E prima zi de toamnă autentică. M-am trezit de dimineață, ca de obicei. În ultimul timp observ că mă trezesc mai epuizată decât mă culc. Epuizată și stoarsă de puteri. Epuizată și chinuită de vise. Toamna nu face altceva decât să mă ducă într-o stare îngrozitoare de melancolie și frică. Disperare. Îmi e frică, tocmai pentru că sunt prea extenuată și nepregătită de ceea ce urmează. Oare ce urmează? Oare până când voi fi nevoită să îmi ascund durerea și teama? Trebuie să rămân puternică, pentru că așa îmi cere situația și toamna. Toamna mă va ajuta să îi trec pragul cu mai multă îndrăzneală. Deși nu am înțeles niciodată. O persoană ultrasensibilă poate să fie atât de forte, când îi impune situația? Sunt surprinsă să văd unde mă aflu. Să văd că pot să le rezist provocărilor. Sunt puternică și voi învinge toamna, melancolia și lacrimile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu