"Îmi dă" să mănânc, apoi îmi beau ceaiul şi îmi iau medicamentele. Erau calmante, cred. Ştiu că am adormit după câteva minute. În toiul nopţii am auzit un zgomot oribil aşa că mi-am deschis ochii şi am văzut că Matyas doarme dus. Era ora 2:41. Cred că bătea cineva la uşă. Mi-am luat un hanorac pe mine şi m-am cărat până la uşa de la intrare. Deschid uşa şi rămân surprinsă:
- Tu?! - întreb eu
- Ce cauţi aici?! - răspunde EA deasemenea cu o întrebare
- Cred că tu eşti ceea care va trebui să îmi dai o explicaţie.. - îi răspund eu mofturoasă - Te ascult!
- Cred că ai greşit. Matyas.. - şi în acel moment era să cadă. Era moartă de beată
- Ce vrei? Din toţi ăia cu care te-ai culcat nu ţi-ai găsit unul la care să mergi? Îl vrei pe Matyas, scumpo? - îi dau o palmă
- Cum îţi permiţi, zdreanţ-o? - adaugă ea
Închid uşa să nu audă Matyas zgomotul şi o iau de cap. O trag până la lift şi îi spun:
- Scumpa mea, Hanna! Pleci d'aici în acest moment sau chem poliţia, pentru că o curvă mă deranjează în timp ce eu îmi doresc să dorm alături de iubitul meu.. - râd ironic
- Nu! ...- nu o las să termine propziţia, deschid uşa de la lift şi o împing. Apăs butonul şi îi fac cu mâna.
Mulţumită, mă întroc înapoi în dormitor şi îl aud mormăind pe Matyas:
- Ce ai? Unde ai fost?
- Tşşşt.. dormi liniştit. Am fost să beau un pahar cu apă. Somn uşor.
Mă gândeam la ceea ce am făcut. Cred că Hanna a meritat ceea ce i-am dat. Mi-a făcut mult prea rău, iar acum urmează răzbunarea.
Dimineaţa ora 8:08.
- Hhhh.. Matyass! Lasă-mă să dorm! Încă cinci minute! - mă rog eu de Matyas
- Micuţo.. e urgent. Te rog! Trezeşte-te!
M-am speriat aşa că mi-am ridicat capul:
- Ce s-a mai întâmplat acum?
- Iubit-o.. trebuie să părăsesc ţara. M-au sunat de la una dintre cele mai luxoase restaurante din Spania şi vor să mă angajeze ca bucătar şef timp de vară. - zâmbeşte el entuziazmat
- Ăhă.. înţeleg. Asta sună ca un: " Fă-ţi bagejele şi du-te acasă!". Nu contează..oricum. Felicitări! Ştiu că asta ţi-ai dorit mereu.. - îmi curge o lacrimă pe obraz
Nu puteam să cred că mă lasă din nou singură. Eram şocată şi era ca o traumă puternică pentru mine acel moment. Nu mai puteam să rezist.
- Hey! Cine a zis că tu vei rămâne aici? Uite.. eu îmi doresc mult să te iau cu mine, dar am nevoe de acordul tău şi a părinţilor tăi.
Rămân şocată.
- Adică vrei să afle părinţii tăi de mine?
- Exact. Îmbracă-te. Mergem la părinţii tăi să vorbim cu ei.
Mă sărută lung şi iese din cameră.
Mă îmbrac cu nişte cizme de vară, pantaloni scurţi şi un maieu. Îmi iau gecuţa, îmi întind puţin părul, puţin fard, puţin rimel şi gata. Am coborât şi am urcat în maşina. Era trafic. În 40 de minute am ajuns la mine.
Am intrat şi i-am zărit pe ai mei. Stăteau în living şi îşi beau cafeaua.
- Scumpa mea! Dragule! Ce faceţi? - ne pupă pe amândoi
- Bine mămica mea. Am venit să vă vedem şi să vorbim cu voi. - răspund eu şi între timp îl sărut pe tata pe frunte
- Luaţi loc! Vă servesc cu ceva? - întreabă mama
- Nu, mulţumim. Surioara mea dragă unde e?
- Noapta asta a dormit la Sara. Îi e dor de tine. - spune tati
- Şi mie de ea! - zâmbesc eu
- Am venit să vorbim cu dumneavoastră - îi priveşte pe amâdoi - Am primit şansa de a lucra la una dintre cele mai renumite, luxoase restaurante din Spania. E o onoare să lucrezi pentru nişte oameni ca ei. Ar trebuii să lucrez pe timp de vară acolo. Mai exact trei luni.. Mă gândeam că nu vreau să o las singură pe Aylin. Ştiţi, nu i-ar face bine după ce a trecut prin chestiile alea oribile. Aş vrea să vă cer permisiunea de a lua-o cu mine. Când va începe clasa a 12'a o voi aduce înapoi.
- Noi.. ăă - spune mama lăcrimând
- Mama.. nu vreau să te fac să suferi! - vorbesc eu printre lacrimi
- Plâng de emoţii, scuzaţi-mă! - spune mama
- Eu cred că ţi-ar face bine să stai departe puţin de România. Dacă pe tine te-ar face fericită să îţi petreci vara în altă ţară, eu îţi dau permisiunea mea. Nu e uşor, fiindcă eşti fiica mea şi îmi fac griji pentru ceea ce se întâmplă cu tine, dar ştiu că lângă Matyas nu ai ce să păţeşti - spune tata emoţionat
- Şi eu sunt de acord cu această decizie! - spune mama
Niciodată nu aş fi crezut ca părinţii mei exigenţi să îmi dea permisiunea lor atât de repede!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu