Teenage life, the worst period [29]

Ne luăm rămas bun de la părinţii mei, iar între timp ajunge şi surioara mea, Liana. O strâng în braţe şi o pup de câteva ori. Îmi iau rămas bun şi de la ea şi urc în maşină.

- Unde mergem? - întreb eu curioasă

- Acasă. Trebuie să ne facem bagajele. Mâine plecăm. - spune el hotărât

- Ce? - ţip eu, iar el speriat frânează

- Ce te-a apucat? Vrei să murim? - ţipă el şocat

- Nu. Scuză-mă. Nu ştiam că plecăm deja. Am crezut că mai aşteptăm câteva zile.

- Nu, nu mai aşteptăm. Am făcut rezervări la bilete. Mâine dimineaţa la 9:30 avem avion spre Madrid. Peste două zile voi începe să lucrez.

- Eu ce voi face până tu vei lucra? Totuşi.. - mă punea pe gânduri chestia asta

- O să stăm într-o vilă pe malul mării. Poţi să stai pe plajă, să dormi, să te relaxezi, să ieşi la cumpărături zilnic dacă asta îţi doreşti.

- Ăhă.. singură?

- O să vedem. Acum urcă sus şi începe să îţi faci bagajele, micuţo. Mă duc să iau nişte acte din apartamentul meu vechi. Ne vedem cam într-o oră. - spune el ajungând în faţa blocului

- Ok. - îl sărut lung şi urc cu liftul

Ajung în apartament şi îmi urc şi valiza pe care am luat-o de acasă. Îmi scot două valize din garderobă şi încep să îmi aşez hainele; cărţi; reviste; pantofi şi toate lucrurile mele din apartament. În două ore jumate am terminat. Mă îngrijora faptul că n-a ajuns încă.

Îl sun.

- Hey.. - spun eu pe o voce îngrijorată - Unde eşti?

- Am ieşit la o cafea. M-am întâlnit cu Jessica şi Alex. Vin imediat. Bine?

- Âhă.

Închid. Dacă el îşi permite să plece unde vrea atunci eu de ce să nu îmi permit?
Îmi las valizele în dormitor şi ies afară. Cobor scările două câte două şi îl sun pe Yanis.

- Nu pot să cred! Aylin! Ce surpriză! - îmi răspunde el suprins

- Hmm.. - râd ironic - Ce faci?

- Bine, la Q Coffe. Tu?

- Abia am ieşit afară.

- Vin-o aici!

- Sunt cam la 15 minute de Q Coffe, dar o să iau un taxi. Cu cine eşti?

- Mai mulţi: Darius, Jessica, Alex, unu' Matyas, Delia, Geanina şi Thomas.

- Ăăââ.. ok. Ieşi până afară când îţi dau beep. Nu vreau să intru.

- Ok bebe. - spune el închizându-mi telefonul

Iau un taxi şi în în 5 minute ajung în faţă la Q Coffe. Era ora 14:03. Îi dau beep lui Yanis şi în câteva secunde îl văd.

- Bună! - spun eu şi îl pup pe obraz

- Hey!

- Să megem undeva unde nu ne deranjează nimeni.

- Bine.

Ne îndepărtâm spre nişte blocuri şi spre un ABC. Intru şi iau un pachet de KENT8, două beri.

Începem să povestim despre ce a fost cu părere de rău, cu câteva lacrimi, cu câteva fumuri trase în piept, cu câteva guri de bere. Povesteam, râdeam, la un moment dat plângeam. Pot să spun că m-am simţit bine cu el chiar dacă şi-a bătut joc de mine şi aşa mai departe. Am ţinut la el şi într-un fel mai ciudat ţin şi acum. Telefonul suna într-una. Era Matyas. Primeam tot feluri de mesaje de genul ăsta:
" Unde eşti? Răspunde la telefon! " ; " Eşti bine? Îmi fac griji pentru tine. " ; " Îmi pare rău că nu ţi-am spus că voi sta mai mult şi tu îţi făceai griiji. Acum ştiu sentimentul. "; " Spune-mi măcar că eşti bine, te rog! " ; " Vin să te iau? "

Nici nu băgam în seamă telefonul. Aveam opt apeluri pierdute de la el şi cinci mesaje. Când m-am uitat la oră era 20:54.

- Uite.. ar fi bine să te duc acasă. Haide! - mă ia Yanis de braţ şi pornim spre mine

- Ăă.. cheamă un taxi mai bine. Nu mai locuiesc cu ai mei.

- Ok. Hai! Griji de tine şi sper să ne mai întâlnim, frumoas-o.

Am ajuns acasă şi...