Nu avea de ales. A plecat. Nu mă mir! I-am vorbit urât şi i-am dat şi o palmă. Nu credeam că totul poate să doară atât de tare. Chiar nu credeam asta. Nu vroiam să mă îndrăgostesc de el, dar aşa a fost să fie, m-am îndrăgostit, iar acum sufăr ca şi o proastă. Şi pentru ce e bun? Pentru
NIMIC. Am hotărât să intru în club, să îmi iau lucrurile, o sticlă de Jack şi să îmi continuu' petrecerea singură, mergănd spre casă. Mă ridic de pe bancă şi mă îndrept spre club. Raffaela era cu telefonul în mână şi se uita ca o disperată. Defapt, era îngrijorată.
- Aylin! Eşti bine?! Îmi făceam mii de griji pentru tine! Spune ea şi mă ia în braţe. Observase că ceva nu e în regulă.
- Sunt
"bine"! Cănd scap să spun cuvântul
bine, buffnesc de plâns. Mă simţeam ca o proastă.
- Nu plânge iubită! O să fie bine! Promit! Vrei să mergem acasă? O să îl rog pe Tony să ne ducă. Ce zici?
Tony, e prietenul Raffaellei. Sunt împreună de trei ani şi se iubesc.
- Nu! Nu vă deranjaţi! Prefer să plec singură.
- Scump-o, nu pot să te las în halul ăsta să pleci!
Nu a mai spus nimic, a plecat înauntru după Tony...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu