28. Ceva ce-ți lipsește
Îmi lipsesc multe. Mai ales vremurile în care stăteam pe pod şi mâncam sămânţă, ne proasteam, făceam panaramă de unele persoane, ne băteam şi jucam ascunsa. Îmi mai lipsesc alintările lui, persoana care era el înainte şi nu persoana în care s-a schimbat. Îmi lipseşte copilăria când nu aveam aveam nici o probemă şi trăiam fericită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu