Eii, bine..

Adevărul e, că în ultimul timp am neglijat blogul. Nu din chestii personale, ci pur şi simplu nu am avut timp şi nici ideile necesare. Am mai scris câte una sau câte două posturi pe săptămănă, dar e puţin, luănd în seamă că mai de mult scriam două-trei posturi pe zi. Nu ştiu, dar mai de mult eram mai încăntată cănd scriam ceva pe blog. Porbabil acum posturile mele sunt plictisitoare, dar sincer şi eu sunt plictisită de tot. Mă bucură faptul că mai sunt persoane care îmi citesc blogul chiar dacă uneori scriu lucrurile aşa, fără nici  un chef. Pur şi simplu simt că nu am timp de nimic. Nu mai am timp să schimb câteva cuvinte cu mama sau să merg la cumpărături sau chestii de genul. Nu ştiu, sunt prea ocupată. Îmi e dor să  povestesc una bună cu mama şi să râd cu ea. Şi ea e ocupată, mai tot timpul e la servici sau are treabă prin casă. Cred că eu îi zic chiar multe chestii mamei mele, pe care sunt absolut sigură că multe fete de vârsta mea nu o fac şi sincer mie nu îmi e ruşine. Mă înţelege şi îmi dă sfaturi. Bine, acum' nu îi zic chiar fiecare chestie, dar cănd am nevoie de un sfat, am pe cine să întreb. Cât despre plictisieală, eu de un timp mă plictisesc la fiecare oră. Fie aia română, chimie, fizică sau desen. Chiar dacă unii colegi mai zic câte ceva şi râdem, e plictisitor. Cum să-l întrebi pe proful de religie  unde ajung sufletele animalelor? Trebuie să fii tâmpit. Bine, astea cred că sunt perlele colegilor şi m-am obişnuit. Sunt mai mereu plictisită, mă închid în mine şi nu prea am chef de nimic. Profesorii sunt nesimţiţi, pentru că chiar ne cer mai mult decât am putea să învăţăm noi cu mintea noastră, deşi e normal, o facem. Mai sunt câteva săptămăni pănă la vacanţa de iarnă. Hmmm, abia aştept. Crăciunul pe care îl petrec alături de cei dragi şi revelionul. Sper ca revelionul ăsta să îl întreacă pe cel de anul trecut, deşi pot să zic că şi aia a fost una destul de OK. Mă simt bine, ştiind că nu am prieteni falşi sau trădători prin jurul meu. Adică, sper că nu sunt. Uneori unele persoane chiar îmi fac surpriză, arătăndu-mi a doua lor faţă. Da, na, nu mă mai impresionează cu nimic. Momentan îmi e bine aşa cum e totul, fără stres. Nu spun că nu mă stresez deloc, dar mă stresez mai puţin, decât o făceam înainte. Am încredere că totul va fi perfect în cel mai scurt timp, deşi cum spuneam, nici acum nu mă pot plânge.