Definiția normalității

Am revenit aici, după o vacanță rece, lungă pentru blog, cam scurtă pentru mine. Cred că a fost o perioadă plină de roade, implicare în demersul profesional, activitate în viața socială. Între timp cred din nou cu tărie, că s-au întâmplat multe, în special în mine. Am pornit pe un drum al dezvoltării personale, în toate sensurile posibile, în special pentru a face tot ce ține de mine, ca să închei o anumită perioadă a vieții mele. Mi-am dat seama de enorm de multe lucruri, în lunile acestea, în care nu mi-am găsit tot timpul liniștea mai ales pentru că nu am reușit să mă accept pe mine cu toate defectele și capriciile mele. Cel mai important lucru pe care l-am învățat este ca uneori, e nevoie să ne mai frângem și inimile. Toate acele momente în care simțim că nu putem să ne descotorisim de energiile și sentimentele negative, sunt constructive pentru noi. Tu trebuie să înveţi cum să-ţi alegi gândurile, la fel cum îţi alegi hainele cu care te îmbraci în fiecare zi... Dacă vrei aşa de tare să-ţi controlezi viaţa, lucrează asupra minţii tale. Eu asta am făcut în toată perioada. am primit toată dragostea și siguranța de care am avut nevoie, dar pentru asta am fost nevoită să mă accept, să înțeleg că suntem oameni cu toții, că avem lipsuri și greșim, dar principalul e să învățăm să trăim cu toate aceste slăbiciuni și vicii. Trebuie să ajungi la un moment dat să te împaci cu tot ce ţi-a fost dat, dar mai ales întoarce-te mereu în centrul inimii tale, acolo sigur vei găsi, de fiecare dată, pacea. În primul rând, a trebuit să mă iert pentru că am rănit oameni ca să ajung la fericirea mea, dar la rândul lor și acești oameni vor fi nevoiți să renunțe la fericirea altora pentru propria lor fericire. În momentul de față, poate nu sunt capabili să înțeleagă acest lucru, dar mai târziu îmi vor înțelege deciziile și nu cer decât să mă ierte atunci. Să mă ierte că pentru dragostea cea mai profundă și sinceră, am renunțat și am ales cu inima și nu rațional.  Totuși, e mai bine să-ţi urmezi propriul destin imperfect decât să trăieşti o imitaţie perfectă a vieţii altcuiva. Destinul meu perfect e fericirea mea perfectă. Dragostea care mă face perfectă, fericită și de la care învăț zilnic să mă iubesc și să mă accept, dar mai ales să îngădui că greșesc.