"Eu am un orgoliu prostesc. Dus la limite extreme. Dar ştii ce? Tocmai orgoliul ăsta prostesc, mă ţine pe mine din jelit jegoşii care mi-au trădat încrederea şi iubirea, inima şi orice altceva. Voi toţi iertaţi pentru că "iubiţi" , eu nu iert tocmai pentru că am iubit. Nu iert. Nu uit. Pentru că nu vreau. Nu mă interesează că putrezeşte sufletul în mine, că se descompune sau că se împute. Mă înteresează doar că e integru, nepătat de o jigodie ca tine. De fapt, ca voi toţi. Trădătorii. Eu nu înşel. Nu trădez. Dacă nu vreau să fac un lucru, o să ţi-l spun verde în faţă. Niciodată nu mă voi obosi să mint."
Mi-am dorit de prea multe ori să nu fiu privită ca o răutăcioasă. Să fiu și eu înțeleasă,să fie și sufletul meu mult prea rănit înțeles. Poate oamenii nu vor pricepe niciodată de ce sunt așa, nici măcar cei care pretind că mă cunosc cu adevărat. Mi-aș dori ca cel puțin o singură dată să fiți sinceri măcar cu voi înșine, dacă nu cu altcineva, să faceți ceea ce vă doriți și nu ceea ce iși doresc alții!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu