Simt golul ăla imens, golul ăla nenorocit care o să treacă doar în momentul în care te voi revedea. Şi parcă văd.. probleme vin deodată, să nu cumva vină una câte una să mă pot descurca şi eu. Următoarele două luni bloguleţ va fi plin cu postări de DOR, de DURERE şi de STRES. Adio note bune, adio ieşiri, adio zâmbete, adio tot.
Durerea asta oribilă şi insuportabilă e acolo. E dorul ăla pe care nu pot să îl controlez. E ca şi o alergie, dar îmi iese pe ochi într-o formă umedă ca lacrimă. Credeţi-mă, e mai dureros. Sunt prea obişnuită să vorbim oră de oră, să fi la 700 m de mine, să vi la mine la şcoală să mă vezi, să ne petrecem weekend'ul împreună.. ÎMI E DOR DE TINE, deşi au trecut abia 24 de ore. Simt că mor. Trebuie să fii aici, acum! Trebuie să mă iei în braţe.. mi-e prea dor, mi-e prea greu. Vreau să te văd, vreau să te iau în braţe. Vreau să îmi ştergi lacrimile..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu