De o vreme bună scriu doar postări în care mă plâng, dar..
Sună telefonul.:
- Ce e cu vocea asta?
- Nimic..
- Minţi! Te-am enervat eu?
- Da...şi tata..
- Ce s-a întâmplat?
- Nu mă iubeşte..
- Nu mai fi tristă!
Ochii îmi sunt inundaţi de lacrimi. Am avut o ceartă foarte urâtă cu tata prin mai. Niciodată nu m-a lovit, dar atunci era să o facă. S-a băgat mama. Îmi reproşa multe lucruri. Am rămas cu o traumă.
Îmi e scârbă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu