Teenage life, the worst period [24]

Văzându-l pe Andrew intrând pe uşă, s-a răcit sângele în mine.

- Hă?! - ridic eu dintr-o sprânceană şi râd ironic; Ţi-a dat voie iubi să vii?

- Termină cu asta acum. Zi-mi mai bine cum te simţi - se înroşeşte el şi zâmbeşte dulce

- Spre părerile tale de rău, sunt bine. Acum marşi d'aici! - zâmbesc cu un zâmbet de căţelus

În acel moment intră Matyas.

- Micuţo, el ce ce caută aici? - se uită el mirat

- Khmm.. se pregătea să plece. Nu e aşa Andrew? Mulţumesc pentru vizită. O zi frumoasă! - spun eu entuziazmată

Fără să spună ceva, iese din sală.

- Ce l-a apucat pe ăsta? În fine. Acum te voi duce acasă. La mine acasă. - ridică dintr-o sprânceană

- Ce mă? Eşti nebun? Mă omoară ai mei..

- Stai relax, baby. Am vorbit cu ei. Ştii că ei sunt la servici destul de mult, plus că şi bunica ta e bolnavă mai tre' să o viziteze şi pe ea. Ei nu pot sta cu tine 24/24.

- Ahamm, dar ai tăi?

- Ai mei sunt plecaţi în Madrid şi vin acasă foarte rar. Rar, adică odată la 2-3 ani.

- Ok. Du-mi valiza în maşină. Mă îmbrac şi vin şi eu. Să-i spui mamei să semneze hârtia aia de externare.
Mersi.

- Ok. Tiii pup pisicuţă!

- Nu-mi zice aşa. Sună a piţi, plus că nu-mi plac pisicile. Hai du-te odată!

Îmi iau hainele pe mine şi ies pe uşă. Mă aşteptau ai mei. Am coborât de la etajul şapte şi am urcat în maşină. Matyas era în spatele nostru' cu maşina lui. Am ajuns destul de repede. Nu era trafic. Matyas stătea la bloc. Avea un apartament superb. Părinţii lui lucrează la o firmă destul de mare din Spania, iar el e la o faclutate de arhitect, iar la liceu a fost bucătar în Spania şi găteşte foarte bine.

- Vine imediat Matyas imediat şi te ajută să urci. - spune mama cu un zâmbet dezamăgit

- Hă? Vrei să zici că voi plecaţi? - se prelinge o lacrimă din ochişorii mei

- Da. Nu o putem lăsa pe surioara ta o veşnicie la mătuşa Nena. Ştii bine.. Oricum, te voi vizita des până te vei întoarce acasă. Îţi va fi bine aici. Ştiu că Matyas al tău te iubeşte. Uite, a şi sosit. - mă pupă mama pe frunte, iar tata la fel.

Îmi urcă Matyas valiza, apoi mă conduce pe mine. A mai coborât după încă o valiză din maşina alor mei şi a mers până în Kaufland pentru a face cumpărături. Nu m-am plictisit până atunci. Mi-am făcut un duş, mi-am uscat părul, am băut o ciocolată caldă.

- Mititelo! Am ajuns. - strigă el dând cu uşa.

- Pentru ce ai cumpărat atâtea?

Avea vreo 6 plese în braţe.

- Sunt doar lucruri strict necesare. Stai liniştită. Le voi despacheta eu, iar tu până atunci du-te şi stai în pătuc. Imediat îţi voi aşeza hainele în dulap şi lucrurile în baie, apoi îţi voi face ceva foarte bun de mâncare.

- Dar..

- Nici un dar. Fugi! - mă sărută scurt şi îmi mângăie obrazul