Mă las uşor pe spate şi mă gândesc. Mă gândesc la tot ce s-a putut întămpla în câteva luni în viaţa mea, defapt mă gândesc la ce am lăsat să se întămple. M-am maturizat destul de mult şi am şi suferit foarte mult. Credeam, că totul poate fii perfect, deşi nu a fost aşa. Mereu există o chestie care să te facă să suferi. Mereu. Ştiu asta din propria experienţă. Momentan nu simt nimic. A pierit toată energia din mine. Toată ziua am râs, dar nu am reuşit să uit. Să uit lucrurile care s-au întămplat îm viaţa mea, persoanele trecute prin viaţa mea. Mă face să zămbesc faptul că ştiu că nu am fost laşă şi am trecut peste toate cu zămbetul pe buze, dar nu ştia nimeni că sub acel zămbet se ascunde o durere cumplită. Trec ore, zile, săptămăni, luni şi nu se întâmplă nimic special. Ceva ce ar putea să mă facă într-un fel fericită. Mereu rutina de zi cu zi şi nimic altceva. Cumva simt că unele persoane se folosesc de mine şi asta mă deranjează mult, dar tac. Am nevoie de ceva, dar nu ştiu de ce. Poate doar de un nou stil de viaţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu