Sorry, Blame It On Me..?

Nu sunt perfectă. Nimeni nu e perfect. Am greşit şi eu aşa cum ai greşit şi TU. Am greşit amândoi. Tu eşti vinovat că mi-am pierdut încrederea în tine, iar eu sunt vinovată că am luptat să o recâştig, dar am pierdut. O relaţie se bazează mai ales pe încredere. Tu ai încredere în mine, dar eu nu am în tine. Îmi doresc să pot avea, dar mereu întervine ceva, aflu ceva şi asta îmi oferă o nesiguranţă maximă. 
Mă simt rău. Tremur. Nu ştiu dacă e de la emoţii sau de la durere. Cred că e ceva combinat. Simt un gol imens în mine şi orice mi-aş promite nu se umplă. Rămâne gol. Sunt goală. Sunt doare regretele în mine; durerea însoţită de frică. Când am încercat să fiu mai optimistă tu ai reuşit să mă pui iarăşi la pământ. Din nou. De data asta nu ştiu dacă va merge împăcarea. E o soluţie? Nu! Doar ne chinuim unul pe celălalt, forţăm totul. Poate ar fi vremea să înţelegem că iubirea nu e deajunsă pentru o relaţie. Te iubesc, mă iubeşti, dar cum? Rănindu-mă? Nu, mersi. Aveam nevoie să mă protejezi, să mă aprecieze cineva. Ştii.. cineva ca tine. Măcar cu el câteva minute m-am simţit protejată, admirată şi mai ales apreciată. Poate e doar un amic rar văzut, dar a ştiut să folosească cuvintele de care aveam eu nevoie. A ştiut, ştie şi va ştii mereu. Mă doare. Cel mai tare mă doare că nu ştiu ce alegere să iau..

Totul se destramă..

Un om nu mai poate suporta aşa ceva nici pshiic, nici fizic. Am abosit atât pshiic, cât şi fizic. Ar trebuii să mai rezisti când dafapt totul se destramă? Totul se prăbuşte. Prieteni, părinţi, relaţie. Măcar un singur sprijin de ai avea uneori ca să nu te sufoci singură. Nu mai am nevoie de prietenii ăia care pot să mă îmlocuiască cu orice curvă. Nu mai am nevoie de acel tată care se poate comporta cu mine aşa cum s-a comportat. Nu mai vreau acel iubit care nu are timp de mine. Efectiv nu mai vreau pe nimeni. Îmi e scârbă. Îmi e scârbă de toţi oamenii din jurul meu. Toţi se compoartă ca nişte animale bolnave. Nu.. eu nu mai vreau să trăiesc aşa. Am nevoie de iubire. Nu de trădări, pălmi sau ţipete. Dacă nu puteţi să fiţi pentru mine un sprijin atunci nu mă mai chinuiţi măcar. Lăsaţi-mă dracului în pace să trăiesc aşa cum pot. Să mă descurc singură. Îmi doream/doresc să trăiesc fericită, liniştită. Să nu fiu respinsă, scârbită de toţi şi de toate. Nu vroiam să mă faceţi să mă simt aşa. Nu vroiam să mă faceţi să sufăr din nou. Mă întreb eu dacă mai contează ceea ce vreau eu?! Mă întreb dacă mai au vreun rost toate astea?! Mă întreb dacă are vreun rost să lupţi şi să pari puternică?! Am ajuns la un răspuns final: nu..

Un an..

Un an?! Cine ar fi crezut că va trece atâta timp, iar pe noi ne va găsi tot împreună data de 21 mai? De câte ori era cât pe cât să ne pierdem? Poate nu pentru totdeauna, dar mai aveam puţin şi ne separam drumurile. Poate uneori chiar ne-am dorit asta sau ne dorim, dar mă întreb eu: am rezista? La fiecare problemă apelăm unul la celalălt de parcă am fi soră şi frate nu iubită şi iubit. Mă doare să spun asta, dar reprezinţi un mic univers pentru mine. Mă doare să spun asta, fiindcă dacă pleci se va destrăma acel mic univers. Amândoi am zis asta: " Mdaa.. cât o să rămân eu cu ăla/aia. E o pitică/e o diferenţă mare de vârstă între noi. ". Relaţia asta nu a avut nici un fel de viitor, dar spre suprinderea noastră şi a oamenilor din jurul nostru am ajuns până aici. Suntem aici. Gata să mai sărbătorim încă nu ştiu câte aniversări. Nu voiam să mă ataşez de tine şi ia uite: am ajuns să te iubesc. Să te iubesc aşa cum n-am mai iubit pe niciun băiat. Mi-ai arătat multe lucruri pe care alţi băieţi de vârsta mea nu au putut să îmi arate. Mi-ai arătat ce înseamnă să îţi pese de cineva; să plângi alături de cineva; să îţi şteargă lacrimile cineva; afecţiunea; încrederea (la început am avut încredere în tine, dar până la urmă mi-am pierdut-o); să te comporţi copilăros şi să nu te judece băiatul iubit; să îţi atingă cineva buzele şi să simţi că îţi iese inima din piept şi încă multe alte chestii pe care orice fată şi-ar dori-o.  M-ai făcut fericită şi m-ai făcut să zâmbesc atunci când eu am renunţat deja de mult. Mereu ai fost acolo când restul nu a avut timp de mine. Ai ajuns să mă cunoşti cum mă cunoaşte propria mamă. Şi toate astea într-un singur an.
Partea a doua.. partea a doua a fost când mi-ai frânt inima un pic câte un pic, iar eu te-am lăsat să rămâi cu mine sprerând că nu o vei mai face. Nu o vei mai face?! Astea-s prostii de'ale mele. Eşti băiat, deşi asta nu te justifică. De fiecare dată când m-ai rănit am fost dezamăgită, dar acum mi-am pierdut iluziile de tot. Le-am aşezat acolo în viitor. Niciodată nu aş fi crezut că suferind poţi iubi atât de mult. 

Teenage life, the worst period [26]

Când m-am trezit m-am uitat la ceas şi am văzut că e abia ora nouă. M-am uitat în jur, dar nu era nimeni. Îmi suna telefonul. Era Matyas.

- Unde eşti? - întreb eu îngrijorată cu larcimi în ochi. Eram din ce în ce mai sensibilă.

- Am venit până în oraş pentru că aveam nişte treburi de rezolvat, dar vin în câteva ore. Eşti bine? Cum ai dormit? - încearcă să mă liniştească

- Sunt bine.

- Ţi-am lăsat mâncare pe masă. Ţi-am lăsat câteva filme să nu te plictiseşti. Ai grijă de tine.

- Mulţumesc. Grăbeşte-te! Nu îmi place să stau singură.

- Te iubesc! Pa!

- Şi eu te iubesc!!

Închid. Mă ridic uşor din pat şi mă îndrept spre baie. Îmi fac un duş, îmi ondolez părul, mă machiez puţin şi îmi iau nişte haine din dulap: un tricou roz, nişte blugi, nişte botine roz şi un hanorac grii. Vroiam să ies puţin afară. Simţeam că mă sufoc. Îmi iau telefonul, cheile şi ies.

Merg în jur de un km şi intru într-un magazin de haine. Îmi era dor de mirosul hainelor noi. Probez câteva rochiţe, platforme, blugi şi le cumpăr. Intru în cafeneaua  vizavi de magazinul meu prefereat de haine. Mă aşez la o masă de lângă geam şi îmi comand o ciocolată caldă. Îmi beau ciocolata caldă şi mă îndrept spre un salon de înfrumuseţire. Mi-am aranjat sprâncenele, unghiile şi tunsoarea. Aveam vârfurile arse. Am luat un taxi şi am mers acasă. Era abia ora 11:28. Urc scările şi intru în apartament. Îmi pun noile haine la loc şi mă arunc în pat. Îmi dau lacrimile. Îmi era atât de frică. Simţeam că mor de frig, deşi era cald.
După câteva zeci de minute ajunge şi Maty'.

- Matyyyyy!!! - ţip eu şi îi sar în braţe

- Micuţa mea! Ai plâns? - mă întreabă destul de serios. Mă cunoştea mult prea bine.

- Nu. Sunt bine. - ştiam că nu mă crede

- Aha. Ai încredere în mine Aylin.

- Bine..

- Sigur eşti bine?

- Da mă sunt bine! - începu' să mă enerveze

- Ăă.. Îmi plac unghiile tale. Mă gândesc că nu le-ai făcut tu în lipsa mea.. - îşi dă ochii peste cap.

- Simţeam că mă sufoc. Am ieşit să îmi iau nişte haine.

- Data viitoare să îmi spui!

-Ăhă. Data viitoare să nu mă laşi singură. Ştii că fac ce îmi taie capul..

Râde ironic şi mă sărută lung.

Hey, eu sunt Sandy!

Probabil nu toţi cititorii mei ştiu cum mă numesc, unde locuiesc, câţi ani am, cum arat. Cred că pe parcursul postărilor v-aţi dat seama că sunt destul de sensibilă şi uneori copilăroasă. Vreau să vă arat câteva poze cu mine. Poate aşa vă va fi puţin mai uşor să vă imaginaţi cum sunt. 

Status [14]

Prietenii sunt ca baloanele; dacă le dai drumul nu se mai întorc niciodată la tine..

Day 28 (30 day challenge)

28. Ceva ce-ți lipsește

Îmi lipsesc multe. Mai ales vremurile în care stăteam pe pod şi mâncam sămânţă, ne proasteam, făceam panaramă de unele persoane, ne băteam şi jucam ascunsa. Îmi mai lipsesc alintările lui, persoana care era el înainte şi nu persoana în care s-a schimbat. Îmi lipseşte copilăria când nu aveam aveam nici o probemă şi trăiam fericită.

Day 27 (30 day challenge)

27. O problemă pe care ai avut-o

Am avut destul de multe probleme gen dinalea de adolescentă, dar am trecut peste fiecare cu capul sus oricât de greu ar fi fost. Probleme am avut şi voi avea mereu. 

FMM

M-am săturat să te bagi în viaţa mea, să te bagi în conversaţiile mele de pe facebook. Mereu trebuie să te bagi indiferent de ar fi o piesă pe profilul meu sau ar fi o poză sub care am început cu o persoană o anumită conversaţie. Îmi sugi pula a 1000'a oară că m-am săturat de tine.
O prietenă din copilărie mi-a pus o melodie pe profil, apoi i-am pus şi eu o melodie pe care am ascultat-o mult când  fusesem prietene foarte bune. Am început să povestim despre ce porecle ne puneam ( Minnie, Woody ) şi am început să vorbim despre ce desene ne plac, iar TU eşti tare mare deştept şi nu e prima oară când te bagi că " OMG 8-| " . Hă? Ce dracu' mai vrei?

:-".Sαnd¥.:-* LσЯenα`!: cate conversatii am avut pana acum pe facebook.. pe profil sau la o poza.. la fiecare te-ai bagat pentru ca nu iti placea ceva.. acum ce nu iti place?
X: la o melodie atat de faina
X: voi vb de desene
:-".Sαnd¥.:-* LσЯenα`!: si ce are?
X: nimic
X: nu stiu ce te turezi acuma
:-".Sαnd¥.:-* LσЯenα`!: nu am nimic.. intrebam doar ..  nu imi place si atat..
:-".Sαnd¥.:-* LσЯenα`!: ca nici eu nu am zis nimic de conversatiile tale. ataat.
:-".Sαnd¥.:-* LσЯenα`!: subiect incheiat.

SICTIR.

De ce?!

Sunt singură. Sunt singură pentru că nu îmi oferi nici un fel de sprijin şi aşa refuz şi sprijinul altora. Îţi e greu, iar eu îţi sunt alături. În schimb tu ce îmi oferi? Minciuni, trădări şi ţipete. Simt că se prăbuşeşte totul în jurul meu când nu poţi să îţi controlezi comportamentul faţă de mine. Când îmi reproşezi lucruri pe care nici nu le-am făcut doar pentru că tu ai avut cele mai grave greşeli şi tu ai greşit de cele mai multe ori, iar asta nu poţi să accepţi. Nu mă pot linişti, nu mai am lacrimi şi nu mai pot să plâng. Nu am încredere în tine şi aşa nu mai merge nimic. Mi-ai făcut atâta rău încât ai uitat unde e limita. Fac totul pentru binele tău. Fac totul ca să te apăr de suferinţă. Fac totul ca să nu simţi ceea ce simt eu acum. Să nu te doară aşa cum mă doare pe mine. Sunt cu tine, sunt alături de tine, dar în realizarea planurilor mele nu mă ajută nimeni. Lupt singură şi obosesc, dar nu renunţ! Nu mai pot să îmi exprim sentimentele din cauza fricii pe care îl port în inima mea. Îmi e dor de fericirea mea. Îmi e dor de fata care renunţa la tot răul pentru a fi fericită. Tu eşti ceva rău în viaţa mea sau ceva bun? Nu vreau să te las să pleci, fiindcă ştiu că nu va mai exista vreo fată care să te iubească aşa cum te iubesc eu. Nu vreau să îţi facă rău cineva, dar sprijinându-te pe tine îmi fac foarte mult rău şi mă afectează mult chestia asta. Mi-ai făcut mult-mult rău. M-ai făcut să îmi pierd încrederea în tine şi mă învinovăţeşti şi pentru asta pentru că "exagerez". Nu, nu exagerez. E doar vina ta că nu am încredere în tine. De fiecare dată când te controlez găsesc ceva ce mă face să sufăr enorm. Mă doare foarte tare. Îmi pierd puterea de tot. De ce nu ăluţi să îmi revin odată? De ce naiba mă chinui? M-am prăbuşit. Nu mă înţelegi deloc, dar te aştepţi ca eu să te înţeleg? Eu te înţeleg, dar tu? Tu eşti un EGOIST şi îţi pasă doar tine! Nu îţi pasă de ce simt eu. Înainte îţi păsa. Îmi vroiai binele, dar acum de ce nu e aşa cum a fost? De ce dracu' s-a stricat totul? De ce? 


 Uneori minciunile dor mai tare decât adevărul..

La Mulţi Ani Bloguleţ! ♥

Ieri, Sandy's Blog a împlinit un anişor.

În acest an mi-a fost de folos acest blog. Mereu a fost acolo ca un prieten care mă asculta şi din spatele ecranului îmi zâmbea, orice greşeală făceam nu ţipa la mine. Sper să aibă înca multe-multe aniversări. Totodată aş vrea să le mulţumesc persoanelor care mi-au citit absolut fiecare postare fără să se plictisească de blog, de înjurături şi de celelalte lucruri enervante.

LA MULTŢI ANIŞORI! ♥

Blood of my life..

Încerc să îmi ţin lacrimile acolo unde sunt, încerc să mă abţin să nu buffnesc în plâns, muşcându-mi uşor buza de jos. Să mă ridic? Nu. Simt mirosul prafului de pe parchet şi văd cum încet-încet se inundă parchetul şi parcă dorindu-mi să doară puţin mai tare, îmi muşc buza atât de tare încât o picătură de sânge se adresează parchetului. Nu mă doare. Parcă moare toată speranţa rămasă în mine. Să lupt? N-am pentru ce. Încă o picătură de sânge gustă parchetul. Îmi ating buza cu limba şi simt gustul sângelui din mine. Chiar şi asta mă doare. Aş vrea să mă pot ridica. Să mă car până în pat, să iau telefonul şi să fac ceea ce trebuia să fac de mult. Poate acum câteva luni, câteva săptămâni sau câteva zile. Poate asta ar opri toată suferinţa din mine sau poate m-ar face să sufăr şi mai tare. Sufăr. Cum să nu sufăr când trăiesc în minciuni, trădări, ţipete? Simt o durere groaznică în piept şi încerc să trag uşor aer. Nu reuşesc. Nici nu mă mai chinui. Mai am puţin şi plâng în hohote, dar nu. Nu vreau. Vreau să ascult în continuare ploaia, tunetul de afară şi suferinţa.
Suferinţa din mine vorbeşte pe limba lui.
Nici eu nu înţeleg ce spune, dar parcă îmi şopteşte că nu mă va mai lăsa în pace niciodată. Pronunţ un 
* Te rog.. 
Nu am putut să continu' propoziţia. Văd o mică baltă de sânge în faţa mea. Simt mirosul proaspăt de sânge şi încet îmi pun palma în balta de sânge. Oare doar din buzele mele a curs atâta sânge sau şi din inimă şi nu observasem eu? Îmi ridic mâna-.. era de sânge. Sunt o criminală. Mi-am omorât fericirea. Îmi mut mâna cu câteva centimentri mai în faţă şi îmi las mâna pe parchet.
Îmi curg lacrimile.
Sângele se amestecă cu lacrimile mele curate. Simt cum încet moare în mine tot. Încerc să îmi ridic capul, dar ceva nu mă lasă. Nu am nici o putere. Mă simt de parcă ar fi trecut un tramvai peste mine. Ţip. 
* Mă doare..
Nu mă aude nimeni. Mă simt inutilă. Minutele trec. Mă deranjează ticăitul ceasului. Mă deranjează mirosul prafului de pe jos.
Îmi inchid ochii şi mă simt de parcă nici nu aş mai exista. A murit totul în jurul meu.

Hă?!

Ar trebui să mă prefac că sunt proastă?
Nu, nu am de gând să îţi fac pe plac!!!

Aseară intrasem pe facebook de pe calculatorul lui şi a apărut direct profilul lui. El era conectat. Stătea lângă mine, deci nu puteam face nimic. Nici nu voiam. Nu sunt genul care spune ceva prin ocolişuri. Prefer totul direct. Înapoi la subiect. Trebuia să ne uităm cică la nişte poze de'ale mele, dar dispăruse bara aia în care poţi căuta prietenii. Bun. Am intrat la mesaje ca să pot intra prin acest intermediu pe profilul meu şi văzusem 100 de mesaje de la fete. La unele a răspuns sec, la unele nici nu a răspuns. Între timp îi spusesem că dacă aş sta cam o jumătate de oră să îi citesc mesajele aş găsi multe chestii interesante, iar el cică nu are nimic de ascuns. Prin septembrie văzusem un număr de telefon în contactele lui şi era trecut numele unei fete. Nu am zis nimic, am trecut peste. Nici măcar nu am pus întrebări câ de unde dracu' are numărul lui aia aşa din senin. Dupaia mă gândeam că are numărul ei de dinainte să fie cu mine şi tot cu impresia asta am rămas până aseară când am văzut numele ei la mesaje şi scria un " Eşti? " din partea lui. Am intrat pe mesaj, iar el nu cred că a observat ce fac eu. Citisem o mulţime de chestii *interesante mai degrabă dureroase. Îi cerea întâlnire, îi spuse că e frumoasă, că e harnică şi să vrea să o vadă. Astea erau nişte mesaje de pe 13 septembrie, parcă. Rămăsesem şocată oarecum. Poate era amicul lui, fiindcă el are obiceiul să discute cu fete cică de pe ID, facebook-ul prietenului mei, dar nu s-a prezentat a fi altcineva. Dar atunci ce are căuta numărul tipei în agenda lui? Nu pot lega firele astea nicicum şi poate nici nu trebuia să citesc ce scria acolo, fiindcă nu îmi dă pace. Nu sunt geloasă, ci mai degrabă dezamăgită. M-am comportat normal după chestia asta. Nu vroiam să observe că s-a întâmplat ceva cu mine aşa dintr-o dată plus că n-aveam chef nici de ceartă, explicaţii alea, alea. Oricum, odată oricum o să aflu ce s-a întămplat.

Day 26 (30 day challenge)

26. Ce fel de persoane te atrag?

Evident, persoanele cu sex opus. Băieţii cu un caracter puternic, dar să fie slabi când e vorba despre iubire. Să fie răi, dar între timp nişte îngeraşi cuminţi. Să nu fie timizi, fiindcă nu îmi place să fac primul pas. Să fie copii, dar nu copilăroşi. Să fie nişte persoane cu care pot discuta despre orice. Să îmi fie alături mereu. Să arate bine cât fizic atât şi sufletesc.

Day 25 (30 day challenge)

25. Povestește despre cineva care te fascinează și de ce

Persoana care mă  fascinează foarte mult este mama. Mă fascinează, fiindcă în orice situaţie poate rămâne puternică, fericită fără a renunţa. Mereu găseşte o soluţie pentru toate problemele indiferent cât de grave ar fi alea. Mă fascinează mult personalitatea ei, comportamentul ei. E un exemplu foarte bun pentru mine. Mereu reuşeşte să găsească ceva bun în tot răul care mi/ni se întămplă. O iubesc mult!

Ieri...

am avut o zi oribilă.

A început oribil, dar s-a sfârşit şi mai oribil. M-am trezit dintr-un coşmar plângănd, apoi toată ziua am avut acel gând oribil. Joi (adică azi), am dat teza la matematică. La teze la mate am mereu emoţii, dar cum am avut de data asta n-am mai avut niciodată. M-am mai stresat şi pentru o altă chestie (post anterior "Ea") şi mi-a fost d'ajuns ca să nu pot să mănânc nimic toată ziua. Poate aveam emoţii pentru că profa de matematică nu mă suportă nici eu p'ea şi la matematică sunt slabă de când mă ştiu eu. Am un 4, 5, 6, 7. La celelalte materii nu prea am note sub 8, dar la mate sunt teroare. Până la urmă toată după masă tremuram, plângeam şi mă durea stomacul foarte tare. Mai aveam încă puţin şi ajungeam la urgenţă, dar de la nişte calmante am reuşit să îmi revin puţin. Totuşi.. toată noaptea nu am dormit. Ăla da treabă.

Ea..

Nu vreau să ai un trecut.
Nu vreau să ştiu că ai fost cu ea.
Nu vreau să mă gândesc că ai iubit-o.


Îmi e greu. Îmi e foarte greu să ştiu că poate te mai gândeşti la ea, că poate ai amintiri mai frumoase cu ea decât cu mine. Îmi e greu să accept că a trecut prin viaţa ta că i-ai spus şi ei " Te iubesc enorm! " cu aceeaşi pasiune şi fericire. M-am săturat să am coşmaruri din cauza asta, visând că te-ai întors la ea şi m-ai înlocuit cu ea. De oricâte ori visez asta mă trezesc cu lacrimi în ochi, apoi plâng în hohote şi nu îmi mai iese din cap ideea asta toată ziua. Mă chinuie oriunde aş merge, orice aş face, ori de câte ori aş încerca să zâmbesc. Mă chinuie şi mă face să îmi fie frică. M-a durut când mi-am povestit despre ea. M-a durut că mi-ai spus că făceai sacrificii pentru ea. Mă doare tot ce ştiu despre relaţia asta chiar dacă aparţine trecutului. Chiar dacă îmi spui că nu îţi mai pasă de ea, că nici nu vă mai salutaţi, ea mereu se va gândi la tine pentru o anumită chestie. Îmi pare enorm de rău că am aflat că ea a existat în viaţa ta, îmi pare rău că te-am lăsat să îmi vorbeşti despre ea. Simt că nu mai pot ţine chestia asta în mine, mă doare şi mă face să îmi pierd încrederea în sine. Nu mă pot abţine să nu plâng şi nu vreau să reînvie cea ce ai simţit pentru ea. Nu înţeleg de ce am impresia că pe ea ai iubit-o mai mult, că ai făcut-o să sufere mai puţin. Eu am suferit foarte mult din cauza ta, dar ea?! Ai înşelat-o, dar nu faţă cu ea, iar pe mine m-ai înşelat faţă cu mine rupându-mi inima în bucăţele, iar eu acum lupt să trec peste, să depăşesc chestia asta chiar dacă au trecut deja două luni jumătate. Pe ea ai vrut să o protejezi mai mult. Să nu îi faci rău. Nu sunt obsedată de chestia asta, dar pur şi simplu nu înţeleg de ce am impresia că te mai gândeşti la ea. Uneori când îţi aminteşti de ea şi îmi spui simt de parcă mi-ar da cineva cu ceva în cap şi abia mă pot abţine să nu plâng. Nu vreau să mă mai gândesc la asta, dar mereu apare vreo poză cu ea sau numele ei undeva. Ştiu că înaintea mea era singura fată la care ai ţinut aşa mult, ai iubit-o atât de mult şi ţi-a făcut atâta plăcere să fii cu ea. Chiar dacă au trecut doi ani, eu nu cred că timpul poate să şteargă toate acele sentimente. Mă doare şi mă face chiar şi acum să plâng. Mereu când stau în patul tău şi te privesc mă gândesc câte s-au întămplat acolo între voi şi atunci parcă se mai rupe o bucăţică din inima mea. Nu mai vreau să aud de ea de relaţia voastră niciodată!! Mă doare atât de tare să îmi amintesc de câte ori mi-ai spus de ea în timp ce eram fericită, apoi deveneam dintr-o dată supărată şi mă durea enorm, iar tu mă întrebai ce am. Nu ştiu de ce cred că e mai inocentă ca mine, când nu e! E evident că nu e şi nu pot şterge imaginea voastră din mintea mea. Aş vrea să rup toate paginile din jurnalul meu în care am scris despre ea, despre voi. Nu pot să îmi revin. Nu vreau să te mai gândeşti la ea. Nu vreau să mai simţi vreo scânteie în inima ta care să îţi spună că îţi e dor de ea. Nu vreau să te caute într-o zi, iar tu să te reîntorci la ea. Îmi e nespus de frică. Sunt confuză.




Vreau ca tu să vii la mine fără trecut. Tot ce ai învăţat înainte, uită! Uită că ai fost în alte paturi, în alte locuri,cu alte persoane. Vino la mine ca şi cum ar fi prima dată. Nu îmi spune că mă iubeşti până în ziua în care ai să poţi să îmi demonstrezi asta.. - Jeanette Winterson

Day 24 (30 day challenge)

24. Filmul tau preferat și despre ce e vorba in el

Nu am un film preferat. Îmi plac filmele şi aşa mai departe, dar îmi plac mai mult telenovelele. Poate fiindcă sunt mai sentimentală, dar chiar îmi place drama; nu mă înteresează cine ce spune în legătură cu televonelele de pe Acasă tv. Mie una îmi plac!

Day 23 ( 30 day challenge)

 23. Postează 5 poze cu tipi/tipe care îți par atractivi/e

PAS. Nu mi se par atât de atractivi. Adică sunt frumoşi şi OK, dar nu îi poţi avea.

Status [13]

Poţi să spui că iubeşti o persoană după ce îi cunoşti fiecare faptă rea, fiecare secret şi încă găseşti un motiv pentru a fi împreună.

Egoişti

Am înţeles perfect că treceţi amândoi printr-o periodă proastă şi că aveţi nevoie de sprijin, atenţie şi tot felul de chestii de acest gen. 99% încerc să vă fiu alături, să comunic cu voi, să nu iau în vedere jignirile voastre, exagerările voastre, ţipetele voastre, comentariile voastre stupide şi chiar încerc să vă consolez, dar mă rog, totul are o anumită limită. Părerea mea este, că de data asta aţi întrecut această limită. Mereu am cercat să fiu demnă unei iubite sau unei prietene, dar cred că de data eu sunt aici singura pe care o doare. Aham şi pe voi vă doare în cur de ce se întâmplă cu mine şi în ce hal mă faceţi să mă simt. Mă doare tare mult cuvintele pe care le aruncaţi în vânt fără să luaţi în considerare că ar trebuii să îmi fiţi recunoscături că vă ascult tâmpeniile şi vă mai dau şi sfaturi. Poţi fii iubitul meu, prietena mea cea mai bună, dar nu mai tolerez aşa ceva. Mă doare foarte tare că de la orice săriţi, ţipaţi şi mai ales exageraţi. Poate când nu vă voi mai fii alături, vă veţi reveni. Mă simt cea mai neînţeleasă fiinţă de pe lumea asta. Mă mai simt şi penibil.

Vroiam măcar un: " Te iubesc.. nu e uşor, dar nu mă las!", fiindcă eu v-am oferit-o când aveaţi nevoie!

Uite aici!

Dacă fumezi nu înseamnă că esti o drogată.
Dacă ai un tatuaj nu esti o criminală.
Dacă te distrezi nu esti o vagaboandă.
Dacă bei din când în când cu prietenii nu înseamnă că esti o alcoolistă.
Dacă ai mulţi prieteni băieţi nu înseamnă că esti o curvă.
Păcat că lumea e prea superficială ca să înţeleagă aceste lucruri !

14 ani ♥

HiHi!

În final am 14 ani. Nu o să mai aud: ' Wai ce mică eşti nici buletin n-ai! '. Nu sunt mare, dar sunt mai mare cu un an.

Day 22 ( 30 day challenge)

22. Cum te-ai schimbat în ultimii 2 ani

În bine (cred eu). Acum doi ani eram tipa aia micuţă pe care dacă o înjurai, plângea. Ei bine, acum nu sunt. Poate sunt micuţă, dar nu mai încep să plâng de la orice, ci mai bine te înjur şi eu aşa drăguţ. Acum doi ani îmi păsa foarte mult de oamenii din jurul meu (aici mă refer mai ales la prieteni), mereu voiam ca lor să le fie bine, apoi să urmez doar eu. Eram mult prea credulă, sufeream mult pentru orice greşeală până am înţeles că la vârsta asta orice greşeală e normală şi nu trebuie să îmi fac griji în privinţa acestui lucru. M-am schimbat mult şi mai ales anul trecut prin lunile astea (mai, iunie) s-au întâmplat schimbările astea. P'atunci auzeam non-stop ' Wai ce te-ai schimbat. Eşi rea.'. Nu sunt rea. Doar pur şi simplu nu mai sunt aşa bună. Nu am făcut nici atunci şi nici acum nici o prostie, dar tupeul meu e din ce în ce mai jegos. Uhmmm, recunosc. Am tupeul jegos de a lovi sau alte chestii. Mie îmi e bine aşa.

Teenage life, the worst period [25]

Mă îndrept spre dormitor, mă aşez pe pat şi îmi iau lap-top'ul în braţe. Am intrat puţin pe Facebook să văd noutăţile şi am văzut că din cinci în cinci minute Andrew îşi schimba starea relaţiei cu diferite tipe. Mă amuza, aşa că dădeam like. După câteva minute bune intră pe mine pe chat:

Andrew: Îţi place, nu ?

Aylin: Trebuie să dau dislike sau ce?

Andrew: Tot nu mi-ai răspuns la întrebare, dar nea; la ce să mă şi aştept după ce m-ai scos afară din sală.

Aylin: Marş mă! Jigodie. Parcă aveam motive, nu?

Andrew: Scumpo, eu nu te-am înjurat! Ai grijă!

Aylin: Aha.. altceva?

Aşa am terminat-o. După două secunde am şi ieşit. Am adormit. M-a trezit telefonul.

- Hââââ? - spun eu pe o voce somnoroasă

- Ce faci fineti? - mă întreabă Raffa'

- Bine Lays. Dormeam. Tu?

- Ăhww.. te-am trezit?

- Stai relax. Ce faci?

- Bine. Sunt în drum spre Germania. Ştii, mătuşa mea a venit în România pentru câteva ore ca să rezolve ceva acte, apoi m-a invitat pe mine şi pe Tony să o însoţim înapoi în Germania. Trebuia să mă grăbesc fineti. Deasta nu te-am anunţat să ne vedem. Scuză-mă.

- Nu e nimic Lays. Stai chill. Oricum.. până când stai?

- Nu ştiu încă, dar trebuie să închid. Te mai sun, pa. Pupă.

- Ok. Pa!

După ce am închis am mers în bucătărie şi am văzut că masa era pusă. Erau două luminări şi un trandafir uşor aşezat pe masă. Apăru' şi Maty' după câteva secunde. M-a prins de la mijloc, m-a sărutat lung şi m-a condus până la masă. Trebuie să recunosc că mâncarea a fost excepţională.

- Găteşti bine.. - erau singurele cuvinte rostite

Terminasem de mâncat. M-a luat în braţe şi m-a dus în dormitor. Mă săruta pasional. Mi-a fost atât de dor de sărutul lui, parfumul lui şi îmbrăţiţările lui. Am adormit în braţele lui fiebinţi.

Teenage life, the worst period [24]

Văzându-l pe Andrew intrând pe uşă, s-a răcit sângele în mine.

- Hă?! - ridic eu dintr-o sprânceană şi râd ironic; Ţi-a dat voie iubi să vii?

- Termină cu asta acum. Zi-mi mai bine cum te simţi - se înroşeşte el şi zâmbeşte dulce

- Spre părerile tale de rău, sunt bine. Acum marşi d'aici! - zâmbesc cu un zâmbet de căţelus

În acel moment intră Matyas.

- Micuţo, el ce ce caută aici? - se uită el mirat

- Khmm.. se pregătea să plece. Nu e aşa Andrew? Mulţumesc pentru vizită. O zi frumoasă! - spun eu entuziazmată

Fără să spună ceva, iese din sală.

- Ce l-a apucat pe ăsta? În fine. Acum te voi duce acasă. La mine acasă. - ridică dintr-o sprânceană

- Ce mă? Eşti nebun? Mă omoară ai mei..

- Stai relax, baby. Am vorbit cu ei. Ştii că ei sunt la servici destul de mult, plus că şi bunica ta e bolnavă mai tre' să o viziteze şi pe ea. Ei nu pot sta cu tine 24/24.

- Ahamm, dar ai tăi?

- Ai mei sunt plecaţi în Madrid şi vin acasă foarte rar. Rar, adică odată la 2-3 ani.

- Ok. Du-mi valiza în maşină. Mă îmbrac şi vin şi eu. Să-i spui mamei să semneze hârtia aia de externare.
Mersi.

- Ok. Tiii pup pisicuţă!

- Nu-mi zice aşa. Sună a piţi, plus că nu-mi plac pisicile. Hai du-te odată!

Îmi iau hainele pe mine şi ies pe uşă. Mă aşteptau ai mei. Am coborât de la etajul şapte şi am urcat în maşină. Matyas era în spatele nostru' cu maşina lui. Am ajuns destul de repede. Nu era trafic. Matyas stătea la bloc. Avea un apartament superb. Părinţii lui lucrează la o firmă destul de mare din Spania, iar el e la o faclutate de arhitect, iar la liceu a fost bucătar în Spania şi găteşte foarte bine.

- Vine imediat Matyas imediat şi te ajută să urci. - spune mama cu un zâmbet dezamăgit

- Hă? Vrei să zici că voi plecaţi? - se prelinge o lacrimă din ochişorii mei

- Da. Nu o putem lăsa pe surioara ta o veşnicie la mătuşa Nena. Ştii bine.. Oricum, te voi vizita des până te vei întoarce acasă. Îţi va fi bine aici. Ştiu că Matyas al tău te iubeşte. Uite, a şi sosit. - mă pupă mama pe frunte, iar tata la fel.

Îmi urcă Matyas valiza, apoi mă conduce pe mine. A mai coborât după încă o valiză din maşina alor mei şi a mers până în Kaufland pentru a face cumpărături. Nu m-am plictisit până atunci. Mi-am făcut un duş, mi-am uscat părul, am băut o ciocolată caldă.

- Mititelo! Am ajuns. - strigă el dând cu uşa.

- Pentru ce ai cumpărat atâtea?

Avea vreo 6 plese în braţe.

- Sunt doar lucruri strict necesare. Stai liniştită. Le voi despacheta eu, iar tu până atunci du-te şi stai în pătuc. Imediat îţi voi aşeza hainele în dulap şi lucrurile în baie, apoi îţi voi face ceva foarte bun de mâncare.

- Dar..

- Nici un dar. Fugi! - mă sărută scurt şi îmi mângăie obrazul

Status [12]

În relaţiile de azi definiţia pentru "totdeauna" este "până găsesc pe cineva mai bun" !

Day 21 ( 30 day challenge)

21. Povestește despre un show

 PAS.

Day 20 ( 30 day challenge)

20. Importanța educației

Spun eu că importanţa educaţiei este una foarte mare în viaţa unui om. Asta hotărâşte ce fel de om va fi acel om şi ce va deveni. Sunt unii oameni care nu primesc educaţia pe care o necesită şi deasta devin nişte oameni fără nici un viitor, pentru că consideră că rezolvă totul cu o înjurătură, lovitură. Consider că asta e vina părinţilor pentru că nu le-au putut oferii copiilor lor o educaţie bine meritată. În ziua de azi fără educaţie minimă nu ajungi nimic. Trebuie să fii educat ca la şcoală să nu ai scăzută media la purtare şi a.m.d. Sunt părinţi care se străduiesc să le dea copiilor lor educaţia necesară, dar aceşti refuză să o accepte. Părere mea este, că suntem nevoiţi să avem acei şapte ani d'acasă.

Day 19 ( 30 day challenge)

19. Lipsa de respect la adresa parinților.

Nu sunt o sfântă, dar nici ca şi o ultimă retardată.
Îmi respect părinţii 99,99%, fiindcă ei sunt cei care îmi dau să mănânc, ei sunt cei care mă educă, care îmi sunt alături orice greşeală aş face. Nu o înjur pe mama şi nu-l înjur nici pe tata. Este când ţip la mama, pentru că ştiu că am dreptate, dar la tata nu am curaj să ţip. Îi respect cât se poate de mult, fiindcă sunt o răsfăţată şi jumătate. Pot să le mulţumesc că îmi fac toate poftele, îmi cumpără ce vreau eu şi îmi acordă mult mai multă libertate decât le-aş cere eu. Îi iubesc şi îi respect, fiindcă îmi vor mereu binele şi stau într-o adevărată vilă cu piscină datorită lor. Doar ca să îmi fie bine sorămii' şi mie. Suntem uniţi şi cred că asta e şi datorită respectului meu faţă de ei.

Day 18 ( 30 day challenge)

18. Credința ta

Nu sunt credincioasă, recunosc. Merg cât merg la biserică ( în ultimii doi ani tot mai rar ), înainte de paşti mă spovedesc, de paşti merg obligatoriu la biserică. Nu suport persoanele care după câteva minute după ce ies din biserică înjură şi blestemă. Hey man! Pentru ce ai mers atunci la biserică? Nu suport nici fufele care se consideră mare credincioase şi defapt beau; fumează; se droghează. 

I'm back!

Chiar şi momentan trec printr-o perioadă destul de urâtă, dar nu mai pot sta departe de blog. Simt că am rămas în urmă cu tot şi chiar îmi era dor să scriu. De azi înainte o să revin cât se poate la normal, dar nu promit nimic. Văd ce îmi poate permite timpul. Totuşi, o să încerc să mă revanşez.
În legătură cu mine nu prea e nici o noutate. N-am chef de nimic. Mă bucur enorm de căldură şi de soare. Parcă e vară. E pur şi simplu minunat, uimitor!
Mai sunt două zile şi e ziua mea.
Best day. Best party! 
Vă mulţumesc pentru înţelegerea acordată!