Ea..

Nu vreau să ai un trecut.
Nu vreau să ştiu că ai fost cu ea.
Nu vreau să mă gândesc că ai iubit-o.


Îmi e greu. Îmi e foarte greu să ştiu că poate te mai gândeşti la ea, că poate ai amintiri mai frumoase cu ea decât cu mine. Îmi e greu să accept că a trecut prin viaţa ta că i-ai spus şi ei " Te iubesc enorm! " cu aceeaşi pasiune şi fericire. M-am săturat să am coşmaruri din cauza asta, visând că te-ai întors la ea şi m-ai înlocuit cu ea. De oricâte ori visez asta mă trezesc cu lacrimi în ochi, apoi plâng în hohote şi nu îmi mai iese din cap ideea asta toată ziua. Mă chinuie oriunde aş merge, orice aş face, ori de câte ori aş încerca să zâmbesc. Mă chinuie şi mă face să îmi fie frică. M-a durut când mi-am povestit despre ea. M-a durut că mi-ai spus că făceai sacrificii pentru ea. Mă doare tot ce ştiu despre relaţia asta chiar dacă aparţine trecutului. Chiar dacă îmi spui că nu îţi mai pasă de ea, că nici nu vă mai salutaţi, ea mereu se va gândi la tine pentru o anumită chestie. Îmi pare enorm de rău că am aflat că ea a existat în viaţa ta, îmi pare rău că te-am lăsat să îmi vorbeşti despre ea. Simt că nu mai pot ţine chestia asta în mine, mă doare şi mă face să îmi pierd încrederea în sine. Nu mă pot abţine să nu plâng şi nu vreau să reînvie cea ce ai simţit pentru ea. Nu înţeleg de ce am impresia că pe ea ai iubit-o mai mult, că ai făcut-o să sufere mai puţin. Eu am suferit foarte mult din cauza ta, dar ea?! Ai înşelat-o, dar nu faţă cu ea, iar pe mine m-ai înşelat faţă cu mine rupându-mi inima în bucăţele, iar eu acum lupt să trec peste, să depăşesc chestia asta chiar dacă au trecut deja două luni jumătate. Pe ea ai vrut să o protejezi mai mult. Să nu îi faci rău. Nu sunt obsedată de chestia asta, dar pur şi simplu nu înţeleg de ce am impresia că te mai gândeşti la ea. Uneori când îţi aminteşti de ea şi îmi spui simt de parcă mi-ar da cineva cu ceva în cap şi abia mă pot abţine să nu plâng. Nu vreau să mă mai gândesc la asta, dar mereu apare vreo poză cu ea sau numele ei undeva. Ştiu că înaintea mea era singura fată la care ai ţinut aşa mult, ai iubit-o atât de mult şi ţi-a făcut atâta plăcere să fii cu ea. Chiar dacă au trecut doi ani, eu nu cred că timpul poate să şteargă toate acele sentimente. Mă doare şi mă face chiar şi acum să plâng. Mereu când stau în patul tău şi te privesc mă gândesc câte s-au întămplat acolo între voi şi atunci parcă se mai rupe o bucăţică din inima mea. Nu mai vreau să aud de ea de relaţia voastră niciodată!! Mă doare atât de tare să îmi amintesc de câte ori mi-ai spus de ea în timp ce eram fericită, apoi deveneam dintr-o dată supărată şi mă durea enorm, iar tu mă întrebai ce am. Nu ştiu de ce cred că e mai inocentă ca mine, când nu e! E evident că nu e şi nu pot şterge imaginea voastră din mintea mea. Aş vrea să rup toate paginile din jurnalul meu în care am scris despre ea, despre voi. Nu pot să îmi revin. Nu vreau să te mai gândeşti la ea. Nu vreau să mai simţi vreo scânteie în inima ta care să îţi spună că îţi e dor de ea. Nu vreau să te caute într-o zi, iar tu să te reîntorci la ea. Îmi e nespus de frică. Sunt confuză.




Vreau ca tu să vii la mine fără trecut. Tot ce ai învăţat înainte, uită! Uită că ai fost în alte paturi, în alte locuri,cu alte persoane. Vino la mine ca şi cum ar fi prima dată. Nu îmi spune că mă iubeşti până în ziua în care ai să poţi să îmi demonstrezi asta.. - Jeanette Winterson