Am avut un an atât de dificil, încât îmi e greu să nu mă gândesc de câte ori m-a durut sufletul și mi-am dorit să mă trezesc din propriul meu coșmar. M-am trezit în toată demența asta, într-o tortură pe care credeam că nu îl pot simți decât unii oameni. Oameni cei mai puternici. M-am dovedit a fi unul dintre acei oameni. Eu emotiva, speriata, care s-a trezit într-o dimineață puternică și convingătoare. Toate acestea, pentru că așa mi-a cerut viața și oboseala din jurul meu. Simt că s-a acumulat prea multă epuizare în jurul meu, plutește în aer, la fel cum frunzele o fac în diminețile reci de toamnă..și mă mai salvează doar diminețile cu aromă de cafea. Toamna aceasta mă sâcâie în interiorul sufletului, pentru că mă face să urăsc tot frigul și melancolia simțită. Toamna aceasta am trăit așa cum nu am mai trăit niciodată. Intens, dureros și melancolic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu