Privesc apusul unei seri încinse de vară.. o vară, care am impresia că nu își află nici începutul, dar nici sfârșitul. Încerc totuși cu disperare să mă agăț de o ultimă rază de soare, de o ultimă rază de speranță. Voi găsi oare vara aceasta raza, care poate e ca un colac de salvare? Un colac de salvare care reprezintă pacea sufletească și momentul meu de răgaz. Îmi închipui că cu toții avem nevoie de ceva de care să ne agățăm uneori, poate cu disperare..într-un moment de nebunie și teamă. Oare de ce nu reușesc să dau de raza mea de soare? Poate căutăm prea disperat ceva ce se află în fața noastră.. nu mai găsesc răspunsul, deoarece am obosit să tot încerc să înțeleg, să încerc să iert și apoi să îmi dau seama din nou că răspunsul se află în inima mea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu