J'aime la mer

Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca şi cum marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru aceştia e pământul, acest amărât pământ... Dar acordurile nefericirii se impreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasă şi sfâşietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor. Aţi privit marea în momentele ei de plictiseală? Parca îşi agită valurile din scârba de ea însăşi. Le trimite să nu se mai întoarcă, dar ele revin, revin neîncetat. Aşa păţim şi noi. Cine ne întoarce spre noi însine, când ne forţăm mai mult a ne îndepărta? 
Emil Cioran