E ora 6:25, dimineața. M-am trezit speriată și obosită la 5:22, de atunci nu mai reușesc să adorm. Sunt frântă de oboseală, frântă de gânduri și griji minore. Acum când reușesc să mă gândesc mai bine, îmi dau defapt seama ce stupizi suntem. Noi, oamenii care nu vor să își trăiască viața în adevăratul sens al cuvântului. Îmi e prea greu să înțeleg de ce, mai ales la ora aceasta mult prea matinală.
Cugetez doar, stând în pat cu cearcăne sub ochi și privind cum soarele apare ezitând. Mă gândesc la anii trecuți, la oamenii trecuți, la neînțelegirile ce au apus de o groază de timp. Mă simt prea plină de toată mizeria asta umană, de toată prefăcătoria și ura asta nebunească ce ne înconjoară.
6:40, încă sunt aici într-o Derivă.. Gândindu-mă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu