Hihi!

http://www.facebook.com/UnSufletPeJumatate

Pagina mea pe Facebook. Aruncaţi o privire!

Căldura de afară sau frigul din inima mea?!

Încă simt cum firgul îmi intră sub oase. Încă îţi mai aud comentariile de genul:

" Cum umblii?! Îndoaieţi picioarele! "

" Cum arată tricoul ăsta pe tine? Îţi e mare! Aranjează-l! "

Îmi amintesc momentul când mi-a sunat telefonul. Un amic, T.

- Da?

- Ce faci? Deranjez?

- Ăăââ.. te sun eu mai încolo.

- Te sun eu mâine. Pa-pa.

- Pa!

Jur că nu îi răspundeam la telefon dacă nu m-ai fi făcut să sufăr din nou. M-a durut. Mă doare.

Lacrimile îmi curgeau încet pe obraz, iar tu mă priveai pe furiş. Adaugi un comentariu apoi:

" Poţi să plângi! Apoi du-te la T. să te calmeze! "

Urma o oră de tăcere. După ce m-am săturat să stau pe bancă, m-am ridicat şi i-am spus că vin acasă. A zis că el merge la terasă. Tot drumul nu am vorbit. Ajungem în faţa clubului lângă care stau şi mă săruţi scurt. Comentariul care mi-a tăiat filmul: " Să nu uiţi să îl suni pe T.! "

Acum ce aud?!?! Râsetul tău şi a amicilor tăi. Un râs puternic care îmi sfâşie inima.

Yo te esperare..

Iubire sau ură?

De o vreme bună scriu doar postări în care mă plâng, dar..

Sună telefonul.:

- Ce e cu vocea asta?
- Nimic..
- Minţi! Te-am enervat eu?
- Da...şi tata..
- Ce s-a întâmplat?
- Nu mă iubeşte.. 
- Nu mai fi tristă!

Ochii îmi sunt inundaţi de lacrimi. Am avut o ceartă foarte urâtă cu tata prin mai. Niciodată nu m-a lovit, dar atunci era să o facă. S-a băgat mama. Îmi reproşa multe lucruri. Am rămas cu o traumă.

Îmi e scârbă...

Living Life to it's Fullest...

Simt mirosul plăcut a vinului din pahar de lângă pat. Mirosul vinului amestecat cu câteva picături de Pepsi şi câteva bucăţele de gheaţă de mult topite se amestecă cu mirosul fumului de ţigară din părul meu. E un miros plăcut. Ridic paharul de lângă pat şi gust conţinutul din pahar. Plăcerea era incomparabilă, deşi mirosul fumului agresiv din păr începu' să mă deranjeze. Simt cum îmi atinge buzele. Îmi ling uşor buzele şi mai beau o gură. Mă simt uşurată. Un vin scump. Nu are nici un efect special. E vin semi-dulce. Cred. Nu mă pricep la felurile vinului, dar îmi place gustul. În sfârşit mă simt uşurată. Înghit uşor după ce mă joc câteva secunde cu vinul din gura mea. Trag aer în piept şi aşez paharul pe parchet. Deschid geamul şi simt cum mă cuprind razele soarelui. Vântul se juca uşor cu părul meu de parcă ar fi fost o jucărie oarecare. După atâtea luni, în sfârşit simt o uşurare extraordinară în corpul meu..

Status [16]

Zâmbetul e cel mai bun machiaj!

Status [15]

Iubeşte-o atunci când e a ta, nu atunci când ai pierdut-o!

Teenage life, the worst period [30]

Am ajuns acasă şi...

Matyas stătea la masă. Avea capul aplecat. Dau cu uşa ca să mă fac observată.
Dintr-o dată îşi ridică capul speriat şi mijeşte ochii. Părea stresat, nervos.

- Nu spune nimic. N-am nevoie de reproşuri sau de predici. Mă duc să îmi fac un duş, apoi mă pun să dorm. Mâine o să avem o zi lungă. - spun eu plictisită

Zâmbeşte fals. Mă aşteptam să ţipe.

- Trebuie să vorbim.. - se ridică el brusc şi mă apucă de la mijloc

- Despre?! - ridic dintr-o sprânceană

- Am greşit mult.. - spune el întorcânduşi capul

Mă strângea din ce în ce mai tare în braţe. Nu mă durea. Simţeam o siguranţă extraordinară.

- Ştiu. Uite.. hai să o lăsăm aşa. Te iert. N-am chef de convorbirea asta acum. Sunt obosită şi vreau să dorm. A trecut, gata. - îmi întorc capul şi între timp lăcrimez.

 Îmi atinge uşor obrazul şi se apropie de buzele mele de catifea. Simţeam parfumul lui de milioane, simţeam pielea lui fină şi dintr-o dată chiar şi buzele. Mă sărută lung şi pasional. Mă ridică şi se îndreaptă spre dormitor. Mă pune uşor pe pat şi mă sărută pe gât cât mai pasional şi îmi trage jos uşor brătelele de la maieu. Îmi săruta uşor abdomenul şi la un moment dat buffnesc în plâns:

- Ce e iubită mică?! - mă întreabă el speriat

- Nu sunt încă pregătită pentru asta..ştii.. îi văd în faţa mea pe cei care m-au violat. - îmi era ruşine. Mă ridic rapid şi fug spre baie. Încui uşa şi încep să plâng. După ce se făcu târziu, mi-am făcut un duş. Am mers în dormitor, iar Matyas stătea în pat.

- Îmi pare rău! Nu m-am gândit la cum te vei simţi. M-au luat valurile. Te iubesc!! Nu vreau să crezi că cu asta vroiam să te fac să mă ierţi.

Era trist. Îl durea să mă vadă aşa.

- Sunt bine. Hai să ne punem să dormim.

Mă ia în braţe şi adormim.

Ora 7:57 dimineaţa.

Îmi deschid uşor ochii şi privesc spre ceas. Mă ridic din pat fără a îl trezi pe Matyas. Mă îndrept spre baie, mă spăl pe faţă şi pe dinţi. Mă aranjez puţin şi îmi ondolez părul. Îmi iau o rochiţă colorată, nişte platforme galbene şi un plic albastru. Matyas se trezi între timp şi se pregăti şi el.
Nu ne spuneam nimic. Era 8:34.

- Vom întârzia.. - spun eu

- Ăăă, nu cred. Iau valizele şi le cobor. Am chemat un taxi. Maşina va rămâne aici în România. Se va ocupa de el un prieten. Tu eşti gata?

- Âhââ.. putem să mergem.

Coborâm cu liftul şi urcăm în taxi.

- La aeroport, vă rog. - spune Matyas

Îmi zâmbeşte şi adaugă un:

- Eşti frumoasă. Îmi plac buclele tale.

- Mulţumesc.

- Te simţi mai bine?

- Da..

- Nu pari prea convingătoare..

- Nici nu vreau! - îl sărut scurt

În 20 de minute ajungem la aeroport.

Marş din viaţa mea!

Sufăr, dar de data asta nu din cauza dragostei sau a unui idiot, ci a trădării, a acelei prietenă falsă din jurul meu care puteam să jur că mă iubeşte. Cum să mă adun?!
Cum să încerc că îmi şterg lacrimile de pe obraz? Am suportat multe din cauza ta, am suportat multe reproşuri şi a.m.d. Unde am ajuns? Nici n-am ajuns nicăieri, defapt. TU ai ajuns. O idioată de care toată lumea îşi permite să îşi bată joc. Eu îmi permit? NU. Pentru că în ciuda faptului câte mi-ai făcut te iubesc şi îmi e milă de tine. Pierderea unui prieten poate durea tare, dar la mine pierderea unui prieten e ceva normal. Parcă e o rutină. A devenit o rutină, pentru că vouă nu v-a păsat niciodată de mine. De la pierderea prietenei mele cu care am fost prietenă trei ani buni acum câţiva ani.. nu mai cred în PRIETENI ADEVĂRAŢI. Nici nu ştiu cum sunt ăia. Te iubesc mai mult ca prietenii normali? Chiar nu te trădează? DA, mă chinui pe mine şi totuşi nu mai vreau să scriu cu lacrimi in ochi. Te credeam CINEVA şi până la urmă am aflat că eşti un NIMENI.
Ştii ce ai făcut? Ori de câte ori ai găsit ceva nou, m-ai lăsat. EU am fost acolo când plângeai, când îţi tăiai mâna cu lama ca şi o handicapată. Încercam să te opresc. 
N-am nevoie să îmi răspunzi la mesaje. Îţi jur că tu nu îţi mai baţi joc de mine, idioat-o!

JUDECĂ-MĂ!

Vin-o dracului la mine acasă, poartă-mi papucii de casă, mănâncă din farfuria mea, spală-te cu periuţa mea de dinţi, îmbrăca-te cu hainele mele, apoi poţi să mă judeci. În general nu mă deranjează dacă sunt judecată. Oamenii de obicei judecă fără să se gândească la modul tău de viaţă, la sentimentele tale poate distruse sau la starea ta. Eu vă dau voie să mă judecaţi. Cei care judecă nici nu pot fi numiţi OAMENI! Mi-ar place ca vreo două-trei persoane care atunci când au trecut pe  lângă mine au zis: ".. uită-te la aia cum arată! Rochiţa ei e foarte scurtă şi umblă cu unul de douăzeci de ani! Sigur e curvă! ", să intre pentru zece minute ( nu mai mult de atât ) în corpul şi să simtă ceea ce simt eu:
1. Rochiţa am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut mie foarte mult.
2. Acel băiat m-a făcut să sufăr foarte mult şi nu sunt curvă, ci sunt proastă că mai sunt cu el după câte mi-a făcut.
Asta a fost doar un exemplu banal, dar sunt sigură că s-a întâmplat de mai multe ori să fiu judecată din aceste două motive.
Judecaţi-mă! N-aveţi de cât. Habar nu aveţi ce simt sau ce mod de viaţă am. Nu uitaţi că pot să par slabă/puternică dar sunt doar aparenţe, iar uneori aparenţele înşală. Trăiesc în aşa hal în lumea mea încât am învăţat să nu-mi pese de tot fel de bârfe sau de oameni care mă judecă zilnic pentru aceeaşi chestii. Unii nu pot să îmi vadă altceva decât dimensiunea tocurilor sau lungimea fustei, dar aceu oameni nu văd mai încolo de aspectul fizic. O privire nu e de ajuns să ştii cine sunt!

40 de grade

Sunt singura care moare de cald?

Săptămâna asta am murit de cald la şcoală, acasă şi în alte locuri. N-am dormit de câteva nopţi bune din cauza caniculei şi din cauza zgomotului de afară. Cred că nimeni n-a mai dormit în ultimele nopţi şi deaia era aşa zgomot. Fac duş de două-trei ori pe zi, dar la ce folos?! Mă mai ud cu furtunul, mă mai bat cu apă cu vărumeu şi mulţi alţii, dar la ce bun? Trece căldura pentru maxim 5 minute, apoi vine înapoi.

Nu contează! Mai bine CALD, decât rece!

De acord cu mine?

P.S.: Vreau un costum de baie cum are tipa aia . Ştie cineva unde găsesc?

Weekend..

În acest weekend am fost în excursie. A fost super.

Sâmbătă dimineaţa la 8 am pornit de aici şi am mers în primul şi în primul rând la Cheile Turzii. Am mers câţiva kilomentrii buni, dar ne-am distrat de minune. Ne-am bătut cu apă- partea asta mi-a plăcut cel mai mult. 

După aia am mers în acel sat unde trebuia să ne cazăm. Era un sat în care eram sigilată de lumea de afară. N-aveam semnal, nu erau decât vreo 2 magazine, nu am văzut geamuri termopane acolo. Am dezpachetat, am mâncat, am făcut un duş şi am vizitat pensiunea băieţilor. Am stat pe la ei vreo 15 minute, apoi ne-am luat bere la doză şi am mers în parc. Ne tot băteam acolo joc unul de celălalt în timp ce beeam berea, apoi ne-am întors la pensiune că cică la 10 trebuia să fim acolo. Ne-am luat chipsuri, ciocolată, piersici şi am intrat înauntru. Ne-am făcut poze, am bârfit despre diriga şi am mâncat. Am stat treaze până la ora 3 jumate. 

Toată noaptea n-am ştiut pe unde îmi e telefonul. N-aveam ce să fac cu el. 

Dimineaţa la 7 fără ceva, m-am trezit cu o durere îngrozitoare de cap, faţă, măsea. Primisem curent. Am crezut că mor dacă nu iau medicamente. Toate dormeau doar eu eram trează. Am luat medicamente şi am încercat să adorm iarăşi, dar n-am reuşit. După vreo oră jumate am urcat pe un munte de 1277 de m. A fost foarte greu, dar am fost mândră de mine că am reuşit. Pe la 14:00 am pornit spre Cluj şi am fost la cumpărături. 

A fost ceea mai tare excursie ever.

Ce însemni TU pentru mine?

Oare sunt eu nebună sau am prea multe fantezii? Chiar m-am ataşat de tine, dar să spun că simt măcar o mică scânteie pentru tine e prea mult. Nu, nu e aşa. Pur şi simplu ai venit în momentul nepotrivit, ai fost acolo ca să mă iei în braţe, să mă alinţi şi să mă ajuţi să nu plâng. Sunt nebună, jur. Cum naiba să mă ataşez de cineva cu care am vorbit de maxim 15 ori (nu exagerez)?! Nu vroiam să mă exprim aşa. Adică mă faci să mă simt bine când aud că îmi spui *micuţ-o* dacă totuşi cine ar trebuii să îmi spună, nu-îmi spune şi când aud că îmi iei apărarea. Mă gândesc destul de mult la ce a fost şi la tine, dar nu trebuie să iau lucrurile aşa! 

Atunci cum ar trebui? Nicicum. Între noi nu a fost nimic şi nici nu va fi. Deocamdată nu. Nu spune niciodată NICIODATĂ! Deocamdată inima mea îi aparţine altuia şi inima lui ăla e la mine, deci NU. Inima ta habar nu am unde e şi poate îmi pasă sau nu. Nici eu nu ştiu. Ştiu doar că trebuie să îmi iau gândul de la tine şi de la sentimentul ăla frumos pe care l-am simţit atunci când ai fost acolo să mă iei în braţe.

Mulţi care îmi citesc acum blogul se întreabă probabil: " Asta e nebună? Spune că iubeşte pe unu', dar s-a ataşat de altu'. ". Nu m-am ataşat de el în sensul acela! M-am ataşat de el în sensul acela: e băiatul ăla sensibil, drăguţ, cel cu care te poţi distra până în zori, te întreabă dacă ai cu cine să mergi acasă, e atent cu tine, renunţă la câteva pahare de whisky doar pentru a te putea consola şi a te putea ţine în braţe şi aşa mai departe. E un băiat de care s-ar putea ataşa orice fată. 

A fost acolo când am avut ceea mai mare nevoie de el. Atunci când nu m-am simţit deloc protejată, apreciată, iubită. Măcar a fost acolo câteva zeci de minute să mă fac să mă simt ceea ce n-am simţit de mult. Mi se face pielea de găină când mă gândesc cât de nedreaptă poate fi viaţa cu mine uneori, dar asta e.

E momentul să trec peste asta şi să închei subiectul. Până aici a fost sentimentul ăla nesigur. Fiecare îşi are rolul în viaţa mea. Rolul lui e să îl sun uneori şi să îl rog să vină să mă ia pentru că vreau să merg cu el să mă distrez, să mă simt din nou apreciată, protejată. Nu mă întrebaţi despre cine e vorba. Nu vreau să mai vorbesc despre asta!

Day 30 (30 day challenge)

30. Momentele bune și rele din ultima lună

Nu vreau să fie un subiect prea deschis subiectul ăsta, pentru că au fost mai multe momente rele în ultima lună şi chiar nu vreau să îmi amintesc. Au fost şi două momente bune de care îmi amintesc foarte bine, dar prefer să nu vorbesc nici despre asta.

Day 29 (30 day challenge)

29. Scopul tău pentru următoarele 30 de zile

Scopurile mele pentru următoarele 30 de zile sunt:
-să merg în excursie
-să mă DISTREZ
-să mă bucur de vară
-să DANSEZ
-să stau afară

" Îmi laşi un like te rog? "

Ştiţi sentimentul ăla când aveţi ceva treabă la PC şi vi se mai f*te şi Windows'ul, apoi chiar în momentul ăla îşi află să intre pe tine o idioată cu link'ul de la o poză de pe Facebook pe lângă cu un text: " Wai! Îmi laşi te rog frumos un comentariu şi un like la poza asta! Te rog, te rog, te rog :o3". Marş jegoas-o!

Nu vă înţeleg scumpelor. Cu ce naiba o să fiţi voi mai fericite dacă la o poză aveţi 50 de like'uri şi nu 150? Hă? Mi se pare ceva absolut STUPID. Mai vreţi ceva în afară de like'uri şi comentarii? DA! O PULĂ! O fată normală nu cerşeşte like'uri, o fată normală nu trimite mass'uri în care te roagă să îi laşi comentarii, dar mă întreb eu..: există fete normale? PUŢINE!

E un subiect despre care foarte mulţi bloggeri vorbesc, dar pur şi simplu nu mai pot. Nu le înţeleg şi îmi vine să le zic că-s nişte handicapate.Dacă la o persoană îi place poza voastră, atunci fiţi sigure că o să vă lase un LIKE jegos.Muriţi mă proastelor!!!

Ce s-a întâmplat, scump-o? Ai guriţa mare?

Stai puţin pentru că eu nici după două săptămâni n-am reuşit să înţeleg defapt situaţia. 
1. Eşti împreună cu un băiat cu care defapt nici nu eşti împreună, fiindcă tu după două zile ai ajuns să îi spui că îl iubeşti (aşa ceva e imposibil). El nici nu te bagă în seamă când intrii într-un club în care e şi el. Mă ia în braţe fără ca să il doară măcar în cur de tine. Cu toate astea tu eşti PROASTĂ, n-ai orgoliu şi înţelegi greşit totul.
2. Ziua următoare intrii pe mine să mă ameninţi să îţi las aşa zis'ul "iubit" în pace că de nu iese al treilea război mondial. Cu toate astea după ce îi spun lui că m-ai ameninţat îmi mai ia apărarea şi tu tot rămâi cu el. Chiar atât de disperată poţi să fii, jegoas-o? 
3. Nu sunt o ultimă târfă şi dacă măcar aveam habar că între voi doi e ceva nici măcar nu mă atingeam de el, nu să dansez cu el sau să povestesc cu el. N-am făcut nimic din ceea ce crezi TU. Eşti o jegoasă! Învaţă să ţii un băiat lângă tine după aia poţi să vii să mă pupi în cur că îs aşa şi aşa. Sunt cum vreau eu. Ce te freacă pe tine că am dansat cu el? Eşti cu el, dar el defapt nu e cu tine. Din câte am înţeles eu. 
4. Măcar nu te mai fă de câcat cu statusuri asemănătoare pe facebook * Într-o relaţie sunt două persoane, dar unele CURVE nu ştiu să numere*. În primul rând despre tine poate spune lumea că eşti o curvă şi jumătate, despre mine NU o spune nimeni în afară de tine şi restul invidioaselor. Handicapat-o! Tu n-ai orgoliu?
5. Nici dacă mă sărutam cu el sau ceva de genul ăsta nu era treaba ta, fiindcă tu practic eşti un NIMENI p'lângă casă. Sper să mai fie încă vreo două-trei faze asemănătoare cu alte fete să înţelegi defapt ce proastă poţi să fii.

Cu drag, mă sugi!

asdfjkliy

Ştiu că în ultima vreme aţi avut cam tot dreptul să mă puneţi absentă şi îmi pare rău, dar profesorii chiar au luat-o razna. Posibil să o fi luat-o şi eu razna semestrul ăsta, fiindcă mi-am f*tut toată media. Nici nu ştiu dacă îmi iese media peste 9. Acum mă străduiesc mult să îmi scot media, dar mă rog nu cred că voi reuşi. Sunt vreo patru materii la care mai am nevoie de un nouă; ba de un zece sau chiar doi de zece pentru a îmi scoate media. Nu e stress oricum. Dacă nu reuşesc acum, atunci voi reuşi altădată. Nu e aşa gravă situaţia. Cred că m-am stresat destul in timpul semestrului la teze; lucrări. 

Momentan sunt fericită şi totul pare să fie OK. Săptămânile trec foarte repede şi am un program destul de complicat. În cursul săptămânii învăţ; merg la consultaţii (Halal Domnu' săptămâna asta am fost ultima-dată), scriu şi aşa mai departe. Nu prea am timp să ies în cursul săptămânii sau să mai stau p'afară, dar mă revanşez în weekend. Vineri seara de obicei sunt p'afară, sămbătă seara prin cluburi, duminică p'afară. Acum două săptămâni m-am distrat de minune cu D. Poate m-a mai ajutat şi prezenţa lui A. să mă simt bine, dar ce e drept, a fost superb! 

Ce planuri am pentru vacanţă? Nici eu nu ştiu. Adică adevărul e că nu vreau să îmi fac planuri. Nu cred că îmi voi petrece mai mult de 3 zile în Budapesta. Îmi pare foarte rău, dar timpul nu îmi permite totul. Luna viitoare în data de 13 plec spre Grecia şi îmi voi petrece zece zile acolo, la mare. Hmm, sună bine. Weekendul viitor vom merge cu clasa mea şi cu clasa a VII.-a.B. în excursie în ClujyWood (Cluj), Alba-Iulia. Cred că ne vom distra bine timp de două zile. Îmi doresc o vară plină de petreceri, distracţie. 

Mi-am schimbat look'ul. M-am tuns destul de scurt, dar mie îmi place mult cum îmi stă. În rest mă doare fix în cur de părerea altora. Dacă vi se pare că arat ca şi un băiat, atunci mergeţi şi uitaţi-vă voi în oglindă prima-dată, apoi vă permit şi vouă să vă faceţi o părere despre părul meu.

Aşa arată noul meu look:

 

Teenage life, the worst period [29]

Ne luăm rămas bun de la părinţii mei, iar între timp ajunge şi surioara mea, Liana. O strâng în braţe şi o pup de câteva ori. Îmi iau rămas bun şi de la ea şi urc în maşină.

- Unde mergem? - întreb eu curioasă

- Acasă. Trebuie să ne facem bagajele. Mâine plecăm. - spune el hotărât

- Ce? - ţip eu, iar el speriat frânează

- Ce te-a apucat? Vrei să murim? - ţipă el şocat

- Nu. Scuză-mă. Nu ştiam că plecăm deja. Am crezut că mai aşteptăm câteva zile.

- Nu, nu mai aşteptăm. Am făcut rezervări la bilete. Mâine dimineaţa la 9:30 avem avion spre Madrid. Peste două zile voi începe să lucrez.

- Eu ce voi face până tu vei lucra? Totuşi.. - mă punea pe gânduri chestia asta

- O să stăm într-o vilă pe malul mării. Poţi să stai pe plajă, să dormi, să te relaxezi, să ieşi la cumpărături zilnic dacă asta îţi doreşti.

- Ăhă.. singură?

- O să vedem. Acum urcă sus şi începe să îţi faci bagajele, micuţo. Mă duc să iau nişte acte din apartamentul meu vechi. Ne vedem cam într-o oră. - spune el ajungând în faţa blocului

- Ok. - îl sărut lung şi urc cu liftul

Ajung în apartament şi îmi urc şi valiza pe care am luat-o de acasă. Îmi scot două valize din garderobă şi încep să îmi aşez hainele; cărţi; reviste; pantofi şi toate lucrurile mele din apartament. În două ore jumate am terminat. Mă îngrijora faptul că n-a ajuns încă.

Îl sun.

- Hey.. - spun eu pe o voce îngrijorată - Unde eşti?

- Am ieşit la o cafea. M-am întâlnit cu Jessica şi Alex. Vin imediat. Bine?

- Âhă.

Închid. Dacă el îşi permite să plece unde vrea atunci eu de ce să nu îmi permit?
Îmi las valizele în dormitor şi ies afară. Cobor scările două câte două şi îl sun pe Yanis.

- Nu pot să cred! Aylin! Ce surpriză! - îmi răspunde el suprins

- Hmm.. - râd ironic - Ce faci?

- Bine, la Q Coffe. Tu?

- Abia am ieşit afară.

- Vin-o aici!

- Sunt cam la 15 minute de Q Coffe, dar o să iau un taxi. Cu cine eşti?

- Mai mulţi: Darius, Jessica, Alex, unu' Matyas, Delia, Geanina şi Thomas.

- Ăăââ.. ok. Ieşi până afară când îţi dau beep. Nu vreau să intru.

- Ok bebe. - spune el închizându-mi telefonul

Iau un taxi şi în în 5 minute ajung în faţă la Q Coffe. Era ora 14:03. Îi dau beep lui Yanis şi în câteva secunde îl văd.

- Bună! - spun eu şi îl pup pe obraz

- Hey!

- Să megem undeva unde nu ne deranjează nimeni.

- Bine.

Ne îndepărtâm spre nişte blocuri şi spre un ABC. Intru şi iau un pachet de KENT8, două beri.

Începem să povestim despre ce a fost cu părere de rău, cu câteva lacrimi, cu câteva fumuri trase în piept, cu câteva guri de bere. Povesteam, râdeam, la un moment dat plângeam. Pot să spun că m-am simţit bine cu el chiar dacă şi-a bătut joc de mine şi aşa mai departe. Am ţinut la el şi într-un fel mai ciudat ţin şi acum. Telefonul suna într-una. Era Matyas. Primeam tot feluri de mesaje de genul ăsta:
" Unde eşti? Răspunde la telefon! " ; " Eşti bine? Îmi fac griji pentru tine. " ; " Îmi pare rău că nu ţi-am spus că voi sta mai mult şi tu îţi făceai griiji. Acum ştiu sentimentul. "; " Spune-mi măcar că eşti bine, te rog! " ; " Vin să te iau? "

Nici nu băgam în seamă telefonul. Aveam opt apeluri pierdute de la el şi cinci mesaje. Când m-am uitat la oră era 20:54.

- Uite.. ar fi bine să te duc acasă. Haide! - mă ia Yanis de braţ şi pornim spre mine

- Ăă.. cheamă un taxi mai bine. Nu mai locuiesc cu ai mei.

- Ok. Hai! Griji de tine şi sper să ne mai întâlnim, frumoas-o.

Am ajuns acasă şi...

Teenage life, the worst period [28]

"Îmi dă"  să mănânc, apoi îmi beau ceaiul şi îmi iau medicamentele. Erau calmante, cred. Ştiu că am adormit după câteva minute. În toiul nopţii am auzit un zgomot oribil aşa că mi-am deschis ochii şi am văzut că Matyas doarme dus. Era ora 2:41. Cred că bătea cineva la uşă. Mi-am luat un hanorac pe mine şi m-am cărat până la uşa de la intrare. Deschid uşa şi rămân surprinsă:

- Tu?! - întreb eu

- Ce cauţi aici?! - răspunde EA deasemenea cu o întrebare

- Cred că tu eşti ceea care va trebui să îmi dai o explicaţie.. - îi răspund eu mofturoasă - Te ascult!

- Cred că ai greşit. Matyas.. - şi în acel moment era să cadă. Era moartă de beată

- Ce vrei? Din toţi ăia cu care te-ai culcat nu ţi-ai găsit unul la care să mergi? Îl vrei pe Matyas, scumpo? - îi dau o palmă

- Cum îţi permiţi, zdreanţ-o? - adaugă ea

Închid uşa să nu audă Matyas zgomotul şi o iau de cap. O trag până la lift şi îi spun:

- Scumpa mea, Hanna! Pleci d'aici în acest moment sau chem poliţia, pentru că o curvă mă deranjează în timp ce eu îmi doresc să dorm alături de iubitul meu.. - râd ironic

- Nu! ...- nu o las să termine propziţia, deschid uşa de la lift şi o împing. Apăs butonul şi îi fac cu mâna.

Mulţumită, mă întroc înapoi în dormitor şi îl aud mormăind pe Matyas:

- Ce ai? Unde ai fost?

- Tşşşt.. dormi liniştit. Am fost să beau un pahar cu apă. Somn uşor.

Mă gândeam la ceea ce am făcut. Cred că Hanna a meritat ceea ce i-am dat. Mi-a făcut mult prea rău, iar acum urmează răzbunarea.

Dimineaţa ora 8:08.

- Hhhh.. Matyass! Lasă-mă să dorm! Încă cinci minute! - mă rog eu de Matyas

- Micuţo.. e urgent. Te rog! Trezeşte-te!

M-am speriat aşa că mi-am ridicat capul:

- Ce s-a mai întâmplat acum?

- Iubit-o.. trebuie să părăsesc ţara. M-au sunat de la una dintre cele mai luxoase restaurante din Spania şi vor să mă angajeze ca bucătar şef timp de vară. - zâmbeşte el entuziazmat

- Ăhă.. înţeleg. Asta sună ca un: " Fă-ţi bagejele şi du-te acasă!". Nu contează..oricum. Felicitări! Ştiu că asta ţi-ai dorit mereu.. - îmi curge o lacrimă pe obraz

Nu puteam să cred că mă lasă din nou singură. Eram şocată şi era ca o traumă puternică pentru mine acel moment. Nu mai puteam să rezist.

- Hey! Cine a zis că tu vei rămâne aici? Uite.. eu îmi doresc mult să te iau cu mine, dar am nevoe de acordul tău şi a părinţilor tăi.

Rămân şocată.

- Adică vrei să afle părinţii tăi de mine?

- Exact. Îmbracă-te. Mergem la părinţii tăi să vorbim cu ei.

Mă sărută lung şi iese din cameră.

Mă îmbrac cu nişte cizme de vară, pantaloni scurţi şi un maieu. Îmi iau gecuţa, îmi întind puţin părul, puţin fard, puţin rimel şi gata. Am coborât şi am urcat în maşina. Era trafic. În 40 de minute am ajuns la mine.

Am intrat şi i-am zărit pe ai mei. Stăteau în living şi îşi beau cafeaua.

- Scumpa mea! Dragule! Ce faceţi? - ne pupă pe amândoi

- Bine mămica mea. Am venit să vă vedem şi să vorbim cu voi. - răspund eu şi între timp îl sărut pe tata pe frunte

- Luaţi loc! Vă servesc cu ceva? - întreabă mama

- Nu, mulţumim. Surioara mea dragă unde e?

- Noapta asta a dormit la Sara. Îi e dor de tine. - spune tati

- Şi mie de ea! - zâmbesc eu

- Am venit să vorbim cu dumneavoastră - îi priveşte pe amâdoi - Am primit şansa de a lucra la una dintre cele mai renumite, luxoase restaurante din Spania. E o onoare să lucrezi pentru nişte oameni ca ei. Ar trebuii să lucrez pe timp de vară acolo. Mai exact trei luni.. Mă gândeam că nu vreau să o las singură pe Aylin. Ştiţi, nu i-ar face bine după ce a trecut prin chestiile alea oribile. Aş vrea să vă cer permisiunea de a lua-o cu mine. Când va începe clasa a 12'a o voi aduce înapoi.

- Noi.. ăă - spune mama lăcrimând

- Mama.. nu vreau să te fac să suferi! - vorbesc eu printre lacrimi

- Plâng de emoţii, scuzaţi-mă! - spune mama

- Eu cred că ţi-ar face bine să stai departe puţin de România. Dacă pe tine te-ar face fericită să îţi petreci vara în altă ţară, eu îţi dau permisiunea mea. Nu e uşor, fiindcă eşti fiica mea şi îmi fac griji pentru ceea ce se întâmplă cu tine, dar ştiu că lângă Matyas nu ai ce să păţeşti - spune tata emoţionat

- Şi eu sunt de acord cu această decizie! - spune mama

Niciodată nu aş fi crezut ca părinţii mei exigenţi să îmi dea permisiunea lor atât de repede! 

Teenage life, the worst period [27]

Râde ironic şi mă sărută lung.

- În plus.. ce treburi ai avut tu în oraş? Hmm? ZI-MI! Sper că nu te-ai întâlnit din nou nu Hanna, pentru că dacă aflu.. în acel moment îmi fac bagajele şi plec!! - încep eu cu o criză de gelozie

Îmi pune mâna la gură:

- Vorbeşti mult şi aiurea! - îmi trage el cu ochiul

Nu suportam să fie aşa cu mine. Atât de rece şi încrezut. Ce dacă i-am zis? I-am zis doar ce m-a durut.
Adaug un:

- MARŞ! - şi încep să merg rapid în baie

Nu merg trei metri şi mă prinde agresiv de mână.

- Mă doare..lasă-mă! - îi spun eu îngţindu-mi lacrimile

- Pisoiaş.. cred că îţi permiţi prea multe..

- Ce mă? Tot eu îs de vină? Hă? După ce te găsesc în apartamentul tău cu curva aia penală m-ai îmi zici tu mie că îmi permit prea multe? A fost de mult, ce-i drept, dar m-a durut ca dracu'! Dă-mi drumu' şi nu îmi mai spune "pisoiaş", fiindcă nu cred că am faţă de MÂŢĂ. Dacă nu îţi convine că sunt aici, atunci trimite-mă dracu' acasă!

Încearcă să mă sărute.

- Nu dragă. La mine nu îţi merge cu dinastea. Jegosule!

În acest moment mă îndrept spre uşa de la ieşire. Îmi iau geaca, tenişii şi ies. M-am cărat până în parcul de lângă bloc şi m-am aşezat pe o bancă. Îmi aprind o ţigară: KENT 8. Îmi curg rapid lacrimile din ochi şi repet într-una: " De ce mereu eu Doamne? Cu ce ţi-am greşit?"

După câteva minute simt cum cineva îmi atinge obrazul. Mă întrorc şi îl văd pe Matyas. Rămân şocată.

- Cum m-ai găsit? - îl prind de mână

- Aylin.. îmi pare rău! Ai dreptate. Sunt un jegos şi nu te merit. Am uitat că pe tine nu te pot cuceri cu bani, cu vile, cu vacanţe în toate părţile a lumii: aşa cum o făceam cu Hanna. Mi-a luat mult timp să îmi dau seama, ştiu. De-asta atunci când veneai la mine îţi dădeam nişte bani să mergi să îţi cumperi ce vrei, iar tu mereu mi-i aruncai în faţă spunând că n-ai nevoie; ci ai nevoie de iubirea mea. Nu pot să spun că am încercat tot posibilul să te recâştig, dar parcă îmi doream să o fac. Să mă pun la încercare. Nu vroiam să te rănesc. Ştiu, ştiu. Ştiu, că n-am nici o scuză, dar aşa sunt eu. Adică nu mai sunt. Încerc să mă schimb pentru tine. Hai, lasă-mă să îţi arat cum sunt eu! Noul eu!

- Să mergem acasă.. - nu eram genul care după o împacare e o linguşitoare şi nu zice altceva decât " Wai cât te ador IUBIREA MEA! ". Uit greu...

- Mă ia de mână şi mergem acasă. Urcăm cu liftul de data asta.

- Vrei să mănânci? - mă întreabă el zâmbin

- Nu, mersi.. - mă îndrept spre baie şi îmi fac un duş

Ies de la duş şi merg direct spre pat. Stăteam în pat, ghemuită, cu uşa închisă şi plângeam. După o oră aud nişte bătăi la uşă:

- Pot să intru? - întreabă Maty'

- Ăăă.. e camera ta, intră.

Intră cu o tavă şi o ceaşcă de ceai. Le aşează pe noptieră şi adaugă un:

- Ţi-am adus nişte sandwişuri, o ceaşcă de ceai şi nişte medicamente. Ştiu că nu te simţi prea bine. Dacă doreşti, noaptea asta dorm în camera de oaspeţi.

- Bine, o să mănânc. Din pură dorinţă de a nu mai vizita spitalul ăla dezgustăror. Nu, nu vreau. Vreau să dormi cu mine.

-Ă, eşti sigură? - mijeşte el ochii

- Mai sigură ca oricând!

Mă sărută pe frunte, ia un sandwiş şi începe să îmi dea de mâncare ca copiilor mici. Mă amuza şi îmi plăcea chestia asta!