Cosmosul meu perfect..

Când mă reîntorc spre cuvinte, mă reîntorc spre casă. Mă reîntorc de fiecare dată spre cosmosul meu perfect. Acela pe care l-am lăsat în spatele ultimelor cuvinte așternute aici. Aflându-mă aici, îmi dau seama din nou și pentru a mia oară, că sunt fericită. Cu toată oboseala care se adună în sufletul meu seară de seară, realizez că sunt mulțumită, liniștită. Nu am cerut nimic nimănui! Niciodată! Nici să mă iubească, nici să nu o facă. Nu sunt în măsură să cer nimănui nimic, dar unele lucruri le primesc fără să le cer, iar asta îmi bucură sufletul.Te vei lovi de oamenii nepotriviţi. Te vei strădui să fie bine şi să laşi mult de la tine. La un moment dat, vei avea impresia că nimic nu iese bine. Că nimeni nu e potrivit pentru tine. Atunci te vei întreba ce e în neregulă cu tine. Îţi vei spune că poate ţie nu îţi e dat să iubeşti. Că poate eşti prea pretenţioasă. Asta până când apare în viaţa ta cineva.

Acel cineva nu cere de la tine mai mult decât poţi să-i oferi. Tu îi eşti îndeajuns. Poate că nu e momentul... Poate că nu e momentul, nici ziua, nici ora și nici anotimpul cel mai bun să scriu despre tine. Poate că ar trebui să scriu altă dată despre dragoste și nu acum, când lumea stă să se prăbușească moral, etic și spiritual. Mi-ai dăruit frânghiile cele mai puternice ale iubirii și credinței în om, în valorile adevărate și neschimbătoare ale vieții. Nu pot să îți cer nimic, dar pot să îți ofer atât de multe. Pot să ofer o dragoste necondiționată, pură, care nu are limită. Nu se poate limita doar la cuvinte și fapte, căci e infinită. Poate nici nu vreau să îți cer ceva, poate vreau să îmi oferi mereu ce consideri că merit. Să oferi unui suflet mereu ce merită, fie rău sau bine, pentru mine asta contează mai presus de orice. Iar tu.. faci parte din cel mai perfect cosmos existent, cosmosul meu..