Buna dimineata!

E ora 6:42, iar eu imi beau cafeluta inainte de un drum lung-lung. Weekend in Budapesta. Weekend placut sweeties!

Real and secret personality

Everyone has got two personalities- the one that they show to the world and their secret, real personality. You don't show your secret personality when you're awake because you can control your behaviour, but when you're asleep, your sleeping position shows the real you. In a normal night, of course, people frequently change their position. The important position is the one that you go to sleep in.

Casi Indispensable..

Yo solo quiero amarte..

Umbră, adâncime, melancolie..

Defapt.. nu am nici un un motiv pentru care scriu acum.

Mă rog, în ultima vreme nimic nu are un anumit motiv în viaţa mea. Iau atâtea decizii spontane, pe care mai de mult nu le luam. Nu stau atât de mult pe gânduri să văd dacă sunt nişte decizii bune, mai bine filozofez după sunt luate deja. Până la urmă lucrurile îmi ies destul de bine. Ciudat. E ciudat ca lucrurile să îmi iasă bine şi aici mă refer mai ales la study. Acum doare. E dorul ăla, dar nu ştiu cât va ţine durerea asta. Poate e ceva periodic, poate veşnic. Oricum, dacă cazi în  adâncime, vine ceva frumos care te ridică. 

Dacă sunt sau nu fericită acum? Fericirea e trecătoare. Vine şi pleacă ca vântul de primăvară. Apoi, cât va ţine vântul de primăvară? Nu depinde de mine.. 

Parcă în ziua de azi nimic nu de pinde de cineva anume. Vrei nu vrei, suferi. Vrei nu vrei, eşti înşelat. Te întreabă cineva: " Scump-o/Scumpule vrei să te înşel sau preferi să fim fericiţi în continuare? ". NU! Deşi ştim cu toţii că de obicei asta duce la sfârşitul unei relaţii.

Totul e aşa de ciudat, de rece. Mai ales acum că e toamnă. Am devenit şi eu melancolică. Plâng mult şi mă gândesc tot mai mult la lucrurile urâte..

El nu mai vine..

E mai naşpa de cât mă aşteptam eu, DA! 

Simt golul ăla imens, golul ăla nenorocit care o să treacă doar în momentul în care te voi revedea. Şi parcă văd.. probleme vin deodată, să nu cumva vină una câte una să mă pot descurca şi eu. Următoarele două luni bloguleţ va fi plin cu postări de DOR, de DURERE şi de STRES. Adio note bune, adio ieşiri, adio zâmbete, adio tot. 

Durerea asta oribilă şi insuportabilă e acolo. E dorul ăla pe care nu pot să îl controlez. E ca şi o alergie, dar îmi iese pe ochi într-o formă umedă ca lacrimă. Credeţi-mă, e mai dureros. Sunt prea obişnuită să vorbim oră de oră, să fi la 700 m de mine, să vi la mine la şcoală să mă vezi, să ne petrecem weekend'ul împreună.. ÎMI E DOR DE TINE, deşi au trecut abia 24 de ore. Simt că mor. Trebuie să fii aici, acum! Trebuie să mă iei în braţe.. mi-e prea dor, mi-e prea greu. Vreau să te văd, vreau să te iau în braţe. Vreau să îmi ştergi lacrimile.. 

Îmi va fi atât de dor.. 47 de zile.

Poate că sunt doar nişte chestii pe care mi le imaginez eu, nişte chestii de care sunt obsedată, nişte chestii de care îmi e al naibii' de frică.. SUNT NIŞTE CHESTII CARE EFECTIV MĂ DISPERĂ.

Azi nu cred că e o zi oarecare. Încerc să mă liniştesc. Încerc să îmi calmez gândurile, încerc să fiu optimistă, dar nu pot, băgami'aş! Mai sunt doar câteva ore până voi gusta adevăratul gust al singurătăţii. Azi pleci şi peste două luni revii. Sunt multe chestii de care îmi e frică. Din păcate nu am un suflet de campion, aşa că îmi pare nespus de rău, dar nu, nu pot să fiu tare. Nu vreau să fiu tare, nu pot să fiu tare. În faţa lui sunt. Sunt doar ca să'l încurajez, doar ca să îl întăresc, doar ca să'l pregătesc de dorul ăla nebun care urmează să se scufunde în sufletul lui şi în a mea, dessigur. Eu ştiu sentimentul. Cunosc sentimentul de chin, de dor, de durere şi de dorinţa de a ne revedea. Pshiic sau fizic, tot doare. 

Ştiu că peste câteva minute după un duş fierbinte îmi iau nişte blugi, o bluziţă şi voi pleca spre casa lui cu zeci de lacrimi în ochi. Îl voi vedea şi voi sări în braţele lui, dar plângănd deja. Şi vom plânge amândoi.. de frică, de dorul pe care îl simţim deja acum, de neîncredere, dar mai ales durerea reciprocă pe care ne-am provocat-o cu nebuniile noastre. 

Va fi bine, promit. Voi fi cuminte şi voi învăţa! - e promosiunea pe care voiai să o auzi..

La mulţi ani baby!

Azi e o zi specială aşa că îmi iau liber. Neaa.. fără teme şi prostii, azi iubesc.

La mulţi anii ştrumfiiiii! <3

E a doua oară când îţi petreci ziua de naştere cu mine.. oo-o-o-oouu... so sweet.

Internet+cafea+study+STRESS-somn

Nu.. nu am murit, încă. Ştiu că lipsesc mult de pe blog şi poate că vă lipsesc postările mele morocănoase; cele în care mă plâng sau cele în care vă postesc întâmplări din micuţa mea viaţă destul de activă. Mă rog, e ceva relativ. Fiecare cu părerea lui!
Acum o să vă spun care e motivul lipsei mele de pe bloguleţ: sunt clasa a VIII-a. Asta spune tot, nu? Mă rog, pentru cei care nu ştiu ce înseamnă să fii clasa a opta, o să fiu puţin mai explicită. A fi clasa a opta înseamnă să înveţi cât te ţine capul, să scrii cât te ţin mânuţele şi să mergi la consultaţii cât te ţin picioarele. ââ, şi să nu uit esenţialul: să te trezeşti la ora şase. Şi da, nenorocirea asta mi se întâmplă chiar mie, pentru că într-un final scap de colegii ăştia copilăroşi, insuportabili unul câte unul şi pe deasupra şi ţărani. Cred că merită efortul, nu? Sunt maxim 3 persoane de care îmi va fi dor, dar nici de dorul lor nu o să mor, vă asigur. 3 din 24, reţineţi!
Acum că v-am spus motivul destul de detaliat, o să vă spun şi efectele: sunt obosită şi nu am timp de nimic. Nici in weekend şi nici în cursul săptămânii. De obicei vin acasă la 2-3, mănânc, îmi pregătesc o cafeluţă şi scriu/învăţi până pe la 8:30. Apoi duş, TV, somn. De asta am timp în cursul săptămânii. În weekend vineri mă odihnesc, seara ies. De câteva sâmbete bune am fost peste tot doar p'acasă nu, aşa că nici vorba de teme sau de învăţat. Duminică aproape la fel.. dar m-am străduit să îmi fac măcar temele şi aşa mă trezesc eu mai devreme luni dimineaţa să învăţ.
Efecte mai grave

Nu cred că e cazul să exagerez sau să înfloresc lucrurile. În acest weekend era să ajung la urgenţă din cauza oboselii. Am dormit în jur de opt ore tot weekendul şi abia că am dat p'acasă.
Vineri: Am ajuns de la şcoală pe la 1 şi m-am odihnit până deseară, pentru că simţeam că nu mai pot de oboseală. Seara dans, dans, repetiţii, repetiţii. Acasă, duş, club. Am ajuns pe la 2 acasă şi abia pe la 3 şi ceva m-am pus să dorm.
Sâmbătă: Dimineaţa duş, repetiţii, zilele comunei, paradă, repetiţii, dans, scenă. Acasă, duş de 10 minute şi afară. Am ajuns acasă la 4 şi m-am pus să dorm.
Duminică: Am mers cu ai mei la o plimbare în familie şi am ajuns acasă pe la 2 după masă. În tot acest timp ameţeli, greaţă, vomă, febră etc.

Vreau să învăţ, dar deja e prea mult. Mai ales că acum voi rămâne chiar singură.. pentru două luni..

Dar... SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE!

Viaţa e ca un joc..pierzi ori câştigi.

Poate îmi doream să fiu altcineva.. Poate îmi doream să ştiu că e cineva căruia îi pasă de lacrimile din nopţile târziu sau de faptul că sunt al naibii de pesimistă. Vreau să fac oamenilor pe plac, dar.. simt că am făcut asta de atât de multe ori încât eu nu mai am nici o plăcere în afară de a scrie şi a plânge. Îmi doream multe chestii. Visam la ceva poate imposibil ca o naivă şi buff m-am lovit de realitatea asta crudă. Oare unde se află visele mele?! Cineva le păstrează bine şi când va vedea că mai am puţin şi mor, atunci o să mi le îndeplinească pe toate? Nu, e o simplă amăgire. Toată lumea ştie că doar coşmarurile devin realitate.Noaptea asta am avut un coşmar.. un coşmar care a devenit realitate. Mi s-a întâmplat de două ori până acum. Refuz să cred că se va mai întâmpla vreodată, dar.. cine ştie. Cred în prea multe lucruri. Nici eu nu ştiu dacă e bine sau nu să cred în schimbările oamenilor sau alte chestii de acest gen. Sunt suprinsă de cât rău am fost în stare să fac în ultima vreme. Şi cu atâta nepăsare am lăsat să curgă atâta sânge?! Şi cu atâta nepăsare am lăsat să curgă atâtea lacrimi?! Mă chiunesc multe amintiri nu tocmai plăcute, dar.. viaţa merge înainte.

*Credeam că dacă iubeşti.. nu poţi să faci să doară.

Invidia- arma voastră *specială*?

Şi ştiţi ce scumpelor?! Puteţi să mă criticaţi până vă doare gura. Eu nu mă consider bună pentru aşteptările voastre, eu mă consider bună pentru aşteptările mele, pentru aşteptările celor dragi. Am ajuns la concluzia că nu merită să vă bag înseamnă. Mă scuzi scump-o, dar nu facem parte din acelaşi categorie şi nu, nu sunt modestă pur şi simplu o să vă scuip adevărul în faţă. Da, dunt frumoasă şi fără Photoshop/Phoscape. Merit tot ceea ce mi se oferă, pentru că lupt ca o proastă: pentru iubire, respect, zâmbete, note şi toate lucrurile pe care mi le cumpără ai mei. Puteţi să mă judecaţi cât vreţi, nu îmi pasă. Am făcut şi eu greşeli în viaţa asta, dar am reuşit să le repar. La urma urmei pe cine judeci tu?! Pe mine pentru că am replică şi am curajul să îţi bag una sau pe tine pentru că dacă îţi zic: * Dute'n pu**a mea, fată! Eşti c**vă! * şi tu îmi spui * Ăăă-ââ.. tu te-ai uitat în oglindă vreodată? *. Nu, luate'ar naiba, nu am văzut oglindă niciodată. Nici măcar nu ştiu ce înseamnă cuvântul. Da, eu pot să zic că aproape nici una nu mă suportă. Şi au şi motive unele: că's eu nesimţită, obraznică, răutăcioasă, dar am un suflet bun, la dracu'! Iubesc să respect şi să fiu respectată. Îmi place să ajut, dar unele nu văd mai departe de hainele alea idioate şi de accesorii. Şi poţi să mă judeci şi după alea, dar îţi zic că nu ajungi prea departe. Hainele sunt fix pix pe lângă caracterul meu şi nici o c**vă împuţită nu realizează asta. Invidia, dragii mei, invidia. Aş putea să fiu la fel de bună cu voi pe cât sunt de rea dacă aţi vedea mai încolo de invidie.


*Eu…mă simt EU în pielea mea şi trăiesc să văd fericirea în ochii celor dragi, să mă simt implinită lângă cel pe care îl iubesc şi împreuna cu ei pot trece peste orice obstacol, bun sau rău. Nu căutăm perfecţiunea, am luptat împreuna pentru fiecare lucru minor şi pentru pefecţiunea în viziunea noastră. Şi nimeni nu îmi poate lua asta…Nu îmi place sî fiu folosită şi nici la răzbunările absurde nu răspund.


                                                              ***

Emoţie de toamnă

Emoţie de toamnă..

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nichita Stănescu

Hmm.. Îmi place mult!

Uff..

LUNI- ziua pe care nimeni nu o suporta. Nu ma pot lauda, nici ziua mea preferata nu e. Azi nu am putut sa merg la scoala. Febra, durere de gat, durere de cap.

Fuck this shit.