Mereu am fost o persoană onestă, am iubit oamenii și am respectat, indiferent de situație. Sinceritatea mă reprezintă și este o calitate, deoarece nu toată lumea are curajul să spună ce simte, să își pună sentimentele pe o tavă frumos decorată. Am admirat și apreciat calitățile oamenilor, desigur, toate acestea până într-un punct. Acel punct, a însemnat pentru mine tot timpul finalul unei relații, a unei prietenii, dar mai ales finalul respectului pe care îl simt. Obișnuiam să iubesc oamenii mai mult decât orice, mai ales pentru că vedeam speranța în ei, dar am urât tot timpul aroganța și prefăcătoria. Ipocrizia, este cel mai mare defect al omului pentru că simbolizează neajunsul și lipsa de iubire față de oameni, iar asta e cea ce urăsc eu cel mai mult la rasa umană. Toată lăcomia, îngâmfarea.
De data aceasta, cred că vina îmi aparține. Am crezut că dacă eu sunt corectă și iubitoare, apreciez frumusețea sufletului, toată lumea va fi la fel ca mine. Observ, că cu fiecare lovitură, sunt tot mai revoltată și dezgustată de oameni și de faptele lor. Păcat că bunătatea nu este răsplătită, în schimb răutatea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu