EMOȚIE DE TOAMNĂ

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

                      de Nichita Stănescu

Milow - Howling At The Moon

Where did the summer go? 
I found it in Monaco, dancing in Mexico, sushi in Tokyo 
I wanna be where you are, driving a classic car 
Cuba is not so far, I can bring my guitar 

Baby, are we there yet? 
Meet me at the sunset 
Summer will be over soon 
I'll see you when you get there 
But until we get there 
We'll be howling at the moon 
Baby, are we there yet? 
Meet me at the sunset 
Summer will be over soon 
I see you and you'll get there 
But until we get there 
We'll be howling at the moon 

Sfârșit de vară

Dintotdeauna m-a durut sfârșitul verii. Vara a fost din nou frumoasă și blândă, oferindu-mi o mulțime de experiențe noi.  Chiar dacă vremea este încă văratică şi ne bucurăm din nou de zile calde şi luminoase, se simte tot mai tare că vara se apropie de sfârşit. Şi nu doar calendaristic vorbind. Simțim cum toamna se apropie chiar și în adâncul sufletului, melancolia își face simțită prezența..
Cică fluturi albi mor la sfârşitul verii. La fel şi promisiunile şi amintirile şi cele mai sincere prietenii. În fond, am avut dreptate, din nou, nimic nu durează pentru totdeauna.

..be honest with yourself

"Eu am un orgoliu prostesc. Dus la limite extreme. Dar ştii ce? Tocmai orgoliul ăsta prostesc, mă ţine pe mine din jelit jegoşii care mi-au trădat încrederea şi iubirea, inima şi orice altceva. Voi toţi iertaţi pentru că "iubiţi" , eu nu iert tocmai pentru că am iubit. Nu iert. Nu uit. Pentru că nu vreau. Nu mă interesează că putrezeşte sufletul în mine, că se descompune sau că se împute. Mă înteresează doar că e integru, nepătat de o jigodie ca tine. De fapt, ca voi toţi. Trădătorii. Eu nu înşel. Nu trădez. Dacă nu vreau să fac un lucru, o să ţi-l spun verde în faţă. Niciodată nu mă voi obosi să mint."

Mi-am dorit de prea multe ori să nu fiu privită ca o răutăcioasă. Să fiu și eu înțeleasă,să fie și sufletul meu mult prea rănit înțeles. Poate oamenii nu vor pricepe niciodată de ce sunt așa, nici măcar cei care pretind că mă cunosc cu adevărat. Mi-aș dori ca cel puțin o singură dată să fiți sinceri măcar cu voi înșine, dacă nu cu altcineva, să faceți ceea ce vă doriți și nu ceea ce iși doresc alții!!!

Mă pierd..printre "oameni"

Nu mai am cuvinte..

Mereu am fost o persoană onestă, am iubit oamenii și am respectat, indiferent de situație. Sinceritatea mă reprezintă și este o calitate, deoarece nu toată lumea are curajul să spună ce simte, să își pună sentimentele pe o tavă frumos decorată. Am admirat și apreciat calitățile oamenilor, desigur, toate acestea până într-un punct. Acel punct, a însemnat pentru mine tot timpul finalul unei relații, a unei prietenii, dar mai ales finalul respectului pe care îl simt. Obișnuiam să iubesc oamenii mai mult decât orice, mai ales pentru că vedeam speranța în ei, dar am urât tot timpul aroganța și prefăcătoria. Ipocrizia, este cel mai mare defect al omului pentru că simbolizează neajunsul și lipsa de iubire față de oameni, iar asta e cea ce urăsc eu cel mai mult la rasa umană. Toată lăcomia, îngâmfarea.

De data aceasta, cred că vina îmi aparține. Am crezut că dacă eu sunt corectă și iubitoare, apreciez frumusețea sufletului, toată lumea va fi la fel ca mine. Observ, că cu fiecare lovitură, sunt tot mai revoltată și dezgustată de oameni și de faptele lor. Păcat că bunătatea nu este răsplătită, în schimb răutatea..