JUDECĂ-MĂ!

Vin-o dracului la mine acasă, poartă-mi papucii de casă, mănâncă din farfuria mea, spală-te cu periuţa mea de dinţi, îmbrăca-te cu hainele mele, apoi poţi să mă judeci. În general nu mă deranjează dacă sunt judecată. Oamenii de obicei judecă fără să se gândească la modul tău de viaţă, la sentimentele tale poate distruse sau la starea ta. Eu vă dau voie să mă judecaţi. Cei care judecă nici nu pot fi numiţi OAMENI! Mi-ar place ca vreo două-trei persoane care atunci când au trecut pe  lângă mine au zis: ".. uită-te la aia cum arată! Rochiţa ei e foarte scurtă şi umblă cu unul de douăzeci de ani! Sigur e curvă! ", să intre pentru zece minute ( nu mai mult de atât ) în corpul şi să simtă ceea ce simt eu:
1. Rochiţa am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut mie foarte mult.
2. Acel băiat m-a făcut să sufăr foarte mult şi nu sunt curvă, ci sunt proastă că mai sunt cu el după câte mi-a făcut.
Asta a fost doar un exemplu banal, dar sunt sigură că s-a întâmplat de mai multe ori să fiu judecată din aceste două motive.
Judecaţi-mă! N-aveţi de cât. Habar nu aveţi ce simt sau ce mod de viaţă am. Nu uitaţi că pot să par slabă/puternică dar sunt doar aparenţe, iar uneori aparenţele înşală. Trăiesc în aşa hal în lumea mea încât am învăţat să nu-mi pese de tot fel de bârfe sau de oameni care mă judecă zilnic pentru aceeaşi chestii. Unii nu pot să îmi vadă altceva decât dimensiunea tocurilor sau lungimea fustei, dar aceu oameni nu văd mai încolo de aspectul fizic. O privire nu e de ajuns să ştii cine sunt!