Cum? Cine a făcut asta? De ce?

Sunt pierdută. Sunt pierdută printre şiruri de cuvinte. Sunt pierdută în lumea asta mare. Nu înţeleg ce se întămplă? De ce atâta ură şi durere? Încet îmi dau seama că persoanele despre care cred că mă iubesc, nu mă iubesc defapt şi îmi vor răul. Răul care mă atinge atât de des, iar mie îmi e atât de scârbă. Nu mai pot să plâng, nu mai am lacrimi. Aş vrea să plec într-o pădure întunecată şi să ţip pănă mă ţine, dar nu se poate. Nimic nu se poate. Nu se poate să fie odată totul perfect? Să fie totul bine şi să nu mai doară?Nu, nu se poate pentru că nimeni nu îmi vrea binele. Tot mai multă ură, cuvinte aruncate-n vânt şi tot mai multă indiferenţă. TU îţi doreşti şi acum indiferenţa mea? Nu o să te satisfac! Nu o să îţi mai ofer nici indiferenţă, dar nici iubire îndeajunsă. Nu sunt fercită. Durerea îmi strică fericirea şi cum aş putea să fiu fericită cănd doar în 24 de ore totul s-a întors pe dos? Cum? Cine a făcut asta? De ce? Aceleaşi întrebări, aceleaţi răspuns: puncte, puncte. Aş avea să spun atâtea, dar nu pot. Mă doare sufletul să spun acele cuvinte. Nu pot să rănesc pe nimeni, chiar dacă pe mine m-au rănit atât de multe persoane. Eu rebuie să suport, dar m-am pierdut. Sunt într-un labirint şi nu găsesc ieşirea. O iau încotro şi mă lovesc de un perete cad, mă lovesc şi doare. Doare aşa cum a mai durut de atâtea ori, dar mă lupt să mă ridic. Dau în perete cu pumnii, ţip, dar cad din nou, iar acum..