- În plus.. ce treburi ai avut tu în oraş? Hmm? ZI-MI! Sper că nu te-ai întâlnit din nou nu Hanna, pentru că dacă aflu.. în acel moment îmi fac bagajele şi plec!! - încep eu cu o criză de gelozie
Îmi pune mâna la gură:
- Vorbeşti mult şi aiurea! - îmi trage el cu ochiul
Nu suportam să fie aşa cu mine. Atât de rece şi încrezut. Ce dacă i-am zis? I-am zis doar ce m-a durut.
Adaug un:
- MARŞ! - şi încep să merg rapid în baie
Nu merg trei metri şi mă prinde agresiv de mână.
- Mă doare..lasă-mă! - îi spun eu îngţindu-mi lacrimile
- Pisoiaş.. cred că îţi permiţi prea multe..
- Ce mă? Tot eu îs de vină? Hă? După ce te găsesc în apartamentul tău cu curva aia penală m-ai îmi zici tu mie că îmi permit prea multe? A fost de mult, ce-i drept, dar m-a durut ca dracu'! Dă-mi drumu' şi nu îmi mai spune "pisoiaş", fiindcă nu cred că am faţă de MÂŢĂ. Dacă nu îţi convine că sunt aici, atunci trimite-mă dracu' acasă!
Încearcă să mă sărute.
- Nu dragă. La mine nu îţi merge cu dinastea. Jegosule!
În acest moment mă îndrept spre uşa de la ieşire. Îmi iau geaca, tenişii şi ies. M-am cărat până în parcul de lângă bloc şi m-am aşezat pe o bancă. Îmi aprind o ţigară: KENT 8. Îmi curg rapid lacrimile din ochi şi repet într-una: " De ce mereu eu Doamne? Cu ce ţi-am greşit?"
După câteva minute simt cum cineva îmi atinge obrazul. Mă întrorc şi îl văd pe Matyas. Rămân şocată.
- Cum m-ai găsit? - îl prind de mână
- Aylin.. îmi pare rău! Ai dreptate. Sunt un jegos şi nu te merit. Am uitat că pe tine nu te pot cuceri cu bani, cu vile, cu vacanţe în toate părţile a lumii: aşa cum o făceam cu Hanna. Mi-a luat mult timp să îmi dau seama, ştiu. De-asta atunci când veneai la mine îţi dădeam nişte bani să mergi să îţi cumperi ce vrei, iar tu mereu mi-i aruncai în faţă spunând că n-ai nevoie; ci ai nevoie de iubirea mea. Nu pot să spun că am încercat tot posibilul să te recâştig, dar parcă îmi doream să o fac. Să mă pun la încercare. Nu vroiam să te rănesc. Ştiu, ştiu. Ştiu, că n-am nici o scuză, dar aşa sunt eu. Adică nu mai sunt. Încerc să mă schimb pentru tine. Hai, lasă-mă să îţi arat cum sunt eu! Noul eu!
- Să mergem acasă.. - nu eram genul care după o împacare e o linguşitoare şi nu zice altceva decât " Wai cât te ador IUBIREA MEA! ". Uit greu...
- Mă ia de mână şi mergem acasă. Urcăm cu liftul de data asta.
- Vrei să mănânci? - mă întreabă el zâmbin
- Nu, mersi.. - mă îndrept spre baie şi îmi fac un duş
Ies de la duş şi merg direct spre pat. Stăteam în pat, ghemuită, cu uşa închisă şi plângeam. După o oră aud nişte bătăi la uşă:
- Pot să intru? - întreabă Maty'
- Ăăă.. e camera ta, intră.
Intră cu o tavă şi o ceaşcă de ceai. Le aşează pe noptieră şi adaugă un:
- Ţi-am adus nişte sandwişuri, o ceaşcă de ceai şi nişte medicamente. Ştiu că nu te simţi prea bine. Dacă doreşti, noaptea asta dorm în camera de oaspeţi.
- Bine, o să mănânc. Din pură dorinţă de a nu mai vizita spitalul ăla dezgustăror. Nu, nu vreau. Vreau să dormi cu mine.
-Ă, eşti sigură? - mijeşte el ochii
- Mai sigură ca oricând!
Mă sărută pe frunte, ia un sandwiş şi începe să îmi dea de mâncare ca copiilor mici. Mă amuza şi îmi plăcea chestia asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu