TIME?!

În sfârşit am puţin timp să scriu pe blog. E naşpa rău bă, nu am timp nici să stau pe blog, apoi să fac alte chestii.  Nu am timp să citesc, să stau pe blog, să stau pe messenger sau pe facebook. Sunt ocupată cu şcoala. Ieri, am dat două lucrări la religie şi la istorie. Azi, am dat lucrare la geografie. Mâine, trebuie să îmi duc lecturile suplimentare la română. Adică ce?! Dacă e sfârşit de semestru înseamnă că trebuie să ne stresaţi ? Oficial, m-am săturat şi nu mai am chef să învăţ sau să scriu câte trei-patru ore pe zi. Mai nou, am şi o copie pe facebook. Cineva şi-a făcut facebook cu pozele mele şi cu numele meu. Wow! Nu ştiam că sunt atât de populară, încăt să am fane care îşi fac facebook'uri cu numele meu şi cu pozele mele. Cred că e o pizduţă de clasa a 5'a care e îndrăgostită cică de prietenul meu. Cel mai rău e că e şi ţigancă. Oricum, am denunţat pagina şi dupa o zi, a fost ştearsă. Nu o să mă las călcată în picioare NICIODATĂ, de nimeni! Sunt eu înrezută şi nesimţită, dar probabil am eu motivele să fiu aşa. Pe stradă mai nou nu pot să ies, că dacă ies repede mă bârfeşte cineva, deci am toate motivele să îmi bag pula!



P.S.: Nu ştiu cănd o să postez partea a şasea din poveste.

ninge ♥

ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥  ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥  ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥  ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥  ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥  ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥  ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥ ninge ♥

Iarnă!?!

Trebuie să fac un pas MARE înainte şi să uit de tot ce a fost iarna trecută. Prin localităţile din apropiere, ninge. Aici, nu. Nici măcar un semn să ningă. Am stat câteva minute la geam şi tot aşteptam, dar nimic. Vremea asta e melancolică şi parcă totul e pustiu, îmi piere cheful de viaţă. Nu mai am chef nici să scriu. Vreau să dorm, deşi nu prea cred că pot. Noapte bună!

Teenage life, the worst period [5]

Nu avea de ales. A plecat. Nu mă mir! I-am vorbit urât şi i-am dat şi o palmă. Nu credeam că totul poate să doară atât de tare. Chiar nu credeam asta. Nu vroiam să mă îndrăgostesc de el, dar aşa a fost să fie, m-am îndrăgostit, iar acum sufăr ca şi o proastă. Şi pentru ce e bun? Pentru NIMIC. Am hotărât să intru în club, să îmi iau lucrurile, o sticlă de Jack şi să îmi continuu' petrecerea singură, mergănd spre casă. Mă ridic de pe bancă şi mă îndrept spre club. Raffaela era cu telefonul în mână şi se uita ca o disperată. Defapt, era îngrijorată.

- Aylin! Eşti bine?! Îmi făceam mii de griji pentru tine! Spune ea şi mă ia în braţe. Observase că ceva nu e în regulă.

- Sunt "bine"! Cănd scap să spun cuvântul bine, buffnesc de plâns. Mă simţeam ca o proastă.

- Nu plânge iubită! O să fie bine! Promit! Vrei să mergem acasă? O să îl rog pe Tony să ne ducă. Ce zici?

Tony, e prietenul Raffaellei. Sunt împreună de trei ani şi se iubesc.

- Nu! Nu vă deranjaţi! Prefer să plec singură.

- Scump-o, nu pot să te las în halul ăsta să pleci!

Nu a mai spus nimic, a plecat înauntru după Tony...

Teenage life, the worst period [4]

Mă aşez pe o bancă şi plâng în continuare. Nu înţeleg, de ce sufăr din nou. E culmea, că eu mereu trebuie să sufăr, nu? Mă întreb eu singură şi dintr-o dată aud o voce cunoscută..

- Hei! Eşti bine? Mă întreabă Yanis speriat.

- Ce îţi pasă ţie? Încep eu să plâng şi mai tare, iar Yanis, speriat se apropie de mine şi mă strânge puternic în braţe. Nu vroiam să mă lase niciodată. Mă simţeam atât de bine în braţele lui.

- Ştii că eşti un nesimţit, nu? Zămbesc eu.

- Da, ştiu! Începe el să râdă.

- Aha! Spun eu şi mă întristez eu din nou.

- Aylin, tu eşti o fată mult prea specială ca să fiu cu tine. Eu nu te merit. Tu ai nevoie de un băiat care să fie sincer cu tine şi să te iubească, iar eu..

- PLEACĂ! Doar atât îi spun eu..


- Dar..

- Nici un DAR! Pleacă odată! Eu am crezut că eşti un tip normal, dar din păcate m-am înşelat amarnic. Am fost proastă crezănd că după câteva zile o să te cunosc! Suntem diferiţi. Cred că te aşteaptă Lucia! Dute!

Teenage life, the worst period [3]

Era cu Lucia.O săruta. Lucia era piţipoanca şcolii. E mult prea.. mult prea PLASTICĂ. E blondă, buzele mereu roze, extensii, silicoane şi mereu poartă tocuri.

- Aylin! Calmează-te te rog! Încerca să mă calmeze Raffa'.

Zămbesc, o iau pe Raffaella de mână, o duc la bar, ne comandăm o sticlă de Jack Daniels şi două energizante. Nu ezităm şi mergem la colţarul ocupat de prietenul Raffaellei şi de alţi prieteni. Luăm loc. Îmi torn Jack şi îmi pun puţin din doza de energizant, cănd dintr-o dată observ că Yanis se aşează lângă mine.

- Wow! Ayilin.. tu de când bei Jack? Întreabă el mirat, deoarece nu eram genul de tipă care bea.

- De ce te înteresează? De când vreau eu! Răd eu ironic.

- Ce s-a întămplat cu tine? Eşti total SCHIMBATĂ!

- Sunt total cum vreau eu să fiu! Da? Aveam lacrimi în ochi, mă ridic şi ies. Raffa' vroia să vină după mine, dar i-am spus că nu e nevoie. Ies afară.

- Aylin!!! Strigă Yanis după mine.

- Pleacă odată în p**a mea de aici! Încep eu să mă enervez din ce în ce mai tare.

- Ce ai iubita?

- Iubita îi zici la mâta! Nu mie. Puteai să îmi spui că eşti cu Lucia!!! Puteai să o faci, dar nu ai făcut-o! De ce? Pentru că eşti un IDIOT! Preferai să mă vezi aşa, nu? PLEACĂ odată!!!

Mă ia în braţe, dar îl resping şi îi dau o palmă. Am făcut-o fără să mă gândesc. Încep să plâng isteric şi o iau la fuga spre parc. Machiajul îmi era uşor întins pe obrazul rece. Tot ce îmi doream era să fiu singură.

Teenage life, the worst period [2]

Îmi fac un duş, îmi ondolez părul, mă machiez şi mă îmbrac. Îmi iau o rochiţă neagră, destul de provocătoare, nişte platforme roşii şi o gentuţă. Ies. Pornesc spre blocul Raffaellei. Mă aştepta deja în faţa blocului.


Mă vede şi îşi ridică o sprânceană...

- Ce e? Încep eu să râd.

- Domnişoara Aylin, îmi puteţi spune dece va-ţi îmbrăcat atât de provocâtor? Mmmm.. Începe şi ea să râdă.

- Eşti N-E-B-U-N-Ă! Ţip eu. O iau în braţe, râdem amăndouă şi într-un final pornim spre un club.

- TAXI! TAXI! Strigă ea şi ne urcăm într-un taxi.

- Strada Trandafirilor, vă rugăm!

- Dessigur domnişoară!

 - Apropo baby! Ai vorbit cu Yanis? mă întreabă Raffa' ridicându-şi din nou o sprânceană.

Râd şi o împing cu umărul..

- Nu, nu am vorbit cu el. L-am sunat, dar are telefonu închis. I-am lăsat un mesaj.

- Nu-ţi face griji! Probabil e deja în BLACK şi te aşteaptă. Încearcă ea să mă liniştească.

- Sper! Zămbesc eu.

 Ajungem la destinaţie, în faţa clubului. Plătim, apoi ieşim din taxi' şi intrăm în club. Clubul era plină de piţipoance ce se rupeau în figuri şi cu băieţi care arătau destul de bine, dar oarecum ochii mei nu vroiau să-l vadă decât pe Yanis. Din păcate nu era singur...

Teenage life, the worst period [1]

Ajung acasă fericită, fusesem la o prietenă..


Toată povestea începe pe 18 mai..

O zi obişnuită pănă am cunoscut un băiat, super drăguţ la prima impresie, Yanis, am început să vorbim pe facebook, dessigur, el m-a băgat în seamă, apoi mi-a cerut şi ID-ul.

Vorbisem trei zile. Simţeam că te cunosc de câţiva ani buni, îmi plăcea de tine. Mi-ai cerut întălnire, am acceptat. Ne întălnisem într-o sămbătă seară, de primăvară. Nu am stat decât cincisprăzece minute împreună, dar părea o veşnicie. M-am lăsat dusă de valuri, aşa că te-am lăsat să mă săruţi. Adevărul e, că îmi doream mult acel sărut.

Ajung acasă, plictistă mă arunc în pat şi adorm. Dupa câteva minute mă trezeşte telefonul. Era prietena mea cea mai bună, Raffaella.

- Mda? Răspund eu pe o voce somnoroasă.  

- Ce faci draga mea?

- Uite.. dormeam. Tu?

- Oupss! Scuze, nu vroiam să te trezesc. E sămbătă seara şi tu dormi baby? Hai să mergem într-un club. Ce zici? Ai putea să-l chemi şi pe "noul tău prieten", Yanis.


- Nu e nimic! Mmm.. sună bine! Accept invitaţia. O să îl sun şi pe Yanis.

- OK baby'! Ne vedem peste o oră la mine. Te pup!


Îl sun pe Yanis, dar.. "Această persoană nu este disponibilă, vă rugăm să încercaţi mai încolo sau să îi lăsaţi un mesaj..."

Îi las grăbită un mesaj. " Heii! Ce faci? Ieşi acuma seara în oraş? Eu am să ies cu Raffaella. Dacă vrei să vii şi tu, sună-mă! Pupici."

Teenage life, the worst period ♥

Într-un final am hotărât să scriu o poveste. Nu le-am scris încă doar pe primele două părţi, dar în curănd le voi scrie şi pe celelalte. Sper să vă placă! ♥

Acest tren a plecat deja..

Mă pregătesc de destul de mult timp să scriu acest post, dar pur şi simplu unele chestii m-au oprit să fac asta. Chestiile astea nu mai au absolut nici o importanţă, dar cred că o să mă simt mai bine dacă le scriu. Regret câteva chestii. Regret că am suferit trei luni pentru el, sau mai bine zis din cauza lui. Nu îmi merita suferinţa sub nici o formă, dar am oferit iubire acolo unde trebuia să ofer indiferenţă. C. a fost o persoană foarte importantă în viaţa mea. L-am iubit, l-am iertat de fiecare dată, dar şi iertarea are o limită. Regret pănă la ultima picătură de lacrimă pe care am vărsat-o pentru el. Mi-a fost foarte greu din clipa în care am aflat că el mă înşeală cu diferete fete şi ce am suportat atunci a fost mult prea mult. Dacă ar trebui să o fac din nou, nu aş face-o! Nu aş mai suporta să fiu luată în NIMIC, să fiu înşelată, minţită, oricât de mult iubesc. L-am pierdut, am suferit şi atât. Recunosc, atunci am pierdut o mică părticică din mine, dar aşa a fost să fie. A trecut aproape un an de când ne-am despărţit şi nu, nu îmi este dor. Cred că iubirea pe care i-am purtat-o, după un timp s-a transformat în obsesie, obişnuinţă şi o durere cumplită. Sunt clipe pe care chiar nu aş vrea să le amintesc. Clipe în care plângeam în hohote şi nu mai aveam putere nici să mă ridic. Da, şi asta s-a întămplat din cauza lui. Sunt foarte mândră de faptul, că în acei zece luni am fost loială faţă de el, nu l-am înşelat cu nici un băiat, deşi aveam şansa de douăzeci de mii de ori să o fac, nu am făcut-o. Toate clipele pe care le-am trăit alături de el, le-am uitat chiar dacă mi-a fost greu şi am avut nevoie de mult timp ca să fac asta. El nu a ştiut cât de mult valorez pănă m-a pierdut. Aflasem asta de ceva timp, dar sincer nu mă încălzeşte cu nimic. Mi s-a spus: Sandy, trenul merge mai departe! şi aşa şi este. Acest tren a plecat de foarte mult timp şi acum e undeva foarte departe. Recunosc, uneori îmi aduc aminte de el, dar nu-l mai iubesc. Nu mai simt nimic pentru el. Am observat că regretă, dar E PREA TÂRZIU! Trebuie să se gândească atunci şi nu a făcut-o. Acum regretele nu mai contează!

Somn, lene şi alte chestii de genul.

Îmi e somn, îmi e lene! Nu am chef să discut. Nu am dormit decât patru ore şi FUCK, îmi e somn. Aş vrea să mai dorm, dar nu pot. Ieri, am trecut peste o schimbare extraordinară. Wow, nu credeam că mă pot schimba fizic atât de mult într-o singură zii. Am fost la cumpărături, am fost la coafor şi da, m-am tuns. Am o tunsoare drăguţă, deşi e destul de scurtă. Mulţi mi-au spus, că cu tunsoarea asta par mai matură. Heii! Eu eram şi înainte destul de matură. Cât despre cumpărături aproape fiecare hăinuţă pe care mi-am luat-o este roză, iar pantofii la fel. Nu pot să mă plâng, m-am simţit bine ieri seară îmbrăcată în roz. Într-un fel m-am şi plictisit, dar m-am şi distrat. A fost bine, deşi putea să fie şi mai bine. Poate data viitoare. Momentan, mă simt bine în afară de faptul că sunt destul de obosită şi îmi este destul de somn.

E OK.

A trecut. E mai bine. Am rămas cu câteva cicatrice pe inimă şi sunt foarte dezamăgită, dar trece. Simt eu că măine va fi mai bine. Defapt, aşa sper. Adevărul e, că nu o să uit în scurt timp cele întămplate, pentru că nu voi putea, dar totuşi încerc. M-am adunat şi m-am ridicat. Nu o să îmi cer iertare de la nimeni, pentru că nu sunt ceea ce vă doriţi voi. Eu sunt aşa şi dacă mă accepţi, bine, iar dacă nu, perfect.

Cum? Cine a făcut asta? De ce?

Sunt pierdută. Sunt pierdută printre şiruri de cuvinte. Sunt pierdută în lumea asta mare. Nu înţeleg ce se întămplă? De ce atâta ură şi durere? Încet îmi dau seama că persoanele despre care cred că mă iubesc, nu mă iubesc defapt şi îmi vor răul. Răul care mă atinge atât de des, iar mie îmi e atât de scârbă. Nu mai pot să plâng, nu mai am lacrimi. Aş vrea să plec într-o pădure întunecată şi să ţip pănă mă ţine, dar nu se poate. Nimic nu se poate. Nu se poate să fie odată totul perfect? Să fie totul bine şi să nu mai doară?Nu, nu se poate pentru că nimeni nu îmi vrea binele. Tot mai multă ură, cuvinte aruncate-n vânt şi tot mai multă indiferenţă. TU îţi doreşti şi acum indiferenţa mea? Nu o să te satisfac! Nu o să îţi mai ofer nici indiferenţă, dar nici iubire îndeajunsă. Nu sunt fercită. Durerea îmi strică fericirea şi cum aş putea să fiu fericită cănd doar în 24 de ore totul s-a întors pe dos? Cum? Cine a făcut asta? De ce? Aceleaşi întrebări, aceleaţi răspuns: puncte, puncte. Aş avea să spun atâtea, dar nu pot. Mă doare sufletul să spun acele cuvinte. Nu pot să rănesc pe nimeni, chiar dacă pe mine m-au rănit atât de multe persoane. Eu rebuie să suport, dar m-am pierdut. Sunt într-un labirint şi nu găsesc ieşirea. O iau încotro şi mă lovesc de un perete cad, mă lovesc şi doare. Doare aşa cum a mai durut de atâtea ori, dar mă lupt să mă ridic. Dau în perete cu pumnii, ţip, dar cad din nou, iar acum..

Eii, bine..

Adevărul e, că în ultimul timp am neglijat blogul. Nu din chestii personale, ci pur şi simplu nu am avut timp şi nici ideile necesare. Am mai scris câte una sau câte două posturi pe săptămănă, dar e puţin, luănd în seamă că mai de mult scriam două-trei posturi pe zi. Nu ştiu, dar mai de mult eram mai încăntată cănd scriam ceva pe blog. Porbabil acum posturile mele sunt plictisitoare, dar sincer şi eu sunt plictisită de tot. Mă bucură faptul că mai sunt persoane care îmi citesc blogul chiar dacă uneori scriu lucrurile aşa, fără nici  un chef. Pur şi simplu simt că nu am timp de nimic. Nu mai am timp să schimb câteva cuvinte cu mama sau să merg la cumpărături sau chestii de genul. Nu ştiu, sunt prea ocupată. Îmi e dor să  povestesc una bună cu mama şi să râd cu ea. Şi ea e ocupată, mai tot timpul e la servici sau are treabă prin casă. Cred că eu îi zic chiar multe chestii mamei mele, pe care sunt absolut sigură că multe fete de vârsta mea nu o fac şi sincer mie nu îmi e ruşine. Mă înţelege şi îmi dă sfaturi. Bine, acum' nu îi zic chiar fiecare chestie, dar cănd am nevoie de un sfat, am pe cine să întreb. Cât despre plictisieală, eu de un timp mă plictisesc la fiecare oră. Fie aia română, chimie, fizică sau desen. Chiar dacă unii colegi mai zic câte ceva şi râdem, e plictisitor. Cum să-l întrebi pe proful de religie  unde ajung sufletele animalelor? Trebuie să fii tâmpit. Bine, astea cred că sunt perlele colegilor şi m-am obişnuit. Sunt mai mereu plictisită, mă închid în mine şi nu prea am chef de nimic. Profesorii sunt nesimţiţi, pentru că chiar ne cer mai mult decât am putea să învăţăm noi cu mintea noastră, deşi e normal, o facem. Mai sunt câteva săptămăni pănă la vacanţa de iarnă. Hmmm, abia aştept. Crăciunul pe care îl petrec alături de cei dragi şi revelionul. Sper ca revelionul ăsta să îl întreacă pe cel de anul trecut, deşi pot să zic că şi aia a fost una destul de OK. Mă simt bine, ştiind că nu am prieteni falşi sau trădători prin jurul meu. Adică, sper că nu sunt. Uneori unele persoane chiar îmi fac surpriză, arătăndu-mi a doua lor faţă. Da, na, nu mă mai impresionează cu nimic. Momentan îmi e bine aşa cum e totul, fără stres. Nu spun că nu mă stresez deloc, dar mă stresez mai puţin, decât o făceam înainte. Am încredere că totul va fi perfect în cel mai scurt timp, deşi cum spuneam, nici acum nu mă pot plânge.

Fără stres

Cred că momentan totul e OK aşa cum e. M-am cam săturat să mă stresez aşa că am hotărât să nu o o mai fac. Totul e bine aşa. Cu şcoala îmi merge bine, relaţia mea e aproape perfectă, iar prieteni am câţi îmi trebe şi sunt adevăraţi. De joi încep tezel, da dă-le dracu' că nu mă stresez. Dacă iau şapte, atunci iau şapte şi cu asta basta! La şcoală râd în fiecare zii pănă crap şi mă înţeleg bine cu fiecare coleg. Adică proabil sunt câţiva care nu mă suportă, da aşa m-a fâcut mama, iar eu nu o să mă schimb. Acum trebuie să plec la consultaţii. 

Scrisoare către EL [4]

Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc cel mai mult! Nu pot să îţi explic nimic din ce simt. Pur şi simplu, simt şi eşti acolo în inima mea. Timpul a trecut pe lângă noi atât de repede cu atâtea clipe minunate şi triste. Mereu am trecut peste toate şi sincer nici acum nu îmi vine să cred, că relaţia noastră a trecut prin atâtea certuri, faze şi prostii, dar noi ne iubim şi acum foarte mult şi suntem foarte fericiţi. Simt, că fiecare lacrimă vărsată pentru tine a meritat şi mi-ai meritat fiecare zămbet. Toate cuvintele astea vin din inimă şi  aş mai vrea să ştii, că am învăţat multe lucruri de la tine. Am învăţat să îmi pese mai puţin de ce zic alţii,  de ce cred alţii sau de tot ce se întămplă. Am mai învăţat că mereu va fi viaţa mea pe primul loc şi să-i dau dracu' pe toţi dacă mie îmi e bine. Uite că au trecut şase luni şi încă nu îmi vine să cred că timpul zboară atât de repede. Nu-mi pare rău nimic din ce s-a întămplat de cănd sunt cu tine. Alături de tine totul e mai uşor şi sincer, îmi mai uşor să zămbesc şi să trec peste toate. Mereu mi-ai fost alături, mi-ai spus că va fi bine de câte ori a fost nevoie, mi-ai şters lacrimile şi m-ai luat în braţe. Tu, nu ai habar cât de mult înseamnă asta pentru mine. Îmi eşti alături ca un prieten, ca un iubit şi ca un frate mai mare. Ştii, în braţele tale mă simt în ceea mai mare siguranţă. Fiecare clipă alături de tine, este una preţuită şi trăită la maxim. Mereu m-ai învăţat să îmi trăiesc viaţala maxim, căci e scurtă şi să m-ai învăţat să trăiesc. Ce simt pentru tine e incomparabil şi îmi place mult acest sentiment. Simt că dacă nu eşti lângă mine lipseşte ceva. Lipseşte ceva din mine. În acest jumat de an am cunoscut ce înseamnă să fii iubit cu adevărat şi să iubeşti cu adevărat. De câte ori am avut probleme mereu mi-ai dat sfaturi fie vorba despre o ceartă cu un prieten sau despre o ceartă cu ai mei. Niciodată nu ai venit cu replici, că nu ai timp sau nu ai chef. De câte ori a fost nevoie m-ai ascultat şi mi-ai dat mereu un sfat bun. Îţi mulţumesc că mi-ai suportat fiecare prostie, fiecare criză de gelozie şi m-ai suportat de fiecare dată cănd ţipam la tine ca o disperată. M-ai acceptat aşa cum sunt şi de asta TE IUBESC!

trecut-PREZENT-viitor !

Ştii ce, nu-mi pasă. Eu am făcut sacrificii pentru fiecare chestie. Fie aia mică sau fie aia mare, dar gestul contează. Eu mereu am pus suflet în tot ce am făcut, fie vorba despre o relaţie sau o prietenie, dar mereu am picat eu de prost. Da lasă frate că oricum de un timp nu mai e aşa. Iubesc pe cine mă iubeşte, respect pe cine mă respectă. Am trecut peste şi o voi face şi de acum încolo ca să mori tu! Sincer mă lasă rece dacă văd că " prietenul meu cel mai bun" are pe facebook poză cu o pizdă, drept târfă, pe care nu o suport, deşi el ştie bine, a pus-o. Ai poză cu ea, dar cu mine nu ai. Out baby! Nu-mi pasă. Bufnesc de râs cănd văd că unele persoane cât de sunt de copilăroase şi de ipocrite! Niciodată nu am crezut că pot să urâsc pe cineva aşa mult, mai ales nu o persoană prietenă la care am ţinut mult. Dacă tu ai fost PROASTĂ eu să fiu deşteaptă şi să las după tine? Ahh, nu scump-o! Sunt o scorpie? Da, sunt. Voi aţi vrut să fiu aşa, îmi pare rău! Sincer, îmi place să fiu aşa şi să îmi bag pula în tot ce a fost şi ce va fi. Prezentul contează, iar în prezent sunt foarte fericită, mă simt bine şi nu-mi pasă cine ce crede despre mine. Trâim în democraţie, fiecare dă cu propria părere.

Calm down dwarf ♥

Piticot! Nu mai plânge! Totul o să fie bine, scump-o! Eu îţi sunt alături şi peste toate o să trecem împreună! El îşi va da seama că e un prost, îţi va cere iertare şi va fi bine! Acum nu e totul perfect, dar o să fie. Ştii că mereu te-am învăţat să fii tare şi să lupţi! Micuţo, îmi doresc şi acum să nu te dai bătută, să lupţi şi să îţi revii din starea asta! În ultima vreme ne-am petrecut foarte mult timp împreună şi am amintiri superbe cu tine. Te cunosc de şapte ani şi niciodată nu am crezut că ne vom apropia aşa mult una de cealaltă! Trebuie să ştii că eşti o persoană minunată, chiar dacă uneori eşti nervoasă şi îmi vorbeşti urât. De fiecare dată am trecut cu vederea, ştiind că tu eşti aşa şi te accept aşa cum eşti! Te iubesc cel mai mult piticot şi va fi bine! Promit iubită!

Zămbete înnecate în sămbete

Mă las uşor pe spate şi mă gândesc. Mă gândesc la tot ce s-a putut întămpla în câteva luni în viaţa mea, defapt mă gândesc la ce am lăsat să se întămple. M-am maturizat destul de mult şi am şi suferit foarte mult. Credeam, că totul poate fii perfect, deşi nu a fost aşa. Mereu există o chestie care să te facă să suferi. Mereu. Ştiu asta din propria experienţă. Momentan nu simt nimic. A pierit toată energia din mine. Toată ziua am râs, dar nu am reuşit să uit. Să uit lucrurile care s-au întămplat îm viaţa mea, persoanele trecute prin viaţa mea. Mă face să zămbesc faptul că ştiu că nu am fost laşă şi am trecut peste toate cu zămbetul pe buze, dar nu ştia nimeni că sub acel zămbet se ascunde o durere cumplită. Trec ore, zile, săptămăni, luni şi nu se întâmplă nimic special. Ceva ce ar putea să mă facă într-un fel fericită. Mereu rutina de zi cu zi şi nimic altceva. Cumva simt că unele persoane se folosesc de mine şi asta mă deranjează mult, dar tac. Am nevoie de ceva, dar nu ştiu de ce. Poate doar de un nou stil de viaţă!

Have fun baby !

Scuzaţi-mă că nu am mai postat, dar nu prea am timp. Sunt ocupată cu şcoală. Neea, dă-on pu*ă.
Momentan mă doare capul şi nu prea am chef să merg nicăieri da na. Sâmbăta trecută eram mai încăntată să ies.
Azi, nu!
Am chef să ies cu el, dar nu pot fiindcă trebuie sa merg la ziua finuţului meu. Împlineşte trei anişori. Iar eu azi am împlinit treişpe' ani jumate! Da pentru unii tot pitică rămăn indiferent de ce vârstă împlinesc.
Săptămăna asta a fost cam naşpa, dar a trecut. Pana mea, iar nu am pic' de inspiraţie.
Joi seara am avut seară distractivă cu încă o clasă de a şaptea. A fost bestial pănă la o anumită fază care mi-a provocat mii de draci.
Pot să spun că după aia petrecerea a continuat aşa în stilul meu. Am stat şi am povestit cu un fost prieten. Bau bau bau ! Scuzaţi-mi fericirea.
Să continu'. După ce s-a terminat aşa numita petrecere , m-am întălnit cu el şi ne-am dus la un magazin, iar eu mi-am luat energizant.
Era ora zece seara. Toată noaptea nu am dormit de la energizantul ăla.. Dimineaţa pe la ora cinci am adormit şi la şapte m-am trezit.
Ieri, am înjurat toată ziua energizant' ăla blestemat.
Bumţi bumţi bumţi BOOM! Sunt fericită. De ce? Nu ştiu.

Hello November !

A mai trecut o lună. Fuck. Nici nu îmi vine să cred. Mai e o lună jumate pănă la crăciun. Ahww, vacanţă! Abia aştept. Mda, mai nou în fiecare zii dau teste peste teste şi mă ascultă fiecare profesor pe rând. Dă-o dracu' de treabă. În fiecare zii am câteva pagini de învăţat şi sincer, m-am săturat! Nea, iar nu am inspiraţie. În rest sunt bine. Pa.