Căldura de afară sau frigul din inima mea?!

Încă simt cum firgul îmi intră sub oase. Încă îţi mai aud comentariile de genul:

" Cum umblii?! Îndoaieţi picioarele! "

" Cum arată tricoul ăsta pe tine? Îţi e mare! Aranjează-l! "

Îmi amintesc momentul când mi-a sunat telefonul. Un amic, T.

- Da?

- Ce faci? Deranjez?

- Ăăââ.. te sun eu mai încolo.

- Te sun eu mâine. Pa-pa.

- Pa!

Jur că nu îi răspundeam la telefon dacă nu m-ai fi făcut să sufăr din nou. M-a durut. Mă doare.

Lacrimile îmi curgeau încet pe obraz, iar tu mă priveai pe furiş. Adaugi un comentariu apoi:

" Poţi să plângi! Apoi du-te la T. să te calmeze! "

Urma o oră de tăcere. După ce m-am săturat să stau pe bancă, m-am ridicat şi i-am spus că vin acasă. A zis că el merge la terasă. Tot drumul nu am vorbit. Ajungem în faţa clubului lângă care stau şi mă săruţi scurt. Comentariul care mi-a tăiat filmul: " Să nu uiţi să îl suni pe T.! "

Acum ce aud?!?! Râsetul tău şi a amicilor tăi. Un râs puternic care îmi sfâşie inima.