci când nu mai ai nimic de pierdut, eşti cu adevărat un om liber. Evadezi zilnic prin vise dar te rătăceşti mai mereu în pânza de păianjen, ţesută deopotrivă de 'ceilalţi' şi dublată de teama de a greşi - curajul de a îndrăzni poate decide destine. Se întamplă cateodată să-ţi arunci ochii spre cer în încercarea de a găsi echilibru, şovăind în drumul ce-l urmezi, de multe ori parcă pipăindu-ţi crezul prin incantaţii ale sufletului... privind în urmă remarci urma paşilor împrimaţi timpului, fără însă să poţi decide dacă aceştia au fost făcuţi cu folos - alegerile le simt de multe ori ca pe un ‘aranjament' între dorinţă şi putinţă, între vis şi realitate. Îmi plac oamenii care-şi trăiesc viaţa cu tot sufletul, care-şi asumă urmările acţiunilor lor, care nu renunţă la idealuri, care construiesc, iubesc oamenii şi au grijă de cei dragi..." Sorin Somandra

Major Lazer - Cold Water

Everybody gets high sometimes, you know

What else can we do when we're feeling low?

So take a deep breath and let it go

You shouldn't be drowning on your own

And if you feel you're sinking, I will jump right over

Into cold, cold water for you

And although time may take us into different places

I will still be patient with you

And I hope you know

'Cause we all get lost sometimes, you know?

It's how we learn and how we grow

And I wanna lay with you 'til I'm old

You shouldn't be fighting on your own

The Chainsmokers - Closer

Hey, I was doing just fine before I met you

I drink too much and that's an issue but I'm okay

Hey, you tell your friends it was nice to meet them

But I hope I never see them again

I know it breaks your heart

Moved to the city in a broke down car

And four years, no calls

Now you're looking pretty in a hotel bar

And I can't stop

No, I can't stop

So baby pull me closer in the backseat of your Rover

That I know you can't afford

Bite that tattoo on your shoulder

Pull the sheets right off the corner

Of the mattress that you stole

From your roommate back in Boulder

We ain't ever getting older

Geografia sufletului.. #repost

Sunt invidioasă pe acei oameni, care au șansa să trăiască în cele mai minunate orașe ale lumii. Mă gândesc în fiecare zi la acest lucru. Nu e o invidie obișnuită; e ceva de nedescris. În unele momente aș da orice  să mă trezesc într-o stație de metro super aglomerată la o oră de vârf al zilei, într-un oraș cum ar fi New York, Londra, Budapesta, Paris sau Tokio. Niciodată nu am mai fost atât de îndrăgostită de ceea ce reprezintă de fapt un oraș; toată arta aceea contemporană, oameni de toate naționalitățile, micro fashion și macro fashion, toate simbolurile și construcțiile faimoase. Consider că fiecare oraș are ceva magic, un suflet uriaș, care poate primi pe oricine, indiferent de vârstă sau de sex. Mă întreb cum e posibil să iubesc ceva ce nu am văzut niciodată, să fiu atât de îndrăgostită de toate muzeele și parcurile din aceste metropole. Încerc să îmi explic asta zi de zi, dar cred că aș putea să o numesc numaidecât, geografia sufletului meu.

Someday we can break distance..

"On days like today when I feel sick I'd love it if you would look after me, you'd kiss my forehead and tell me I'd feel better soon. You'd rent my favourite film and I'd lay on the sofa with you and rest my head on your chest as we watched it. And in the night when it poured with rain we'd talk quietly about the world."

Blessings...

I'm blessed and I thank God for every day for everything that happens for me. 

I don't regret what I've been through. I've had ups and downs, super highs and some really low lows. I've been so blessed that I could never say, 'I wish this didn't happen.' It's part of who I am. There's nothing in my life that's so ugh. 
Blessed are they who see beautiful things in humble places where other people see nothing. 

God wants my life to be about being successful and being happy and blessing other people and being blessed. 

SIA- THE GREATEST

Hey, I am the wisdom of the fallen - I'm the youth
Hey, I am the greatest
Hey, this is the proof
Hey, I work hard, pray hard, pay dues, hey
I transform with pressure - I'm hands-on with effort
I fell twice before my bounce back was special
Letdowns will get you, and the critics will test you
But the strong will survive, another scar may bless you, ah

Putem să învingem toamna?

Azi e 05 septembrie.

E prima zi de toamnă autentică. M-am trezit de dimineață, ca de obicei. În ultimul timp observ că mă trezesc mai epuizată decât mă culc. Epuizată și stoarsă de puteri. Epuizată și chinuită de vise. Toamna nu face altceva decât să mă ducă într-o stare îngrozitoare de melancolie și frică. Disperare. Îmi e frică, tocmai pentru că sunt prea extenuată și nepregătită de ceea ce urmează. Oare ce urmează? Oare până când voi fi nevoită să îmi ascund durerea și teama? Trebuie să rămân puternică, pentru că așa îmi cere situația și toamna. Toamna mă va ajuta să îi trec pragul cu mai multă îndrăzneală. Deși nu am înțeles niciodată. O persoană ultrasensibilă poate să fie atât de forte, când îi impune situația? Sunt surprinsă să văd unde mă aflu. Să văd că pot să le rezist provocărilor. Sunt puternică și voi învinge toamna, melancolia și lacrimile.

EMOȚIE DE TOAMNĂ

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

                      de Nichita Stănescu

Milow - Howling At The Moon

Where did the summer go? 
I found it in Monaco, dancing in Mexico, sushi in Tokyo 
I wanna be where you are, driving a classic car 
Cuba is not so far, I can bring my guitar 

Baby, are we there yet? 
Meet me at the sunset 
Summer will be over soon 
I'll see you when you get there 
But until we get there 
We'll be howling at the moon 
Baby, are we there yet? 
Meet me at the sunset 
Summer will be over soon 
I see you and you'll get there 
But until we get there 
We'll be howling at the moon 

Sfârșit de vară

Dintotdeauna m-a durut sfârșitul verii. Vara a fost din nou frumoasă și blândă, oferindu-mi o mulțime de experiențe noi.  Chiar dacă vremea este încă văratică şi ne bucurăm din nou de zile calde şi luminoase, se simte tot mai tare că vara se apropie de sfârşit. Şi nu doar calendaristic vorbind. Simțim cum toamna se apropie chiar și în adâncul sufletului, melancolia își face simțită prezența..
Cică fluturi albi mor la sfârşitul verii. La fel şi promisiunile şi amintirile şi cele mai sincere prietenii. În fond, am avut dreptate, din nou, nimic nu durează pentru totdeauna.

..be honest with yourself

"Eu am un orgoliu prostesc. Dus la limite extreme. Dar ştii ce? Tocmai orgoliul ăsta prostesc, mă ţine pe mine din jelit jegoşii care mi-au trădat încrederea şi iubirea, inima şi orice altceva. Voi toţi iertaţi pentru că "iubiţi" , eu nu iert tocmai pentru că am iubit. Nu iert. Nu uit. Pentru că nu vreau. Nu mă interesează că putrezeşte sufletul în mine, că se descompune sau că se împute. Mă înteresează doar că e integru, nepătat de o jigodie ca tine. De fapt, ca voi toţi. Trădătorii. Eu nu înşel. Nu trădez. Dacă nu vreau să fac un lucru, o să ţi-l spun verde în faţă. Niciodată nu mă voi obosi să mint."

Mi-am dorit de prea multe ori să nu fiu privită ca o răutăcioasă. Să fiu și eu înțeleasă,să fie și sufletul meu mult prea rănit înțeles. Poate oamenii nu vor pricepe niciodată de ce sunt așa, nici măcar cei care pretind că mă cunosc cu adevărat. Mi-aș dori ca cel puțin o singură dată să fiți sinceri măcar cu voi înșine, dacă nu cu altcineva, să faceți ceea ce vă doriți și nu ceea ce iși doresc alții!!!

Mă pierd..printre "oameni"

Nu mai am cuvinte..

Mereu am fost o persoană onestă, am iubit oamenii și am respectat, indiferent de situație. Sinceritatea mă reprezintă și este o calitate, deoarece nu toată lumea are curajul să spună ce simte, să își pună sentimentele pe o tavă frumos decorată. Am admirat și apreciat calitățile oamenilor, desigur, toate acestea până într-un punct. Acel punct, a însemnat pentru mine tot timpul finalul unei relații, a unei prietenii, dar mai ales finalul respectului pe care îl simt. Obișnuiam să iubesc oamenii mai mult decât orice, mai ales pentru că vedeam speranța în ei, dar am urât tot timpul aroganța și prefăcătoria. Ipocrizia, este cel mai mare defect al omului pentru că simbolizează neajunsul și lipsa de iubire față de oameni, iar asta e cea ce urăsc eu cel mai mult la rasa umană. Toată lăcomia, îngâmfarea.

De data aceasta, cred că vina îmi aparține. Am crezut că dacă eu sunt corectă și iubitoare, apreciez frumusețea sufletului, toată lumea va fi la fel ca mine. Observ, că cu fiecare lovitură, sunt tot mai revoltată și dezgustată de oameni și de faptele lor. Păcat că bunătatea nu este răsplătită, în schimb răutatea..

LP- LOST ON YOU

When you get older, plainer, saner

Will you remember all the danger

We came from?

Burning like embers, falling, tender

Longing for the days of no surrender

So smoke 'em if you got 'em

Years ago

And will you know

All I ever wanted was you

Cause it's going down

I'll never get to heaven

Cause I don't know how

Iubesc marea.. #repost

"Iubesc marea pentru că şi noaptea întreţine infinitul şi visele. Când stai în fund pe pământ şi-ţi simţi blugii uzi de răcoarea întunericului sau de nisip. Nu vezi nimic şi priveşti marea care e la câteva zeci de metri de tine. Priveşti ca-ntr-o bucata imensă de brânză neagră. Intuieşti cu greu linia de spumă de la ţărm. E ca şi cum marea ar bea caffe latte şi s-ar linge pe bot. Vuietul constant al valurilor izbindu-se de mal îţi spune ca nesfârşsitul albastru din timpul zilei e acolo, la locul lui. Şi o dată cu el, visele tale. Ştiu c-am să fiu bătrână, iremediabil despărţită de trecut şi ca o să privesc marea cu aceeaşi sete şi speranţă. Dorinţele mele vor fi poate altele, amintirile îmi vor îngreuna sufletul si privirea n-o să mai ajungă atât de departe. Un vis va fi însă acolo, orice-ar fi, unul singur plutind pe coama valurilor, în întuneric. Un singur vis, care mă va ţine în viaţă laolaltă cu mirosul de sare şi de alge puturoase care-mi va inţepa nările. În stânga mea, doi indrăgostiţi zgomotoşi se vor săruta îndelung. Din când in când, vântul îmi va aduce în urechi şoaptele lor. Cuvinte de beţie, de dorinţă, obscenităţi iubitoare, hohote de râs, gemete, dragoste.Da, întotdeauna va fi speranţa la mare şi noapte."
Sursa: tudorchirilă

Wherever I Go

Wherever I Go

OneRepublic

I know I could lie but I’m telling the truth

Wherever I go there’s a shadow of you

I know I could try looking for something new

But wherever I go, I'll be looking for you

Some people lie but they're looking for magic

Others are quietly going insane

I feel alive when I’m close to the madness

No easy love could ever make me feel the same

E important pentru mine să IUBESC!

Am fost filozofică de prea multe ori în ultima perioadă. iar apoi dintr-o dată am devenit matură și serioasă. Mă joc deseori în acest cerc, încercând să înțeleg pe care parte sunt sau pe care parte ar trebui să fiu. Cred că ne e greu tuturor să realizăm cine suntem sau cine s-ar cuveni să fim, totuși e ușor să ne dăm seama cine ne impune societatea să fim. E alegerea noastră dacă dorim să trăim o viață după criteriile altora, și da am făcut și eu această greșeală de prea multe ori, iar acum regretând vă spun că e cea mai mare absurditate. Oamenilor le pasă din ce în ce mai puțin de cine suntem, dar mai ales de ce ne dorim. Ar trebui să ne pese de imaginea pe care o vedem noi în fiecare dimineață, de sufletul și dragostea pe care o îngrijim noi, deoarece nimeni nu te va ajuta, dar mai ales nu va pune nevoile tale pe primul loc.

E important pentru mine să îmi văd sufletul curat și frumos, e important pentru mine să iubesc..

Iunie 28.06.2016

Mi-ar fi plăcut să încep această postare având acel sentiment revelator de început de vară. Nu de alta, dar nu simt nimic, mă simt prea goală ca să pot spune că sunt entuziasmată de vacanţa de vară. Ştiţi, chiar am ajuns să îmi fie dor de acel entuziasm copilăros, nebun pe care îl aveam la auzul vacanţei de vară. Încă nu îmi vine să cred cum fără să observăm, cu anii uităm să ne mai bucurăm de lucrurile care acum câţiva ani ne făceau să fim în al nouălea cer. Habar nu am unde dispar aceste sentimente sau bucurii, sunt atât de curioasă..
 Doamne, mă simt ca şi un copil stupid care îşi face jurnalul de vacanţă, dar poate asta vreau să simt. Poate nimeni nu observă dorul care urlă în adâncul sufletlui nostru. Ştiţi cum ies la iveală? Prin lacrimi. Marea mea greşeala a fost că am ignorat prea mult timp acel strigăt, m-am prefăcut că sunt atât de bine, în timp ce mă copleşea tot ce se întâmpla în jurul meu. Acest lucru mi-a conferit un sentiment de goliciune.
Vreau să mă distrez şi să îmi trăiesc geografia sufletului, Aşa cum îmi place mie; cu el.

Semnele mele particulare? Fericire şi disperare...

Încerc să îmi caut liniștea în momentele de stres, curajul în momentele de frică, dar mai ales puterea în momentele de slăbiciune și furie. 
Privesc apusul unei seri încinse de vară.. o vară, care am impresia că nu își află nici începutul, dar nici sfârșitul. Încerc totuși cu disperare să mă agăț de o ultimă rază de soare, de o ultimă rază de speranță. Voi găsi oare vara aceasta raza, care poate e ca un colac de salvare? Un colac de salvare care reprezintă pacea sufletească și momentul meu de răgaz. Îmi închipui că cu toții avem nevoie de ceva de care să ne agățăm uneori, poate cu disperare..într-un moment de nebunie și teamă. Oare de ce nu reușesc să dau de raza mea de soare? Poate căutăm prea disperat ceva ce se află în fața noastră.. nu mai găsesc răspunsul, deoarece am obosit să tot încerc să înțeleg, să încerc să iert și apoi să îmi dau seama din nou că răspunsul se află în inima mea..

Coldplay - Adventure Of A Lifetime

                                 Now I feel my heart beating

I feel my heart underneath my skin

And I feel my heart beating

Oh, you make me feel

Like I'm alive again

Alive again

Oh, you make me feel

Like I'm alive again

Said I can't go on,

Not in this way

I'm a dream that died by light of day

Gonna hold up half the sky and say

Only I own me

E vară..sau nu e?

Suntem la mijlocul lunii iunie, iar eu sunt tot mai uimită, cu nervii întinși la maxim exact ca în mijlocul unei ierni autentice care nu se mai termină. Tot aștept și nu se mai termină.. și îmi e rece, off dar e atât de rece la mine în suflet. În anotimpul ăsta e o tăcere tăioasă care pătrunde totul până la punctul în care chiar şuieratul vântului se stinge între crengile amorţite ale copacilor vii. Iar când vântul nu se aude, încleştarea ascuţită a gheţii aminteşte că el zboară mereu liber prin eter, nebun şi rece precum e el mereu. Însă eu ştiu că vântul, oricât de inepuizabil şi neplăcut pare, reflectă doar anotimpul şi se opreşte când nu mai e nevoie de el…Dar va ajunge în momentul inevitabil când tot ceea ce am lăsat în spate ne va prinde de un deget, apoi de mână și ne va târî înapoi pentru a-i face față, uneori în liniștea propriului suflet, alteori în țipetele de agonie a mulțimii.

Când depinzi sufletește de anumiți oameni..

"

Am apropiat mulți oameni unii de alții și am rămas în urma lor. Le-am fost un fel de „punte de legătură” și când au ajuns la capăt n-au mai privit înapoi. E simplu să uiți când ai cu cine să-ți faci noi amintiri. E inutil să le vorbești despre singurătate unor oameni care au mereu la cine să se întoarcă …

Am înțeles acum că iubirea nu e o datorie, e o alegere personală, iar unii oameni aleg doar să te cunoască,să își petreacă timp cu tine zile,luni sau ani, iar apoi te uită ca și cum n-ai fi existat pentru ei. Au făcut niște alegeri de la inceput și nu îi poți condamna pentru asta… Nu sunt vinovați că nu te-au iubit , ești vinovat tu că ai simțit necesar să îi iubești, deși nu era cazul.

Am întânit multe tipuri de persoane… S-au plimbat prin viața mea multe caractere și nu toate frumoase.Nu m-am ferit niciodată de oamenii complicați pentru că mereu voi fi unul dintre ei. Dar m-am ferit mereu de cei capabili de prea multă indiferență și cu toate astea,unii tot și-au făcut loc în viața mea. M-am ferit de ei tocmai pentru că ajungi să îi iubești parcă prea mult. Iar atunci când pleacă, pleacă cu bucăți din sufletul tău și cu zâmbetul pe buze de parcă nu ți-ar fi luat nimic. Poate îți dau impresia uneori că țin și ei la tine, dar la final te rănesc mai mult decât oricine. Sunt oamenii pe care îi privești în ochi, dar îi saluți în gând. Sunt oamenii pe care nu îi regreți, oamenii ce lasă în urma lor goluri care uneori ies la iveală și..dor.Oameni care nu au nicio problemă să te lase în urma lor, care îți lasă în suflet o dezamăgire de care nu te poți vindeca. După acești oameni nu vrei decât să mergi înainte, pentru că înainte era mai bine. Dar pentru ei nu contează nici amintirile , nici durerea ta , nici dorul și în niciun caz cuvintele .

Am iubit mulți oameni, pe unii încă îi mai iubesc, unii au rămas lângămine, alții au stat doar cât a fost bine, unii au plecat demult, alții se pregătesc să plece,unora le simt lipsa, unii caută să se întoarcă, pe alții îi rog să nu se mai întoarcă niciodată.

I-am iubit și nu am încercat să îi schimb, i-am acceptat așa cum sunt și i-am pierdut din același motiv."

Sursă: Andreea B.