În decembrie suntem mai buni. Și pe urmă?

M-am săturat de oameni ipocriți, frustrați și obosiți de viață. Oameni care nu văd decât ranchiune și ură peste tot. Oameni care și-au pierdut inocența pentru totdeauna.

Am încercat de nenumărate ori să aprind în oameni ceva ce e stins deja de prea mult timp, poate pentru totdeauna. Am obosit atât de tare să îi determin pe oameni să iubească, să fie buni și cinstiți. Să fie cinstiți cu cei din jurul lor, să le acorde atenția cuvenită, dragostea meritată. Doamne, se pare că oricât de mult aș încerca să îi fac pe oameni să acționeze corect, se înjosesc și mai tare. Am fost de la bun început conștientă de faptul că nu va fi deloc ușor drumul pe care l-am ales, dorința de a înțelege și iubi oamenii indiferent de cum sunt. Nu e ușor pentru că unii dintre ei sunt al naibii de perfizi, prefăcuți și răi. Mă doare sufletul, pentru că am făcut atâtea sacrificii pentru unii oameni, care nu reușesc să își deschidă inima nici măcar pentru un minut, dar voi lupta.. voi lupta pentru ceva mai bun și frumos. Voi lupta pentru ceva sincer, blând, pozitiv și UMAN.