Ohh, mda!

I'm tired.. so tired.

!!!!!!!!!!!!

Am obosit.  Am obosit de tot şi de toate. Am obosit să mă trezesc la 6:00 în fiecare dimineaţa, să merg la şcoală, să fiu înconjurată de oameni proşti, idioţi, inculţi, cretini şi a.m.d., am obosit să umblu hai-hui prin oraş după ore să rezolv fel şi fel de chestii. Am obosit ca sâmbăta să nu mai pot să dorm, să fac curat toată ziua, dar am obosit mai ales să îmi fie frică şi să fiu speriată de ceea ce se v-a întâmpla cu mine. Am obosit de tot!!!!!!

E PIESA MEA PREFREATĂ ♥

Nu eşti perfect, ai un defect, 
Îţi place vocea mea.

 ♥

Parararap ,pararararap , parararap 

Teenage life, the worst period [45]

Dimineaţa următoare la uşă era o surpriză cam neplăcută. Era neplăcută după ce am aflat cine e domnişoara cu părul blond, drept şi ochii mari căprui. Când Matyas a deschis uşa s-a albit nespus de tare la faţă, ochii i s-au umflat.

- Mari.. Maricela. Tu, aici? - a spus el cu o voce tremurătoare

- Te-am căutat până te-am găsit. Nu te bucuri? - a spus fata sărindu-i în braţe

- Matyas, ea cine e? - am întrebat eu neînţelegând nimic din ceea ce s-a întâmpla

- Maricela Rodriguez sunt. Îmi pare bine! - şi-a întins mâna spre mâna mea, dar nu eram în stare nici măcar să mişc un deget - îmi era atât de cunoscută. Apoi de parcă cineva mi-ar fi dat în cap mi-am amintit că ea e fata blondă cu ochii căprui de pe aceea poză, pe care a scos-o Matyas din sertar, pe care a iubit-o mai presus de orice. Mă simţeam mizerabil.

- Matyas! Ea e, nu? Spune-mi! Răspunde-mi! - m-am împanicat 

- Aylin, calmează-te! Te rog frumos! 

Am început să dau în el cu pumnii, să plâng, să ţip. Mă durea enorm ce vedeam. Îi vedeam faţă în faţă şi simţeam că mă pierd.

- Maricela spune-mi te rog de ce ai venit! - a ţipat Matyas, parcă de durere

- Am venit pentru că mi-a fost dor de tine, de noi. Am venit ca să te iau cu mine şi să plecăm în Statele Unite. Ai uitat de NOI? De iubirea noastră? De visele de a avea copii, de tot? - Maricela zâmbea 

- Acum nu mai am nici-o îndoială că ea e tipa după care ai suferit atât. Îmi pare nespus de rău că ţi-am deranjat viaţa şi v-am furat visele. Regret, dar nu o să vă mai deranjez.. - am răspuns exact aşa cum o merita Matyas

- Iubit-o, stai aici. Nu pleca! - în acel moment am văzut doar ceaţă, am început să tremur şi am căzut pe podea. 


Când am deschis am simţit un miros ameţitor. Cred că mirosul a fost cel care m-a trezit. Nu simţeam nimic. Nici durere, nici ură, nici iubire. Eram confuză. Matyas stătea lângă mine.

- Pleacă. Vreau să fiu singură. - am spus eu cu o scârbă în voce

- Nu, nu o să te las singură. Nici să nu îţi imaginezi asta. - mi-a spus sărutându-mă pe frunte

- Nu am nevoie să stea cineva cu mine. Atât mai puţin tu. M-am săturat ca toată viaţa să simt că toţi din jurul meu sunt mai importanţi decât mine. Sunt bine, las-o aşa. Ieşi din cameră. Hai, dacă vrei te şi rog. IEŞI AFARĂ! - în ochi aveam lacrimi invizibile

Fără să aibă de ales, a ieşit afară, iar uşa abia s-a închis am început să plâng în hohote.
După vreo 20 de minute, când m-am calmat, mi-am luat o pijama pufoasă şi m-am înghemuit sub o pătură. Cred că m-am pierdut pe drumul lung al gândurilor. La un moment dat Matyas a bătut la uşă şi a spus:

- Aylin, TREBUIE SE VORBIM!

Primele impresii

Ştiu că săptămâna trecută, miercuri am precizat la melodia celor de la Green Day că voi veni cu detalii ziua următoare, dar nu am avut nici chef şi nici inspiraţie. Îmi e extrem de greu să mă adaptez la viaţa de liceu. Ştiu că nu vă aştepaţi să auziţi asta tocmai de la mine, nici eu, dar e destul de greu. În fiecare dimineaţa mă trezesc la 6:00, pentru că la 7:00 am autobus ( fac liceul într-un oraş la 20-25 de minute de comuna de unde locuiesc ). Ajung abia la vreo 7:35 în staţie, iar de acolo mai fac în jur de 10 minute. Colegii?! Colegii pot să zic că sunt O.K.. Adică abia astăzi am reuşit să comunic cu unele persoane cu nasul pe sus. Nu sunt antipatii şi nici prejudecăţi, pur şi simplu aşa se compoartă. Dacă nu îi bagi în seamă, spun că eşti ignorantă, dacă te bagi în seamă, spun că eşti băgăcioasă. O singură fată e cu care nu împărţim cam nimic, adică ea nu împarte cu mine. M-am întâlnit cu ea pe stradă, vineri şi am întreba-o ce face, iar ea s-a întors uitându-se urât. Nu înţeleg de ce, niciodată nu i-am spus nimic rău. Mă rog, poate îi sunt antipatică şi gata. Mă mir de chestia că mă adaptez aşa de greu, pentru că mereu m-am integrat super uşor într'o comunitate, de când mă ştiu. Invevitabil va fi bine, zic eu. Profesorii sunt iar O.K., din câte am observat. Din câte am văzut voi avea iar probleme la matematică, chiar dacă am doar 2 ore pe săptămână. Am o profă' de mate' acră şi antipatică. Sper să fie din ce în ce mai bine. Acum o să mă duc şi o să îmbrăţişez o ceaşcă fierbinte de ciocolată caldă, pentru că scriu cuvintele greşit din cauza oboselii.

Please!

Wake me up when september ENDS! 

Vin mâine cu de detalii. Fuck this shit.

New things in my life ♥

E a doua oară în viaţa mea când simt că abia aştept şcoala. Acest sentiment l-am avut şi când am călcat pentru prima dată pragul şcolii. Cu emoţii, cu frică şi cu dorinţă. Acelaşi sentiment îl am şi acum. O nouă şcoală, noi colegi, noi profesori. Aceste lucruri definesc o nouă viaţă. Hihi, ani de liceu!

Everything will be OKEY! 

♥ I promised myself!

L O V E

This is the REAL love.

....

Vi s-a întâmplat vreodată să vă amintiţi de unele persoane care nu mai fac parte din viaţa voastră prin intermediul unei citate, melodii sau poze? Mie da! Şi doare AL DRACULUI de tare!! Să fi conştientă că ai ţinut la ei, iar acum.. nici măcar nu vă salutaţi.

*This is the fucking idiot life.

TE IUBESC ♥

Te iubesc Johny 

 ♥

---> Ani De Liceu

Nu mai sunt decât câteva zile până începe liceul şcoala. Mi-am cunoscut o grămadă dintre colegi şi par super de treabă. Am emoţii, dar trebuie să recunosc că abia aştept. Am intrat la engleză intensivă săptămâna trecută. Nu am vrut să spun nimănui că am examen, pentru că eram mai mult ca sigură că nu intru la Filologie- Engleză Intensivă. Am aflat abia săptămâna trecută, luni după masă că miercuri voi avea examen la engleză,scris şi oral. Mă rog, ce mai puteai să înveţi într-o zi? M-am străduit, dar sincer nu m-am stresat doar atunci pe moment. La proba scrisă a fost super uşor, dar la orală sincer.. m-am cam speriat. Mai erau şi două profesoare nebune, care râdeau de elevi, deci am avut o încurajare bună. Eram sigură că nu intru. Poate nici nu îmi doream cu adevărat să intru. Joi dimineaţa m-a sunat o viitoare colegă, Diana, că am intrat amândouă. Atunci am simţit cu să sunt extrem de mulţumită şi mândră de mine. Am reuşit examenul de capacitate cu nişte note foarte bune, am intrat la primul liceu la care am vrut şi am reuşit şi examenul de lb. engleză. Sunt mândră de mine şi consider că dacă înveţi, obţiii tot ceea ce îţi doreşti în viaţă. Acum sunt în faţa mea 4 ani pe care eu îi văd plini de distracţie, noi prietenii şi multe lucruri noi. Vreau să învăţ engleză şi încă multe alte limbi, apoi să dau atestatul de traducător şi să intru la o facultate de Jurnalism sau Comunicări Extreme. Neah, am şi eu vise, dar cine ştie cum va fi până atunci. Cel mai mare vis al meu este să scot o carte. Îmi doresc asta din tot sufletul şi consider că dacă îţi doreşti ceva, obţii. Eu sper să mă susţineţi şi să urmărim acest vis împreună. Sunt entuziazmată şi abia aştept să savurez dulcele gust al anilor de liceu cu cei mai tari colegi. 

Vă iubesc, dragii mei cititori! 

Teenage life, the worst period [44]

Dimineaţa când mi-am deschis ochii eram în patul moale din dormitor, iar Matyas încă dormea. M-am uitat la ceas şi era ora 9:56, duminică. Matyas a deschis ochii, iar atunci mi-am amintit de ceva..

Nu ne-am protejat. Nu îmi doream să fiu mămică încă, chiar deloc. 

- Matyas!! Matyas trezeşte-te! Matyyy!! - am început să ţip isteric

- Iubit-o! Neaţa şi ţie. Ce s-a întâmplat? A luat foc casa? - râdea ironic

- Nu! Aseară.. - nu am avut curajul să continuu'

- Aseară ne-am simţit minunat. Şi ce? - s-a uitat la mine de parcă aş fi luat-o razna

- .. nu ne-am protejat. - am spus eu aproape printre lacrimi

Fără să spună ceva a sărit din pat şi s-a îmbrăcat. M-am îmbrăcat şi eu cât am putut de repede. Aveam părul aranjat de vânt, iar jeanşii traşi abia pe jumătate când am ieşit pe uşă. Am ajuns la o farmacie unde mi-am luat un test. Ne-am întors acasă şi mi-am făcut testul. Aşteptam cu sufletul la gură rezultatul. Testul a ieşit.. negativ. Am început să plâng de bucurie.

- Sunt atât de fericită. Nu îmi doream încă să devin mămică. Dar tu? - am închis ochii aşteptând răspunsul NU

- Nu aş fi fost foarte deranjat. Te iubesc mai presus de orice. Eşti femeia de la care îmi doresc copii. Când?! Asta să o lăsăm în voia sorţii. Avem o casă şi părinţi care să ne susţină. Nu ne poate despărţi decât Dumnezeu! Dar dacă tu îţi vei dori asta doar peste 5 ani, atunci va fi bine şi aşa scump-o.

În acel moment am rămăs încremenită. Mi-am dat seama că Matyas mă iubeşte mai presus de ceea ce sunt, de ceea ce am fost sau de ceea ce voi fi. Simţeam că trebuie să rămână al meu pentru totdeauna. L-am strâns puternic în braţe şi i-am spus pierdută printre lacrimi:

- Matyas.. TE IUBESC mai presus de orice, îţi jur asta. 

Mi-a zâmbit şi m-a sărutat pe frunte. Am adormit pe canapeaua din living. Am dormit cam până la ora 14:00. Când m-am trezit Matyas făcea zgomot în bucătărie. M-am ridicat din pat şi am mers până la bucătărie. În aer plutea un miros excepţional.

- Hey, tu ce faci aici ispită mică ce eşti? - m-a întrebat Matyas zâmbind şi luându-mă în braţe, apoi punându-mă pe dulapul din bucătărie

- Abia m-am trezit. Ce ai pregătit tu aici? 

- Paella cu fructe. O mâncare tradiţională spaniolă. Sper să îţi placă. Poftă bună!

Fără nici-o îndoială, Matyas ştie să gătească foarte bine. Paella cu fructe e o mâncare foarte gustoasă. Ziua a continuat într-un mod deosebit. Toată ziua am stat în patul moale măncând snacks-uri şi uitându-ne la filme de comedie, ba romantice, ba horror. Mă bucuram când îi simţeam corpul călduros lângă corpul meu. 
Seara s-a lăsat uşor asupra oraşului, asupra plăjii. Se auzeau valurile tulburate ale mării şi tot aşa şi mirosul sărat. Am simţit că mă cuprinde o euforie. Am făcut un duş fierbinte împreună, apoi ne-am pus la somn. 

Dimineaţa următoare la uşă era o surpriză cam ...

HaHaHa

Cu astfel de ironii, nu o să ia nimeni BAC-ul! Totuşi, e amuzant.

♥ ♥ ♥

"Cum se iubesc oamenii pe pământ?
- Luptând împreună."  

♥

via L'amour d'une femme

Kisses

Noapte bună piticilor! Somnic pufos!

Vă pup! 

Bye Bye Summer! Welcome autumn!

Eii da.. s-a terminat şi vara asta printr-o minune. A fost frumoasă. A fost frumoasă pentru că prima dată în viaţa mea m-am simţit liberă, dar liberă cu o anumită limită. Exact cum îmi place mie. A fost foarte frumoasă pentru că am fost la mare, dar a fost nespus de frumoasă pentru că a fost şi el cu mine. Pentru că ne-am uitat îmbrăţişaţi la răsărit şi ne-am uitat răzând după delfini. Suntem împreună de doi ani şi 3 luni jumate, dar simt că nu mă satur, nu pot să mă satur de el, de iubirea lui. Nici nu vreau. Vreau ca şi următoare vară să fie la fel de frumoasă, vreau să văd marea din nou şi din nou în reluare, pentru că îmi e nespus de dor de ea. Acum deja totul e altfel, toamna rece a sosit. Everything is dark. Îmi e rece chiar şi acum. Vreau soare, vreau mare. Planuri pe vara viitoare? Eii, nu ştiu. Am câteva, dar nu aş vrea să îmi fac prea multe planuri, pentru că nu îmi vor ieşi. Vreau să merg la Mamaia şi mi-ar place să ajung prin Italia. Vreau să iubesc la fel cum iubesc acum. Din toată inima.

I will miss you Miss Summer..