În spatele unei femei puternice se află trecutul ei..

Am avut alături de mine un om de-a lungul anilor, care a făcut tot  posibilul să îmi arate ce este fericirea și liniștea. "A crescut" un om agitat, mai mereu stresat și obosit. A avut alături uneori o copilă răzgâiată, alteori o femeie care a oferit dragoste și bucurie. Acest om nu a știut că iubirea nu doare, decât când dispare. Am avut nevoie de timp, iar timpul a trecut și am ajuns la doăuzeci de primăveri. Abia în ultimul an, m-am reîntors la mine, începând să îmi trăiesc cu adevărat viața. Am început prin a mă iubi pe mine, prin a-mi iubi și accepta felul de a fi, fără a mă compara cu alte femei. Am devenit femeia de azi, datorită mie și nu datorită unui bărbat. Bărbatul meu, iubirea lui, m-au ajutat doar să mă accept și să înțeleg că frumusețea e trecătoare, iar dragostea e eternă. Viața e eternă când iubești mai presus de orice. Nu aș compara niciodată doi oameni. Oamenii sunt minunați prin felul lor unic de a fi, fiecare oferindu-ți experiențe unice și lecții de viață diferite. Adevărul e, că cel mai frumos cadou pe care îl poți face unei femei este să o faci să se simtă iubită, respectată, prețuită și frumoasă. Nimic mai mult. Eu am primit acest cadou mereu, nu pot să obiectez cu nimic, doar că poate nu în egală măsură. Mulțumesc, de asemenea tuturor, care de-a lungul timpului au dat cu piciorul în ce aveam, pentru că asta mi-a oferit șansa să am ceva mai bun și mai frumos. Mulțumesc și femeilor care au fost în viața lui, pentru că datorită lor, el a căutat ceva mai potrivit și pe placul sufletului lui. Datorită tuturor lucrurilor petrecute în ultimul an, de la femeia lui, am ajuns soția lui. 

Definiția normalității

Am revenit aici, după o vacanță rece, lungă pentru blog, cam scurtă pentru mine. Cred că a fost o perioadă plină de roade, implicare în demersul profesional, activitate în viața socială. Între timp cred din nou cu tărie, că s-au întâmplat multe, în special în mine. Am pornit pe un drum al dezvoltării personale, în toate sensurile posibile, în special pentru a face tot ce ține de mine, ca să închei o anumită perioadă a vieții mele. Mi-am dat seama de enorm de multe lucruri, în lunile acestea, în care nu mi-am găsit tot timpul liniștea mai ales pentru că nu am reușit să mă accept pe mine cu toate defectele și capriciile mele. Cel mai important lucru pe care l-am învățat este ca uneori, e nevoie să ne mai frângem și inimile. Toate acele momente în care simțim că nu putem să ne descotorisim de energiile și sentimentele negative, sunt constructive pentru noi. Tu trebuie să înveţi cum să-ţi alegi gândurile, la fel cum îţi alegi hainele cu care te îmbraci în fiecare zi... Dacă vrei aşa de tare să-ţi controlezi viaţa, lucrează asupra minţii tale. Eu asta am făcut în toată perioada. am primit toată dragostea și siguranța de care am avut nevoie, dar pentru asta am fost nevoită să mă accept, să înțeleg că suntem oameni cu toții, că avem lipsuri și greșim, dar principalul e să învățăm să trăim cu toate aceste slăbiciuni și vicii. Trebuie să ajungi la un moment dat să te împaci cu tot ce ţi-a fost dat, dar mai ales întoarce-te mereu în centrul inimii tale, acolo sigur vei găsi, de fiecare dată, pacea. În primul rând, a trebuit să mă iert pentru că am rănit oameni ca să ajung la fericirea mea, dar la rândul lor și acești oameni vor fi nevoiți să renunțe la fericirea altora pentru propria lor fericire. În momentul de față, poate nu sunt capabili să înțeleagă acest lucru, dar mai târziu îmi vor înțelege deciziile și nu cer decât să mă ierte atunci. Să mă ierte că pentru dragostea cea mai profundă și sinceră, am renunțat și am ales cu inima și nu rațional.  Totuși, e mai bine să-ţi urmezi propriul destin imperfect decât să trăieşti o imitaţie perfectă a vieţii altcuiva. Destinul meu perfect e fericirea mea perfectă. Dragostea care mă face perfectă, fericită și de la care învăț zilnic să mă iubesc și să mă accept, dar mai ales să îngădui că greșesc. 

Dincolo de mine sunt doar eu..

Nu m-am născut ca să cerșesc înțelegerea, dragostea sau acceptarea oamenilor. Tu NU iubești pentru a primi la schimb iubirea celuilalt. Iubești pentru că a iubi este ceva ce te face fericit. Celălalt îți oferă iubirea lui pentru că consideră că meriți, pentru a-ți oferi o parte din sufletul lui. Dragostea nu se fură. În iubire nu sunt victime, de aceea nu trebuie să contribuim la apariția lor. Nu știu de ce totuși avem aşteptări multiple din partea celorlalţi. Ne aşteptăm să fim iubiţi, avem pretenţia să fim înţeleşi, avem senzaţii că toţi ceilalţi îşi doresc şi ei lucruri similare cu ceea ce ne dorim noi din partea lor. Nu cerem nimic, dar totuși avem așteptarea ca oamenii să ne ofere ce merităm. Greșeala noastră este doar una, faptul că uităm că oamenii nu oferă niciodată ce merităm, ei oferă mereu mai puțin, ei oferă mereu ceea ce consideră ei că merităm. Uneori, nimic, nici măcar un zâmbet sau o încurajare. Am nevoie de restabilire emoţională, am nevoie de linişte, am nevoie de pace. Am nevoie mai ales de tine, pentru că tu ești cea mai mare pace a mea, dar totuși cel mai mare zbucium. Așa capricioasă, indecisă, emotivă, dramatică, slabă, egoistă, arțăgoasă, zgomotoasă, naivă, orgolioasă cum sunt, am nevoie de dragoste. Pentru că respir prin dragoste, trăiesc prin dragoste. Am toane, întrebări, dileme, emoții, frustrări, încredere oarbă și uneori mă grăbesc să judec,eu sunt capabilă să îmi pun toate defectele pe tavă. Uneori mint, sfidez, provoc, țip, ignor, dau ultimatumuri, dar tot ce fac, fac cu sinceritate. Niciodată nu am pretins că sunt altceva, că sunt mai bună, dar simt, greșesc, iar apoi fac tot posibilul ca să mă iert. Cei ce vor să se bucure de calitățile mele, trebuie să îmi accepte defectele întâi. Trebuie să înțeleagă că tot timpul voi spune exact ce gândesc. nu mă voi ascunde in spatele vorbelor alese sau a aparențelor. Trebuie să înțeleagă că asta sunt eu cu suma tuturor defectelor mele, neschimbată. fără a-mi încălca principiile. 

Oceans - Cold Ain't For Me

I can't stop thinking bout the sand in my feet

I got a heartache cause cold ain't for me

I wish my worries would wash into the sea

Cause it's far too cold darling, cold ain't for me

Cosmosul meu perfect..

Când mă reîntorc spre cuvinte, mă reîntorc spre casă. Mă reîntorc de fiecare dată spre cosmosul meu perfect. Acela pe care l-am lăsat în spatele ultimelor cuvinte așternute aici. Aflându-mă aici, îmi dau seama din nou și pentru a mia oară, că sunt fericită. Cu toată oboseala care se adună în sufletul meu seară de seară, realizez că sunt mulțumită, liniștită. Nu am cerut nimic nimănui! Niciodată! Nici să mă iubească, nici să nu o facă. Nu sunt în măsură să cer nimănui nimic, dar unele lucruri le primesc fără să le cer, iar asta îmi bucură sufletul.Te vei lovi de oamenii nepotriviţi. Te vei strădui să fie bine şi să laşi mult de la tine. La un moment dat, vei avea impresia că nimic nu iese bine. Că nimeni nu e potrivit pentru tine. Atunci te vei întreba ce e în neregulă cu tine. Îţi vei spune că poate ţie nu îţi e dat să iubeşti. Că poate eşti prea pretenţioasă. Asta până când apare în viaţa ta cineva.

Acel cineva nu cere de la tine mai mult decât poţi să-i oferi. Tu îi eşti îndeajuns. Poate că nu e momentul... Poate că nu e momentul, nici ziua, nici ora și nici anotimpul cel mai bun să scriu despre tine. Poate că ar trebui să scriu altă dată despre dragoste și nu acum, când lumea stă să se prăbușească moral, etic și spiritual. Mi-ai dăruit frânghiile cele mai puternice ale iubirii și credinței în om, în valorile adevărate și neschimbătoare ale vieții. Nu pot să îți cer nimic, dar pot să îți ofer atât de multe. Pot să ofer o dragoste necondiționată, pură, care nu are limită. Nu se poate limita doar la cuvinte și fapte, căci e infinită. Poate nici nu vreau să îți cer ceva, poate vreau să îmi oferi mereu ce consideri că merit. Să oferi unui suflet mereu ce merită, fie rău sau bine, pentru mine asta contează mai presus de orice. Iar tu.. faci parte din cel mai perfect cosmos existent, cosmosul meu.. 

A.U. feat. Ruby - Îți mulțumesc

Îți multumesc că tu nu mă faci să plâng

Tu, printr-un cuvant,îmi arați că sunt iubită

Îmi amintești mereu și te iubesc, besc mult

Nu ți-am spus îndeajuns, dar te iubesc cam cât distanța de la Lună la Pământ

Camaraderie

“Camaraderia între un bărbat şi o femeie tânără este posibilă numai dacă amândoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amândoi iubesc. Altminteri este o simplă tovărăşie mai mult sau mai puţin insipidă, foarte puţin interesantă sufleteşte, sau o etapă preliminarie unei legături tot atât de puţin interesante. Iar prietenia între un bărbat şi o femeie tânără este de asemenea un mare cuvânt, cu majusculă, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare dintre ei o poartă altei persoane. Tovărăşiile acelea agreabile şi impure pe care le numim prietenii se rezumă de cele mai multe ori la vizite frecvente, la oarecare confidenţe şi la o caldă familiaritate. Mai sus nu răzbat.” Mircea Eliade, Nuntă în cer

Mă vezi. Mă simți. Mă cunoști.

Oamenii sensibili trăiesc, nu doar supraviețuiesc. 

Am știu acest lucru amândoi de la bun început, am știut că oamenii sensibili trăiesc o viață mai dificilă, mai specială. Îți mulțumesc că nu ai renunțat la mine atunci când cei pe care i-am primit în inima mea s-au dovedit a fi nedemni. Suntem oameni, da. Suntem cu toții oameni și fiecare dintre noi crede că merită să fie fericit. De aceea, căutăm fericirea în toate. Deschidem câte o ușă de fiecare dată când intrăm în viața cuiva care, aparent, este capabil să ne ofere ceea ce căutăm. Spun aparent, pentru că am avut ocazia să întâlnesc oameni care în loc de fericire, mi-au oferit doar durere și dezamăgiri. Tu ai fost altfel, ai fost diferit. Ai venit în viața mea ca un pansament peste o rană care sângera de prea mult timp, prea abundent. Pe parcurs, ai descoperit toate metodele prin care ai putea să mă vindeci, nu cu mult mai târziu le-ai și pus în aplicare. Te-ai oprit un singur moment, prea îngândurat și derutat. Nu a durat foarte mult timp până am observat durerea și agitația din ochii tăi. Zăpăceala, care se datora lacrimilor mele. Atunci am înțeles, pentru prima oară cu adevărat în viața mea, că nu poți să înduri să sufăr, să mă doară ceva. Ai vindecat o rană care sângera prea tare, iar mai târziu, știind prin ce este capabilă o inimă de femeie să treacă, nu ai permis să am nici măcar o zgârietură. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri, când mi-ai spus pentru prima oară “Fără lacrimi, te rog!”. În acel moment nu am înțeles gravitatea cuvintelor tale, dar mai târziu, mi-am dat seama, că inima ta se rupe în mii de bucăți de fiecare dată, când lacrimi îmi curg pe obraji.. neajutorarea pe care o simți atunci, îți dezvăluie iubirea infinită cu care m-ai învățat ceva deosebit: nu poți să vezi partea frumoasă a lucrurilor dacă ai lacrimi în ochi.