Poate îmi doream să fiu altcineva.. Poate îmi doream să ştiu că e cineva căruia îi pasă de lacrimile din nopţile târziu sau de faptul că sunt al naibii de pesimistă. Vreau să fac oamenilor pe plac, dar.. simt că am făcut asta de atât de multe ori încât eu nu mai am nici o plăcere în afară de a scrie şi a plânge. Îmi doream multe chestii. Visam la ceva poate imposibil ca o naivă şi buff m-am lovit de realitatea asta crudă. Oare unde se află visele mele?! Cineva le păstrează bine şi când va vedea că mai am puţin şi mor, atunci o să mi le îndeplinească pe toate? Nu, e o simplă amăgire. Toată lumea ştie că doar coşmarurile devin realitate.Noaptea asta am avut un coşmar.. un coşmar care a devenit realitate. Mi s-a întâmplat de două ori până acum. Refuz să cred că se va mai întâmpla vreodată, dar.. cine ştie. Cred în prea multe lucruri. Nici eu nu ştiu dacă e bine sau nu să cred în schimbările oamenilor sau alte chestii de acest gen. Sunt suprinsă de cât rău am fost în stare să fac în ultima vreme. Şi cu atâta nepăsare am lăsat să curgă atâta sânge?! Şi cu atâta nepăsare am lăsat să curgă atâtea lacrimi?! Mă chiunesc multe amintiri nu tocmai plăcute, dar.. viaţa merge înainte.
*Credeam că dacă iubeşti.. nu poţi să faci să doară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu